Kurzii, abandonați de SUA în brațele armate ale Turciei

foto: epochtimesromania.com

Luni, preşedintele american Donald Trump a luat decizia de a retrage cei aproximativ 1.000 de soldaţi americani din nordul Siriei, atrăgând numeroase critici potrivit cărora „şi-a injughiat pe la spate aliaţii  kurzi din „Unitățile de Apărare a Poporului (YPG)”.

Ca urmare a criticilor, tot luni, Donald Trump a ameninţat că „va distruge economia Turciei” în situaţia în care Ankara va face ceva „off limits” (adică să nu treacă de o anumită limită). Termenul este foarte interpretabil întrucât nici nu interzice Turciei să iniţieze operaţiuni militare în nord-estul Siriei, însă pe de altă parte oferă Statelor Unite posibilitatea de a critica Turcia pentru practic orice, dat fiind faptul că orice lucru poate fi inclus la categoria „off limits”.

Oricum, decizia lui Donald Trump de a retrage trupele nu este deloc surprinzătoare dat fiind faptul că, de luni de zile, Statele Unite şi Turcia au negociat pe tema creării unei zone tampon în nordul Siriei. În plus, încă din decembrie 2018, Trump îşi anunţase intenţia de a retrage trupele americane din Siria. Este adevărat, însă, că la acea dată se punea şi problema creării unor „măsuri de siguranţă” pentru „Unitățile de Apărare a Poporului (YPG)”. În momentul de față, singura măsură de siguranță este termenul „off limits”.

Însă negocierile dintre Statele Unite şi Turcia nu au mers foarte bine. Și nu doar din cauza problematicii kurde. Prin urmare este discutabil de ce Donald Trump a decis retragerea trupelor americane tocmai acum, oferind astfel Turciei posibilitatea să-şi demareze planurile, pentru ca ulterior tot Donald Trump să treacă și la ameninţări.

De ce sunt Statele Unite dispuse să abandoneze YPG

Motivul este simplu: valoarea strategică a Turciei o depășește, cu mult, pe cea a „Unităților de Apărare a Poporului (YPG)”. Sigur, un astfel de gest transmite un semnal foarte prost altor grupuri cu care Statele Unite cooperează (sau cu care va intenționa să coopereze). Transmite, de asemenea, un semnal foarte prost și altor parteneri naționali ai Statelor Unite, potrivit căruia Washingtonul este dispus să-și prioritizeze interesele asupra parteneriatelor.

Reacţia kurzilor din „Unitățile de Apărare a Poporului (YPG)

Kurzii din YPG s-au declarat „trădaţi” şi „deziluzionaţi” de decizia lui Donald Trump. Mai ales că YPG a fost una dintre principalele forţe combatante împotriva Statului Islamic. De fapt, din direcţia nord, YPG a fost principala forţa militară, la acea dată beneficiind de susţinere materială din partea Washingtonului. 

Asta în timp ce Turcia permitea tranzitul, prin teritoriul său, al petrolului extras de Statul Islamic, către unul dintre porturile sale de la Marea Mediterană.

Acuzaţia de „trădare” a kurzilor a venit şi după ce Donald Trump a dat garanţii de securitate către YPG, potrivit cărora în situaţia în care se vor retrage de la graniţa cu Turcia, atunci vor primit susţinere din partea Statelor Unite.

YPG s-a retras de la graniţa cu Turcia, pentru că ulterior Donald Trump să anunţe retragerea trupelor americane, dând astfel posibilitatea Turciei să-şi creeze zonă tampon.

Despre negocierile SUA-Turcia şi de ce doreşte Ankara o zonă tampon în nordul Siriei

Zona tampon ar urma să fie creată între Turcia şi „Unitățile de Apărare a Poporului (YPG)”. Ankara consideră YPG ca fiind o extensie a „Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK)”, acesta din urmă fiind clasificată drept organizaţie teroristă de către Turcia. Şi dat fiind faptul că nord-estul Siriei este controlat de kurzi, Ankara se teme că acel teritoriu ar putea fi utilizat de „Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK)” drept un cap de pod pentru lansarea de atacuri (teroriste) împotriva Turciei.

