Legende „paralele”, dar cu… mult adevăr în ele (III)

zeul siva
Zeul Șiva

Zeul Șiva

Conform mitologiei vedice, Şiva este focul creator, stăpânul tenebrelor. Dar Şiva și Rudra sunt, fără indoiala, două faţete ale aceleiași divinitati. Rudra este distrugătorul, iar Şiva este binefăcătorul. Este o divinitate suverană, organizatorul lumii.

Acest Ruda este adânc inrădăcinat şi lăsat undeva in gropa uitării pe vechiul teritoriul al genezei lui.

Avem şi azi “rude”, persoane cu numele de Rudeanu fără o aparentă legătură între ele, doar dacă cineva se gândește ceva mai departe în timp.

Despre Şiva – Zeul Şiave- Şiaue şi răspândirea lui pe teritoriul vechii Dacii am vorbit nu de mult.

Dar să revenim la Şiva, cu tenebrele lui; Şiva are ochii plini de serpi, o cingătoare din cranii și e înconjurat de strigoi şi de vampiri.

Oare în ce loc din lume mai auzim asemenea poveşti ?

Pe cap poarta o semilună și are patru braţe. Intr-o mână ţine o secure, în alta o căprioară, o a treia schitează un gest de linişte, iar a patra oferă o ofrandă.

Şiva are un al treilea ochi in mijlocul frunţii cu care fulgeră tot ceea ce vede. Zeul dansează pe locurile de incinerare, în mijlocul diavolilor, acompaniindu-se cu o mica tobă.

Dansul său reprezintă ciclul de formare şi de distrugere a lumii.

Toată această descriere a zeului se află în celebra Mahabharata.

Şiva este Yogesvara, prinţul asceţilor. Este reprezentat în postură meditativă, acoperit de cenuşă, cu părul împletit, răsucit in jurul capului, aşa cum îl purtau şi dacii tarabostes ca de altfel şi preoţii daci , acoperit la aceştea din urmă cu o bucată de pânză, dându-le aspectul că ar avea pe cap o căciulă cu un ţugui. Şi azi putem întâlni prin oraşele mari ale lumii indieni având un turban pe cap care, de fapt, le acoperă părul strâns într-un coc pe creştetul capului.

Ascetismul este legat de consolidarea energică şi deci de stăpânirea forţelor vitale.

Este cel care a adus oamenilor Yoga, ritual în urma căruia omul trebuie să devină insensibil la tot ce este material.

Yoga permite individului să atingă realizarea de sine. Pentru mulţi, Şiva este yoghinul prin excelenţă, servind ca model pentru credincioşii săi.

Pe lângă aceste doua descrieri, marele zeu este prezentat şi sub alte forme. Una dintre acestea este cea când zeul călăreşte un mare taur alb pe nume Nandin. De aceea, de multe ori, Şiva este venerat sub forma unui taur, acest animal simboliazând fecunditatea, procreerea.

Alteori, zeul este simbolizat printr-un lingam. Aceasta este o piatră sub forma unui cilindru care este poziţionat pe verticală. Ea se sprijină pe un soclu, fiind prevazută cu un brăzdar şi iesind din apă. Toată această construcţie are menirea de a simboliza fecunditatea.

Şiva, alături de Brahma şi de Vişnu, alcăuiesc marea triadă a zeilor hindusi.

Alteori, Şiva este descris ca un un ins hirsute, murdar şi rătăcitor.

In ciuda tuturor acestora, Pavati, numita şi Sati sau Umase se indrăgosteşte în mod iremediabil de el.

Ea , Sati este fiica lui Dakşa, cel care împreuna cu alţi 6 zei ai genezii au crea lumea. El este cel care i-a aşezat pe cei 10.000 de fii ai lui, Aleşii lumii, în Dakşa/Dacia Ţara Zeilor.

Cei doi, Şiva şi Sati îşi unesc pentru totdeauna destinele. Zeul î-i daruieste un copil ,prin mijloace naturale, pe Kumara. Ganeş şi Skanda vin pe lume prin metode artificiale.

Ganeş la inceput apare ca un …extraterestru, ca o persoana având capul acoperit cu o cască de extraterestru , de unde porneşte un tub spiralat. Mai târziu , din cauza capului lui “ciudat” din care pornea “o trompă”, sa considerat că avea un….cap de elefant!

Ganeş este considerat patron al artelor şi ştiintelor.

Ca soţ al lui Sati, Şiva este caracterizat ca un aventurier, înşelând-o în repretate rânduri pe nevasta sa Sati, dar şi ca un zeu lipsit de maniere şi plin de capricii pe care soţia sa iubitoare este obligată să i le suporte.

Paradoxal, deși nu este interesat de uniunea sexuală, are multe amante.

Sati se va sinucide , dar nu datorită soţului ei Şiva ci din cauza tatalui ei, regele Dakşa, care la una din petrecerile organizate de el nu-l invită şi pe ginerele lui , pe Şiva, considerându-l extravagant, abuziv şi chiar uneori nepoliticos.

A doua soţie a lui Şiva este Parvati, considerată drept o reîncarnare a lui Sati.

Legende „paralele”, dar cu…mult adevăr in ele

Zeul Brahma

Cel dintai zeu al Triadei Hinduse ( alaturi de Siva si Visnu ) , considerat un creator al lumii de azi, Brahma este stăpânul cerului, al orizontului, aflându-se deasupra oricărui cult şi dincolo de orice venerare.

Este printre cei mai importanţi zei ai Indiei. Brahma s-a născut din el însuşi, uneori spunându-se că este nenăscut.

El a ieşit din oul originar al lumii sau din ape.

