Greşelile se plătesc

4
foto: europa fm

Oamenii, țările și marile imperii au avut mereu finaluri și prăbușiri provocate de erori, considerate ulterior evitabile. Istoricii au comentat prăbușirile unor sisteme sau state cu obiectivitatea urmașilor, în ciuda faptului că nu întotdeauna a funcționat imparțialitatea unor exegeze.

Este bine cunoscută simetria a două uriașe dezastre, rezultat al unor false aprecieri a mijloacelor și posibilităților adversarilor în raport cu propriile capacități.

În anul 1812, imperiul edificat de Napoleon Bonaparte era la apogeul puterilor sale. Mai exista un singur adversar: Rusia țarilor Romanov, cu care Franța se mai luptase anterior, obținând la Austerlitz (1805) și Eylau (1807) victorii decisive. A urmat pacea de la Tilsit din 1807, ce a întârziat rezolvarea unei vechi și constante rivalități. Este cert că uriașa armată franceză care a invadat Rusia în luna iunie 1812 nu a ținut cont de o serie de factori esențiali, mai ales cei legați de climă și distanțele impuse de dimensiunile continentale ale imperiului rus. Finalul acestei campanii este bine cunoscut. După câteva victorii a fost ocupată și Moscova, dar o iarnă grea și o uzură creată de dimensiunea spațiilor ocupate au nimicit armata franceză, obligată la o retragere sinonimă cu o veritabilă catastrofă. Este indiscutabil că eșecul campaniei din Rusia a fost principala cauză a descompunerii imperiului edificat de Napoleon Bonaparte. Trei ani după acest eșec (1815) împăratul era exilat pe insula Sf. Elena.

În anul 1941, imperiul german stăpânea aproape întreg continentul european. Franța învinsă în 1940 nu mai conta, iar Anglia suporta greu o izolare determinată de războiul submarin.

Frontiera răsăriteană a Reichului fusese stabilită printr-o înțelegere (de natură toxică), intervenită în 1940 între cele două imperii totalitare prin acordul Molotov-Ribbentrop. Totuși în mintea demențială a lui Hitler se născuse ideea necesității unei campanii militare împotriva Rusiei, ce putea definitiva supremația germanică. Pregătirile debutaseră încă din anul 1940, iar la 21 iunie 1941 armata germană împreună cu aliații săi au invadat spațiul sovietic. Acest conflict s-a terminat printr-un dezastru, armatele sovietice ocupând Berlinul în 1945. Nenumărate studii și analize efectuate de majoritatea analiștilor și criticilor militari au fost de acord cu următoarele concluzii:

  • În anul 1941, armata germană nu era pregătită pentru o astfel de conflagrație. Principalele arme din arsenalul german au fost finisate în anii 1943-1944 (rachete, avioane reactive, tancurile Panther de 60 tone ş.a.) fără a mai putea influența rezultatul campaniei militare.
  • Invazia continentului sovietic a debutat tardiv, războiul-fulger conceput inițial fiind impracticabil.
  • O campanie militară antirusă programată pentru anii 1943-1944, odată cu obținerea armelor noi, ar fi consolidat definitiv potențialul militar german, existând posibilitatea unei victorii certe.

Erorile de apreciere a tuturor datelor legate de logistica unei campanii militare, rod al demenței hitleriste, au provocat o înfrângere absolută, urmată de lichidarea totală a imperiului.

Rezultatul funest al campaniilor militare din 1812 și 1941 sunt strict urmarea unor enorme greșeli de apreciere a liderilor respectivi. Nu sunt unicele exemple de acest gen… Dar dacă astfel de eșecuri se constată frecvent în istoria marilor puteri, și țările mai mici pot fi victima unor erori politice, având consecințe grave asupra evoluției lor istorice. Ţara noastră a înregistrat astfel de situații, iar istoria contemporană este martora unor eșecuri cauzate de incapacitatea forurilor politice de a evalua corect anumite conjuncturi istorice. Se pot reține anumite momente în care opțiunile politicului au fost determinate doar de aprecieri subiective. Fără a avea pretenția de a formula concluzii sau evaluări definitive, voi da câteva exemple din istoria modernă a etniei noastre.

