Scrisoare Deschisă Tineretului Român

sursa foto: slideshare.net

Avertisment

Dacă dogma crede şi nu cerceta vă caracterizează, nu citiţi aceste rânduri.

Dacă vă este frică de adevăr şi consideraţi că un adevăr relativ (mincinos) vă ocroteşte împotriva unui adevăr absolut, nu citiţi aceste rânduri.

Dacă nu doriţi să vă supăraţi profesorii de istorie, nu citiţi aceste rânduri.

Dacă aveţi totuşi curajul să acceptaţi, fie şi pentru câteva minute faptul că istoria noastră veche, aşa cum v-a fost ea prezentată până acum, ar putea fi una greşită, vă doresc o lectură plăcută. Şocul acestui serial s-ar putea să trezească şi în dumneavoastră mândria de a fi Dac.

Vă mulţumesc.

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori el este reprezentat de tinerii care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevar absolut.

Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limbă română:

Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani?

Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14% din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru- vezi www.dacia.org Maps of Old Europe), urmează altă întrebare:

Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei?

Şi dacă profesorul vă răspunde: numai 164 de ani atunci puteţi merge la următoarea întrebare: Soldaţii „romani” chiar veneau de la… Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină?

Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi „romani” vorbeau orice limbă, numai latina nu. Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin, din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reti din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi, şi Mauri din nordul Africii (C.C. Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942, p.130).

Şi ultima întrebare:

Cum a fost posibil ca într-un interval istoric nesemnificativ, TOT teritoriul Daciei, 14% ocupat de legiunile romane, dar în special 86% neocupat, să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi „romani”, pe care ei nici nu i-au întâlnit?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară, promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor istorici “români”, care nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-roman:„… puterea cotropitoare (soldaţii romani, N.A.,) a adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul „roman” deoarece Limba Maternă la noi a fost transmisă numai de soldaţii romani !!!!!….. devenind Limbă Paternă.

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de carpi, costoboci, tyrageţi, de la sute şi sute de kilometrii depărtare ca să fie „hibridate” de soldaţii „romani”?

După părerea stimabililor, femeile dace erau nu numai nişte maratoniste formidabile, dar şi mute, nefiind în stare să transmită limba maternă, limba dacă la copiii lor!

Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi decât „copii din flori„, apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine dacice, la care ei, dacii priveau cu „mândrie„, aşteptând apariţia „sâmburilor” noului popor, grăbindu-se, între timp, să înveţe şi ei, cât mai repede şi mai bine, în acest scurt interval de timp, noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de la fiicele lor, ba chiar şi de la cuceritori.

La Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof. dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetusa lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei? Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că niciun român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă… are dânsul o experienţă personală mai «deosebită» în acest domeniu. De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din doi bărbaţi cu… braţe tari!

Prin doza de „fantezie” a acestor istorici „români” se distrug adevăruri profunde despre originea poporului nostru; marile lor „rătăciri” intelectuale sunt de fapt otrăvuri nevăzute şi cancere mentale cu care schilodesc generaţii şi generaţii de tineri.

De ce poporul român tolerează şi acceptă ca România să fie guvernată, intelectual, alternativ de aceeaşi bandă, în fond, de indivizi taraţi sufleteşte, cinici şi corupţi, vânzători de Neam şi Ţară, vinovaţi de uriaşe delapidări intelectuale şi chiar de crime propriu-zise (vezi dispariţia celor 500 de placuţe de la Sinaia, o adevărată “bibliotecă din Alexandria, a Europei pre-antice), infractori uşor de şantajat şi de manipulat de către cei care deţin probele acestor fărădelegi”.

Astfel de declaraţii ” istorice” : „Noi, românii de azi, suntem urmaşii Romei”, a hoţilor de acolo , a unei hibridări nemaiauzite, dintre doi bărbaţi, Decebal şi Traian, te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu. Cum să-ţi iubeşti Imnul Ţării când această ruşinoasă hibridizare ţi se transmite prin El!

Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani (dacă nu-l luăm în consideraţie pe adevăratul eliberator al Daciei, strănepotul lui Decebal, Regalian, care a eliberat-o chiar mai înainte).

86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învaţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani.

Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina, atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume, după indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: „să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fraticide, iar ei, Tracii, au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau „latina vulgară” este „un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului dac pot evolua.

Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că „prima femeie” a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, Peninsula Balcanică.

Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbuţas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-Dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar din partea lor am auzit numai… tăcere.

Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în cartea „The Indo-european heritage„, apărut la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.Hr., care-şi avea locul în centrul României de azi din partea profesorilor români am auzit numai… tăcere.

Când studiile de arheologie moleculară ne îndrepăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, din partea profesorilor români am auzit numai… tăcere.

Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie folosind PCR ( polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.Teoria genoamelor situează spaţial carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât locul de unde a început Europa să existe; locul unde acum 44.000 de ani sosesc primele 3 Eve şi primul Adam. Din partea profesorilor români am auzit numai… tăcere.

Când am scris Epopeea Poporului Carpato-Dunărean, şi volumele Noi nu suntem urmaşii Romei„, „În căutarea istoriei pierdute” „Călătorie în Dacia – Ţara Zeilor„” Noi, Dacii” etc. ( vezi www.dacia.org) m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publică, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, „The History of Civilization„, ” The Aryans„. El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii: şi minune mare, spaţial Carpato-Dunărean este cel vizat. Din partea profesorilor români am auzit numai… tăcere.

Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6.500 .î.Hr., (vezi John North, „A new interpretation of prehistoric man and the cosmos„, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology) din partea profesorilor români am auzit numai… tăcere.

De mii şi mii de ani, legenda potopului o găsim în poveştile biblice, când se vorbeşte despre Noe, sau în Orientul Mijlociu, în mitul lui Ghilgameş. Dar aceste „poveşti” biblice s-au dovedit a nu fi chiar poveşti. Despre ce s-a întâmplat la noi acasă, aflăm de la doi cercetători americani, William Ryan şi Walter Pitman, care primesc în anul 2000 cea mai înaltă distincţie din partea Columbia University, Shepard Medal .

Cei doi distinşi geofizicieni americani au studiat un eveniment catastrofic care a schimbat istoria, un potop gigantic petrecut în urmă cu 8.600 de ani, pe locul unde acum se află Marea Neagră.

O bruscă migraţie de populaţii porneşte din zona Carpato-Dunăreană spre centrul Europei, explozie migratoare numai recent recunoscută : L.B.K., ramura vestică Indo-Europeană, Vincea, Hamangia şi Danilo-Havar.

Spre est, tot din zona Carpato-Dunăreană pleacă ramura estică Indo-Europeană (Tocharienii).

Spre sud, Ubaid (Sumerienii), semiţii şi predinasticii egipteni (vezi William Ryan & Walter Pittman, “The new scientific discoveries about the event that changad history”, Touchstone Edition 2000). Din partea profesorilor români am auzit numai… tăcere.

În ultimele două decenii, studiile de lingvistică comparată, în special în analiza limbilor din familia “indo-europeană”, au evoluat spectaculos. Dienekes Pontikos consideră regiunea Carpato-Balcanică drept rădăcină a “trunchiului” acestei mari familii lingvistice. Referirile sale au în vedere concluziile la care au ajuns savanţii Igor M. Diakonov, Colin Renfrew, Kalewi Wiik, Gray şi Atkinson. Din partea profesorilor români am auzit numai… tăcere.

Pentru cine este familiar cu ideologia şi psihologia manipulării maselor, nu este nimic nou ceea ce am spus şi scris în repetate rânduri : „Pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i altera, a-i şterge memoria: îi distrugi cultura, cărţile, religia, istoria şi apoi vine altcineva care îi va scrie alte cărţi, îi va da altă religie, altă cultură, îi va inventa o altă istorie (de origine latină ori slavă, după momentul politic). Între timp, poporul începe să uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita şi mai repede: limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală. Noile forme istorice vor aduce elemente şi simboluri noi de adoraţie, care le vor îndepărta pe cele originare. Din vechiul start spiritual vor rămâne undeva, la un etaj inferior al cunoaşterii, numai câteva cuvinte, expresii, tradiţii, impresii, fragmente, nume de localităţi, munţi şi ape, fără un înţeles aparent. Formele vechi care, cândva, au ocupat valenţa transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenţa şi funcţiile «noului popor», aşa cum s-a întâmplat cu noi”.

Faptul că Noi, Dacii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală, abia acceptată, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nu să căutăm contra argumente.

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here