Când Brahma a fecundat creaţia, s-au născut cele patru clase de fiinţe: zeii, animalele, oamenii şi fiinţele neînsufleţite. Brahma domneşte cu măreţie într-un cer propriu lui, un paradis în care toate creaturile speră să ajungă.

Împreună cu Vişnu, păstrătorul şi zeul spaţiului şi Şiva, distrugătorul şi stăpânul tenebrelor, formează triada hindusă- Trimurti.

Atunci când se apropie momentul indicat, Brahma simte că momentul iniţierii creaţiei lumii este ideal.

Pentru realizarea marii sale creaţii a lumii, a oamneilor și a zeilor, Brahma se împarte în două, formând un cuplu. Aşa vine pe lume Sarasvati. Ea este energia feminină necesare fertilitaţii lui Brahma, fiind însa totodata fiica sa.

Brahma se îndragosteşte imediat de Sarasvati. Pentru a-şi arăta respectul faţa de tatal sau, aceasta se roteşte mereu in jurul lui. Fiindcă doreşte s-o urmarească din priviri, lui Brahma ii cresc înca trei capete, toate absorbite de dorinţa pe care i-o inspiră Sarasvati. Acestuia îi mai cresc patru braţe.

Brahma este imparţial, stabileşte legile şi pedepsele, creează moartea şi este responsabil de distrugerea lumii. Nu este un zeu al îndurării şi al darurilor gratuite, din partea sa neputându-se aştepta la favoruri. In consecinţă, îi sunt adresate rareori rugăciuni şi puţine temple îi sunt consacrate.

Există numeroase forme ale venerării marelui zeu, printre acestea numărându-se numeroase temple, sculpturi, picturi şi scrieri. Printre aceste scrieri se află celebrele Vede în care se află următorul fragment numit Legea lui Manu care vorbeşte despre Brahma: Aceastaă lume era în întuneric, de nerecunoscut, fără nimic distinct, inaccesibilă raţiunii şi percepţiei, căzută parcă pe deplin în somn. Atunci augusta fiinţă exista prin ea însăşi, cea care nu era dezvoltată, dezvoltând acest univers sub forma marilor elemente şi desfăşurându-şi energia, a apărut pentru a risipi tenebrele.

Această fiinţă pe care doar spiritul o poate percepe, subtilă, fără părţi distincte, eternă, închizând în sine toate creaturile, incomprehensibilă, a apărut spontan.

Dorind să extragă din trupul sau diversele creaturi, a produs mai întâi, prin gândire, apele şi în ele şi-a depus sămânţa. Această sămânţă a devenit un ou de aur, la fel de strălucitor ca soarele, în care s-a nascut pe sine însusi sub forma lui Brahma, părintele originar al tuturor lumilor.

In cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedică, gasita de mine in “The secret doctrine” H.P. Blavatsky se spune: “Când zeului suprem, Brahma, i-a plăcut Pământul, el a dat naștere prin a sa respirație la șapte zei ai genezei lumii.

Conducătorul acestui grup a fost Daksha. Acesta, după ce s-a uitat peste tot pământul, a găsit cel mai frumos loc pe care-l va popula în timpul nopții cu primii 10.000 de fii ai săi, fiii lui iubiți, fiii lui aleși, aleșii lumii, Dacii .

In timpul zilei, el împreună cu ceilalți zei au creat animalele, păsările etc. Dar El, Daksha, va realiza că a uitat să – și înmulțească fiii, așa că va crea Femeia. După multe încercări, el va găsi felul cum să -i înmulțească.

El, Daksha, este considerat ca marele zeu al genezei lumii, dar și zeu al sexului. “

Fiii lui, dacii, vor trăi pentru un timp în Tara Zeilor – Dacia, dar o parte din ei o vor părăsi, pentru a popula lumea. Ei nu o vor uita și se vor întoarce din când în

când pe drumul zeilor, drumul BYK-ului (vezi râul Bîc-ului – Chișinău și „drumul Bîcului, Bîcului haiducului” – Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada Kanshitaki – în pelerinaj în Tara Dakshia, Tara zeilor.

În vara anului 1998 am găsit în templul subteran de la Şinca–Veche nu numai basorelieful unui personaj straniu, astral, dar şi semnul sacru al celui de-al 7-lea Constructor al Universului de mai jos, al Universului Fizic. Este un simbol al celor 7 zei ai genezei ( azi a fost preluat si de evrei avand cutotul alt inteles ), punctul central reprezentându-l pe Daksha, părinte al celor 10.000 de fii iubiţi, de aleşi ai lumii, părinte al Dacilor.

Cele doua triunghiuri reprezentau unirea Universului infinit cu cel finit, al Universului material cu cel imaterial. Cele 6 colturi ii reprezinta pe cei 7 zei ai genezei avându-l in centru pe Daksha .

În stânga este sculptată o figură ciudată.

Atunci în vara anului 1998 nimeni nu ştia de existenţa acestui templu, iar când pe locuitorii din Şinca–Veche i-am întrebat de existenţa acestui templu ne-au privit ca pe nişte “ căzuţi din nori” ……” la noi în sat nu există aşa ceva domnilor… vă pierdeţi timpul căutându-l pe aici”.

Şi totusi l-am găsit !

Azi acest templu a fost “preluat” de biserica ortodoxă şi a devenit un loc de pelerinaj pentru …credincioşi…

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

  1. Trebuie studii serioase pe aceste subiecte care ne definesc ca națiune.
    Istoricii noștri specializați ar trebui sa facă cunoscute aceste realități din care izvorăște istoria noastră și nu numai a noastră. Ar trebui sa ne intereseze cu adevărat.
    Alții își cauta cu îndârjire istoria…pana dau de a noastră…!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here