În anul 1916 am intrat într-o uriașă conflagrație militară, fiind total nepregătiți și în condiții strategice extrem de vulnerabile. Se știe rezultatul. Am fost fugăriți de inamici și doar celebrul coridor din Vrancea (Focșani-Mărășești-Galați) ne-a permis o rezistență temporară în 1917, urmată de pacea semnată la Buftea. Menținerea unei neutralități ar fi fost o soluție mai compatibilă cu posibilitățile noastre reale. Am avut noroc. În anul 1918 s-au prăbușit concomitent cele trei imperii care timp de secole au afectat interesele majore ale etniei românești. În al doilea semestru al anului 1918, imperiile Rusiei, Turciei și Austro-Ungariei s-au dezmembrat sub toate aspectele, creând un vid politic ce a permis reconfigurarea frontierelor tuturor statelor din răsăritul Europei. Marea unire din 1918 este rezultatul unui miracol istoric, față de care sacrificiile la care am fost supuși în perioada 1916 – 1918 ar putea fi considerate inutile. Este incontestabil că în ipoteza unei victorii a Rusiei sau a Austro-Ungariei la finele primului conflict mondial, reunificarea provinciilor românești era irealizabilă, iar la acest posibil și logic final, cei care la Consiliul de Coroană din 1916 au optat pentru război nu s-au gândit. În timpul acestui conflict s-a mai petrecut o catastrofă cu deosebite consecințe pentru echilibrul nostru social și economic. În 1916 și 1917, guvernul Brătianu, refugiat la Iași, decide transferarea in Rusia a întregii averi a statului. Ultimul transfer s-a efectuat în iulie 1917, perioadă în care funestul imperiu rus suporta rigorile unui climat revoluționar destul de acut și definitivat de bolșevici patru luni mai târziu. Opțiunea guvernului român a constituit o catastrofă ce putea fi evitată sau eventual înlocuită cu o altă soluție. Înstrăinarea averii statului la modul în care s-a realizat a constituit un uriaș handicap pentru istoria ulterioară a țării noastre. Istoricii noștri au publicat inventare, dar nu s-a tras încă o concluzie corectă privind responsabilitățile. Marile erori se plătesc întotdeauna. Am evaluat și apreciat incorect vulnerabilitățile mediului rural. Astăzi, clasa țărănească este pe punctul de a dispărea definitiv. Mari erori de apreciere se fac și în prezent. Din cauza unei gestionări mizerabile a resurselor și posibilităților reale din perioada postrevoluționară, au fost siliți să părăsească țara peste trei milioane de suflete, constituind astfel una dintre marile catastrofe din istorie, fenomen încă insuficient analizat. Deoarece data de 10 august 2018 tinde să devină un fenomen de o mare complexitate, doresc să fac o incursiune istorică față de un fenomen analog.

La Paris, în noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august 1572), Regele Carol al IX-lea, împreună cu cercurile catolice din capitala Franței, decid asasinarea hughenoților (protestanți) conduși de amiralul Coligny, care urmăreau o modalitate de colaborare și conviețuire cu oficialitatea catolică.

Au fost mii de morți, iar acest fenomen constituie un exemplu istoric de abordare criminală a unui sector al societății, ce urmărea clarificări și normalizări. Cum au evoluat evenimentele ulterior acestui masacru se cunoaște din cronici istorice. Ce s-a întâmplat la 10 august 2018 se știe din relatările televiziunii, martora permanentă a tuturor evenimentelor din perioada modernă.

Înregistrările TV sunt astăzi cronici și mărturii inatacabile, ele eliminând prescripții juridice ce în trecut puteau înlocui sau elimina realitățile. Întreaga planetă a vizionat un scenariu construit în vederea terorizării unei reprezentări a societății civile. Evident, gravă eroare, care se va răzbuna în timp. Cei care conduc societăți, triburi sau națiuni să nu uite că marile erori se plătesc întotdeauna.

