Protejarea patrimoniului UE, tema conferinței „Patrimoniul european: Experienţe comune şi particularităţi regionale”

bursa.ro

Zeci de experți europeni în patrimoniu s-au reunit de curând la Sighișoara pentru a dezbate tema calității în practicile patrimoniului cultural, în cadrul conferinței „Patrimoniul european: experiențe comune, particularități regionale”, organizate de Ministerul Culturii și Identității Naționale, împreună cu Institutul Național al Patrimoniului, în contextul Președinției române a Consiliului Uniunii Europene.

Tema cheie a conferinței a fost discutarea căilor prin care cooperarea europeană poate să sprijine Statele Membre și sectorul patrimoniului cultural în vederea protejării participative a patrimoniului Europei.

Participarea la conferință a fost largă și variată, reunind reprezentanți ai instituțiilor europene, ale instituțiilor de specialitate din domeniul patrimoniului cultural, ai mediului academic, ai sectorului non-guvernamental și ai celui profesional, alături de comunități și cetățeni activ interesați de patrimoniul cultural.

Subiectele abordate în cadrul sesiunilor tematice ale conferinței au fost: cadrul teoretic, cadrul legal și administrativ, educația și formarea specializată, cercetarea dedicată patrimoniului cultural, comunitățile și factorii sociali, precum și un număr de teme transversale – aici fiind cuprinsă în mod special discuția despre patrimoniu în perspectivă economică.

În cele două zile de conferințe plenare și de sesiuni s-au desprins o serie de concluzii de aplicat în toate țările europene.

Principalele concluzii rezultate

  • Necesitatea de a desfășura studii comparative, pentru a înțelege mai bine particularitățile regionale și locale, cele valoroase, definitorii pentru identitatea locală, dar și cele negative, care sunt generate de disparitățile în politici și practici.
  • Necesitatea intensificării cooperării între actorii patrimoniului cultural din țările Europei, nu doar la nivel de proiect, ci și la nivel funcțional – între autorități și instituții din sistemele publice naționale dedicate protejării patrimoniului, între universități și centre de pregătire și formare, între organizații ale societății civile și comunități – pentru a putea beneficia de învățarea directă și partajată (peer-learning) din câștigurile și progresele fiecărui actor și fiecărui exemplu de bună practică.
  • Necesitatea ca statele, prin guverne și instituțiile de specialitate, să pună în aplicare cât mai rapid și complet documentele de politici și recomandări elaborate la nivel european – cu referire specială, în relație cu tema calității în practicile patrimoniale, la documentul „Principii europene de calitate pentru intervenții finanțate din fonduri europene cu potențial impact asupra patrimoniului cultural” (European Quality Principles for EU-funded Interventions with potential impact upon Cultural Heritage) și la raportul (așteptat) al grupului de lucru european pentru abilități, formare și transfer de cunoștințe în acest domeniu.
  • Modul în care sunt transpuse în legislațiile naționale prevederile directivelor – de exemplu cea privind achizițiile publice – și altor documente europene, pentru a reflecta corect necesitățile și specificul acțiunii în sprijinul patrimoniului cultural.
  • Necesitatea de a angaja lumea afacerilor în activitatea de protejare a patrimoniului, urmărind să obținem un angajament larg pentru integrarea valorilor patrimoniului cultural în planurile și acțiunile economice din sectorul de afaceri, incluzând și intensificarea participării la investițiile în protejarea patrimoniului cultural.
  • Necesitatea punerii în aplicare extinsă a principiilor incluziunii și accesibilizării în practicile patrimoniului cultural, atât în raport cu diversitatea de expresii și grupuri culturale, cât și în raport cu categoria persoanelor cu nevoi speciale
  • În raport cu toate celelalte concluzii extrase, s-a subliniat necesitatea rafinării și dezvoltării instrumentelor financiare dedicate patrimoniului cultural, atât în viitorul cadru financiar multianual european, cât și prin mecanismele naționale – publice și private.

Ca un principiu general s-a remarcat ideea că societatea civilă, a cărei dezvoltare și consolidare trebuie susținută ferm, reprezintă cel mai activ și eficient partener al sistemului public de protecție a patrimoniului, iar Sneška Quaedvlieg-Mihailović, Secretar General Europa Nostra, a accentuat ideea că „renașterea Europei trebuie să înceapă prin patrimoniul său cultural”, informează comunicatul transmis de Ministerul Culturii și Identității Naționale .

Putem spera că tragedia de la Notre-Dame va deveni un semnal de alarmă în privința fragilității patrimoniului nostru cultural, un semn în privința valorilor pe care le atribuim acestui patrimoniu și în privința hotărârii de a-l salva. Notre-Dame poate deveni simbolul unei tot mai puternice mobilizări a Uniunii Europene, a statelor membre și a instituțiilor și cetățenilor pentru patrimoniul nostru cultural comun” a evidenţiat Ştefan Bâlici – Director general al Institutului Național al Patrimoniului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here