Nivelul de trai - un nou experiment în România

Roxana Petcu

Societatea românească este într-o continuă mişcare şi transformare.

     Pentru anul 2018 o modificare importanta indelung comentata in viata sociala si care va intra in vigoare începând cu 1 ianuarie 2018 este aceea că contribuţiile sociale vor fi trecute exclusiv în sarcina angajatului, cuantumul total al acestora urmând să scadă de la 39,25% la 37,25% din care :

- 35% vor fi contribuții reținute de angajator în numele salariatului (CAS 25% + CASS 10%)

- contribuțiile rămase în sarcina angajatorului de 2,25% care vor acoperi riscurile de șomaj, accidente de muncă, concediu medical, creanțe salariale; acestea vor fi cuprinse într-o singură contribuție care se va numi contribuție asiguratorie pentru muncă.

      Scaderea contributiilor cu 2% se va face concomitent cu scaderea cotei impozitului pe venit de la  de la 16% la 10%.

      Astfel România urmeaza sa devina singura ţară din cadrul Uniunii Europene care transfera contribuţiile sociale exclusiv în sarcina angajaţilor. Acest sistem nu este aplicat în niciun alt stat membru UE deoarece implicarea angajatorului în plata contribuţiilor a avut ca scop susținerea anumitor categorii de persoane care beneficiază de ajutor social fără însă a contribui la sistem (ex. elevi, studenti, pensionari care beneficiază de asigurarea socială de sănătate fără plata contribuției).

       La nivel european potrivit unui comunicat al PwC, în medie, cuantumul contribuţiilor angajatorilor este mai mare decât cel al angajaţilor.

       Calculele PwC arata ca  media contribuţiilor sociale suportate de angajator în statele Uniunii Europene este de 23,57%, in timp ce media contribuțiilor angajaților este de doar 13,35%. Asta lucru arata ca in Romania nivelul contribuției angajaților va fi aproape de 3 ori peste media europeană  eliminand in acelasi timp contribuția angajatorului. De ce aceasta masura radicala ? Foloseste cuiva ? Suntem o tara experiment ?

      Conform prevederilor legale actuale, angajatorii din mediul privat nu pot fi obligaţi să modifice decat nivelurile salariale pentru salariaţii plătiţi la nivelul salariului minim pe economie, contractele de muncă fiind  înţelegeri private, in care statul nu poate impune modificari fără acordul părţilor.

      Potrivit unui raport Eurostat, in topul statelor europene cu cel mai ridicat nivel de trai continuă să domine Luxemburg și Novergia , urmate pe poziția a treia de Elveția.

      România s-a clasat în ultimii doi ani la coada clasamentului ,ea  fiind urmată doar de Bulgaria.

      Elveția este de departe cea mai costisitoare țară din Europa, cu 65% mai scumpă decât media celorlalte națiuni. La polul opus se afla Macedonia unde costurile vieții sunt cele mai mici, respective cu 58% sub media europeana.

      Punctajul se calculează luând în considerare 30 de factori calitativi, printre care enumeram sistemul de sănătate, nivelul de educație si nivelul de infrastructură, factori care permit locuitorilor să aibă o calitate a vieții ridicată.

      Deși in cadrul tarilor membre UE avem un nivelul de trai scazut calculat conform indicatorilor financiari, paradoxal , satisfacția individuală față de calitatea vieții este peste media Uniunii Europene la multe capitole importante.

       In ultimii ani România a avut o creştere economică peste media europeană, estimările pentru anul 2017 fiind de asemenea optimiste.

       Creşterea Produsului Intern Brut, ca şi ceilalţi indicatori macroeconomici, sunt doar niste cifre care dau o imagine asupra întregii ţări şi a întregii economii, dar nu şi asupra calităţii vieţii.

        Nivelul de trai poate fi măsurat de exemplu şi în câte kilograme de carne ne putem permite sa cumpăram dintr-un salariu, sau ce bunuri de folosinta indelungata  ne putem permite sa achizitionam dintr-un venitul lunar.