4 COMENTARII

  1. Ipoteza: Cind RDG a trecut la patria mama, se zice ca deja s-a semnat in secret un nou pact de impartire a Europei ca pe vremea lui HITLE-STALIN, care a fost implementat dupa impuscatul nostru de catre NKVD si la restul de securisti loiali noii Romaniei democratice. Ca doar nu dadeau fratii cei mari de la rasarit totul pe nimic sau mai bine zis cioara din mina pentru cioara de pe gard ( asta nu s-a facut in istoria lor niciodata pentru ca totul e pe luate si incalcarea adevarului ).
    Acum s-a ajuns sa se intre in linie dreapta si NKVD, care pe vremuri a inoculat in Romania extremismul cu legionarii, care trebuia sa prinda la natie cu tenta nationalista ca sa nu fie descoperita usor facatura externa, cit mai ales comunismul partid iudeo-bolshevic comunternist opus nationalismului, fiind astfel mai usor de ascutit lupta de clasa si astfel inceputul luptei de a cucerii o noua gubernie ca Romania, si impusa dominatia total in Balcani.
    Noroc ca s-au trezit in al 12-lea ceas mult asteptatii americani si au patruns ca o pana intr-un bustean in Europa de est,, care sa fisureze aceste aliante malefice in Europa ce au dus in epoca HITLER-STALIN la startul celui de al 2-lea razboi mondial.

  2. Cit despre Wiessel, destul de controversat chiar si cu martori publicati chiar pe net ( au negat ca acest individ a petrecut viata in lagar, fiid inapt ori handicapat sa isi arate numarul de pe brat ca evidenta ), nu face decit sa dea apa la moara eliberatorilor de la rasarit a Europei , asa zisul Holocaust de nuanta recenta in Romania fiind deasemeni o facatura KGB.
    Premiul Nobil pentru pace ar fi trebuit atribuit prin obiectivitate si lui Stalin, care oricum el a facut ceva, nu ca el, pentru ca nu asa l-a “eliberat” Daca este asa, rusi cu onestitate lor de parada ar fi trebuit automat sa pretinda si ei acest premiu.
    Deocamdata Romania nu mai are nimic, nici economie, etc…ce sa mai spunem de un trai decent, pentru ca planul merge inainte, si cel mai nou nu mai sunt forte in tara ca sa stopeze derularea planului. Nimic nou sub soare!!!
    O zi buna

  3. Cit despre Wiessel, destul de controversat chiar si cu martori publicati chiar pe net ( au negat ca acest individ a petrecut viata in lagar, fiid inapt ori handicapat sa isi arate numarul de pe brat ca evidenta ), nu face decit sa dea apa la moara eliberatorilor de la rasarit a Europei , asa zisul Holocaust de nuanta recenta in Romania fiind deasemeni o facatura KGB.
    Premiul Nobil pentru pace ar fi trebuit atribuit prin obiectivitate si lui Stalin, care oricum el a facut ceva, nu ca el, pentru ca nu asa l-a “eliberat” Daca este asa, rusi cu onestitate lor de parada ar fi trebuit automat sa pretinda si ei acest premiu.
    Deocamdata Romania nu mai are nimic, nici economie, etc…ce sa mai spunem de un trai decent, pentru ca planul merge inainte, si cel mai nou nu mai sunt forte in tara ca sa stopeze derularea planului. Nimic nou sub soare!!!
    O zi buna
    P.S.La Nurenberg legea aliatilor a judecat ce au facut aia raii,nazistii,etc…Creatia legionara in Romania a fost abil facuta, fiind o miscare fara inregistrare legala, pentru ca partidul PCR deja fusese scos in afara legii, asa ca actul lor legal a fost (se)mitic, urmare unui vis a lui Corneliu, ei inchindu-se la icoana cu Arhangelii Mihail si Gavril la puscaria de la Vacaresti si s-a dat deecretul lor nr.1 de infintare, asa ca Regele nu putea sa desfinteze ceva legal ceea ce nu exista si mai mult Antonescu I-a anihilat, el nefiind judecat la Nurenburg. Vezi cum a fost procesul lui, si mai frumos vezi si procesul lui Ceausescu

  4. Lucratura este geopolitica si roadele se vor vedea curind, din pacate in defavoarea Romaniei, si in favoarea Rusiei si servitorilor ei. Totul este despre bani.
    Sa aveti o zi buna
    Con
    P.S. Va rog sa nuu mai cenzurati si sa publicati toate comentariile,daca sunteti ziaristi si nu altceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm scrie un cometariu
Te rugăm introdu numele tău