Potrivit analiştilor STRATFOR, teama de YPG şi PKK este atât de mare, încât Ankara a prioritizat creare unei zone tampon în nord-estul Siriei chiar şi în detrimentul luptei împotriva forţelor ăreședintelui sirian Bashar al-Assad.

În cadrul negocierilor cu Statele Unite, Anakara a propus ca zona tampon să fie adâncă de 32 de kilometri, pe segmentul dintre Raul Eufrat şi Irak – adică ceva mai mult decât toată lungimea graintei turco-siriene. În acest spaţiu, Ankara intenţionând să relocheze refugiaţi sirieni şi să creeze grupuri proxy loiale ei. Toate aceste lucruri au fost deja făcută de Turcia, însă la vest de Râul Eufrat – adică pe celălalt segment al granitei turco-siriene.

Cum era de aşteptat, „Unitățile de Apărare a Poporului (YPG)” au respins o astfel de propunere, sugerând în schimb o zonă tampon adâncă de doar 5 kilometri şi cu o lungime pe doar câteva segmente ale graniţei turco-siriene de nord-est. În plus, YPG a cerut ca zona tampon să nu se afle sub controlul Turciei. Termenii erau, bineînţeles, de neacceptat pentru Anakra.

Conform STRATFOR, Statele Unite a încercat pe ultima sută de metri să obţină un compromis, sugerând o zonă tampon cu o adâncime de 14-15 kilometri, dar nu pe întreaga lungime a graniței de nord-est a Siriei. În plus, a sugerat ca zonă tampon să fie patrulată atât de trupe turce, cât şi de trupe americane.

Turcia a considerat propunerea americană drept „o încercare de a trage de timp” şi a acuzat-o că nu vrea să facă concesii.

Operațiunea Turciei, iminentă…oarecum

Semne cu privire la iminenţa unei incursiuni tucesti în Siria existau încă din lunile trecute. Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a avertizat de mai multe ori în ultimele luni că Turcia va ataca poziţiile „Unităților de Apărare a Poporului (YPG)” de la est de Râul Eufrat. Tot el anunţase şi că notificase Statele Unite şi Rusia de intenţiile sale, arătându-se dispus să accepte orice fel de consecinţe de natură economică pe care Turcia le-ar fi putut suferi – preponderent de pe urma unor eventuale sancţiuni economice americane.

Un alt semn care indica operaţiuni militare turcești la est de Râul Eufrat a fost faptul că Ankara a reuşit să facă un acord de încetare al focului (fie el şi fragil) cu Rusia ce acoperă grupurile proxy aliate Ankarei din provincia Idlib (un teritoriu aflat la vest de Râul Eufrat). Un astfel de acord indică şi faptul că Moscova este de acord cu planurile Ankarei de a crea o zonă-tampon la est de Eufrat. Turcia are deja desfăşurate la graniţa cu Siria câteva zeci de mi de trupe. 

Ce ar putea face Statele Unite în situaţia în care Turcia face ceva „off limits

În primul rând, trebuie menţionat faptul că Turcia se confruntă deja cu probleme economice destul de mari: o datorie publică tot mai mare, rate ridicate ale şomajului şi inflaţiei şi scăderea consumului. De asemenea, tocmai a ieşit dintr-o recesiune economică. Prin urmare, în situaţia în care Statele Unite ar impune alte sancţiuni toate aceste probleme se pot amplifica.

În replică, Turcia ar putea impune contra-măsuri companiilor americane care operează în Turcia (o măsură care, în esenţă, ar leza mai mult tot economia turcă). În plus, relaţia dintre Turcia şi SUA ar suferi şi mai mult, lucru care ar putea împinge Turcia şi mai aproape de Federația Rusă.

Oricum, poziţia de la nivel declarativ a lui Recep Tayyip Erdoğan potrivit căreia „este dispus să accepte orice fel de consecinţe economice” nu este în măsură să fie foarte convingătoare. Nu pe fondul unei scăderi a popularităţii preşedintelui turc în zonele puternic urbanizate – lucru demonstrat de recentele alegeri locale din Istanbul şi Ankara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here