       In cadrul statelor membre ale Uniunii Europene conform calculelor Eurostat la indicatorul „satisfacţia generală a vieţii“, dintr-un maximum de zece puncte România are 7,1. Media UE la acest indicator este de 7,1 puncte, cu un maxim de 8 puncte în Danemarca, Finlanda şi Suedia şi un minim de 4,8 puncte în Bulgaria.

       Conform statisticilor rezulta ca trăim la fel de bine ca majoritatea europenilor din Vest şi nu mult sub cele mai dezvoltate economii din Uniunea Europeana. 

       La capitolul „satisfacţie financiară“ avem un punctaj de 6,2 din zece, în condiţiile în care venitul net echivalat în medie anuală este de 2315 euro. In Uniunea Europeana  media este de 6 puncte, cu un minim în Bulgaria de 3,7 şi un maxim în Danemarca şi Suedia de 7,6.

       Cu un venit net anual de 2315 euro România este pe ultimul loc la venituri în clasamentul tarilor membre UE, media fiind de 16101 euro, cu un maxim de 35270 euro înregistrat de Luxemburg . Cifrele de mai sus reflecta clar discrepanţa majoră dintre percepţia proprie asupra vieţii şi a veniturilor necesare acesteia.

        Gradul ridicat de satisfacţie al populatiei poate fi pus şi pe seama necesarului financiar redus pentru coşul de consum, pe aşteptările oamenilor faţă de condiţiile de trai

       Conform calculelor realizate de Instititutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) la finele anului trecut, o familie formată din doi adulţi şi doi copii, adică 2,8 persoane, necesarul de trai din mediul urban presupunea un coş minim de consum de 2273 lei pe luna.

       În zona rurală, valoarea acestui coş scadea la 1831 lei, presupunând că o parte dintre produsele şi serviciile necesare sunt asigurate prin funcţionarea propriei gospodării.

       Calculul  realizat de Institutul National de Statistica (INS) reduce valoarea coşului de consum la 1500 – 1700 lei în funcţie de regiune.

        Necesarul financiar al unei familii poate fi acoperit dacă ambele persoane adulte din familie sunt angajate. Majoritatea banilor se duc pe mâncare (38%), pe tutun şi alcool (6%), aproape un sfert din venituri merg către întreţinerea locuinţei, in timp ce banii pentru educaţie şi sănătate rămân foarte puţini.

Conform proiectului de Bugetului de Venituri si Cheltuieli pe anul 2018 ,odata cu promisiunile de crestere a veniturilor in anul ce urmeaza vor creşte şi aşteptările oamenilor faţă de nivelul de trai.

 

       Organizatorii forumului de la Davos sustin ca nivelul de trai este un indicator mai bun decât PIB-ul pentru creșterea economică a unei tari.

        Atat tările dezvoltate cat și cele în curs de dezvoltare pentru măsurarea performanței economice ar trebui să dea prioritate nivelului de trai din propria tara față de Produsul Intern Brut ; indicatori precum speranța de viață, productivitatea și nivelul sărăciei ar trebui să aibă prioritate la elaborarea politicilor economice pentru a evita noi scăderi.

       Ne mulţumim cu puţin. Acest lucru este evidentiat şi in datele  Institutului National de Statistica care arată că speranţa de viaţă in Romania este de 72 de ani,  cea mai mică din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene .

Pentru un nivel de trai minim sau decent multi oameni trebuie sa  munceasca si după vârsta legală de pensionare. 

        Pentru ca vorba romanului spune ca ,, speranta moare ultima” sa ne bucuram de luna decembrie care a inceput , de sarbatorile de iarna si sa speram ca in anul care vine va fi mai bine pentru toata lumea.


Articol salvat de pe www.curierulnational.ro, ediţia din 04 Decembrie 2017. Acest articol este proprietatea Curierul National si nu poate fi reprodus fără acordul scris al acestora.