Saracie la standarde Euro

ADRIAN SECELEANU

Desi explicabila si cu o finalitate de dorit, integrarea Romaniei in Uniunea Europeana in anul 2007, cursa nebuneasca a autoritatilor de a alinia tot ce misca in economie la standardele comunitare atinge viteze ametitoare, mult prea mari pentru a nu intra in coliziune cu interesele a milioane de romani. Nu vrem sa fim gresit intelesi, nu demersul in sine e eronat, ci modul in care e gestionat practic. Din pacate, nu asistam la o actiune unitara, ale carei efecte sa fie minutios programate, ci, mai degraba, la un fel de hei-rup menit sa ofere Bruxelles-ului imaginea unei tari compatibile cu standardele zonei euro. Corecte in esenta lor, aceste actiuni vin pe fondul unei slabiciuni economice si al unui grad ridicat de saracie, pe care risca sa le accentueze.
O prima actiune ce se inscrie in zona celor spuse mai sus este cea anuntata saptamana trecuta de Banca Nationala, care si-a propus, fara a demara in prealabil consultari cu partile interesate, sa creasca influenta euro in calcularea cursului de schimb al leului, de la 60 la 70-75 la suta. Desi decizia poate parea justificata, avand in vedere data prognozata a integrarii in UE, lantul previzibil de efecte pe care il va avea aceasta decizie pune sub semnul intrebarii oportunitatea momentului ales de BNR.
In primul rand, "europenizarea" prematura a leului va determina o noua devalorizare a acestuia in raport cu moneda unica, ce a depasit de curand pragul de 40.000 de lei. Valoarea rebegitului leu va scadea si mai tare, o data ce va avea atarnata de "coada" greutatea a inca 15% dintr-un euro din ce in ce mai puternic. Aceasta actiune a BNR va exercita o noua presiune asupra unei intregi liste de produse care au "calitatea" de a genera explozii in lant pe intreaga structura economica. Sa nu uitam ca preturile pentru carburanti, energie electrica si termica, gaz, cafea, tigari si alcool sunt calculate de producatori pe baza unor taxe care sunt, de asemenea, "ghidate" in principal de evolutia monedei unice si, intr-o mai mica masura, a dolarului. O raportare a leului, in proportie de 70 la suta, la un euro din ce in ce mai puternic va prepara in mod automat un cocktail exploziv pentru economie si pentru buzunarele fiecaruia dintre noi.
Astfel se face ca, si fara acea crestere reala a tarifelor la utilitati, ceruta in mod insistent de FMI si Banca Mondiala, preturile vor exploda in ianuarie 2004 prin simpla raportare la noile valori ale euro. Este adevarat, ineficienta cronica a sistemului energetic, care vinde la un pret aflat cu 1,5 miliarde de dolari sub costuri, impune o majorare a tarifelor - numai ca o asemenea actiune combinata (o ascensiune reala a preturilor, plus cea dictata de euro) are toate sansele sa contrazica agreabilele prognoze ale executivului de a obtine in 2004 o rata a inflatiei de noua la suta. Numai in acest an, ultima "corelare" a pretului la utilitati a determinat un salt al inflatiei de peste doua procente, fapt ce demonstreaza care sunt riscurile asumate de BNR prin dorinta de a creste influenta euro in economie.
Pe langa cele enumerate mai sus, nu trebuie de asemenea uitat ca sistemul energetic se afla in pragul finalizarii primelor privatizari, iar semnalele provenite din aceasta zona nu par tocmai incurajatoare. Companiile interesate pun bazele crearii unui nou monopol, de aceasta data privat, pe zona de vest a Romaniei, conditii in care ajustarile de pret vor fi, poate, in acord cu ceea ce doresc FMI si Banca Mondiala, dar nu vor tine cont de ceea ce doreste guvernul.
Privatizarea nu va aduce deci, sub nici o forma, o scadere a presiunii inflationiste, ba din contra, ar putea s-o accentueze pentru ca investitorii nu vor veni in Romania sa subventioneze pierderile din sistem. Este drept, din informatiile care au razbatut dinspre echipa de negociatori pentru privatizarea unitatilor din energie, este foarte posibil ca italienii de la ENI sa primeasca unele scutiri de taxe, situatie in care o majorare a tarifelor ar putea fi realizata amiabil, in conformitate cu ceea ce isi doresc autoritatile romane. Ar insemna astfel ca pierderile vor continua sa fie evidentiate la bugetul de stat,
ce-i drept, la un alt capitol.
In orice caz, leul "europenizat" va conduce si la escaladarea costurilor de productie, generata de tendinta furnizorilor de utilitati de a raporta preturile in euro, desi o buna parte dintre ei sunt importatori preponderenti in dolari.
Nici exportatorii nu au, prin urmare, motive sa fie mai incantati: tinand cont de structura calitativa nefavorabila a exporturilor (in principal materie prima) spre Europa Occidentala, leul "europenizat" va descuraja eforturile exportatorilor de cautare a unor noi piete sau de recuperare a unor piete pierdute ori abandonate, unde schimburile comerciale se deconteaza in dolari si nu in euro.
Asociatia exportatorilor sustine, de altfel, ca "schimbarea cosului valutar anuntata de BNR pentru anul viitor, in care va creste ponderea euro (chiar peste nivelul exporturilor din actuala zona euro) va dezavantaja orice incercare de extindere a exporturilor in zonele de circulatie a monedei americane. Or, o expansiune a exporturilor dincolo de granitele UE in perioada de preaderare si dupa integrarea Romaniei este vitala pentru tara noastra. Abia s-a reusit implementarea de la 1 ianuarie 2003 a Programului de sustinere si promovare a exporturilor cu fonduri bugetare, care urmareste, intre alte tinte declarate, tocmai relansarea marfurilor romanesti pe noi piete, iar acum BNR franeaza aceasta prioritate nationala".
"Eforturile" BNR nu sunt, insa, singulare: din aceleasi ratiuni comunitare si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor anunta, recent, cu o halucinanta seninatate, ca politele de asigurare auto obligatorii vor fi mai scumpe cu 35-40 la suta din anul 2004, ceea ce inseamna o depasire cu 31 de procente a ratei prognozate a inflatiei. Seful CSA, Nicolae Crisan, are, desigur, o explicatie pe care o considera rezonabila: principala sursa de venit a companiilor de asigurari o reprezinta politele auto, iar acestea vor trebui sa suporte din 2004 o inasprire a legislatiei, care se va traduce prin cresterea limitelor de despagubiri pana la o suta de mii de euro. Privind lucurile din acest unghi, nimic nu pare deplasat, insa, pe de alta parte, este cel putin discutabil in ce masura o asemenea decizie era strict necesara si suportabila, din punct de vedere al veniturilor populatiei si companiilor, exact in acest moment.
Desigur, "europenizarea" legislatiei si, chiar, cea a leului sunt de dorit si reprezinta o conditie obligatorie pentru ca Romania sa poata accede in anul 2007 la Uniunea Europeana. Din pacate insa, asemenea actiuni pripite se adauga unei fiscalitati sufocante si unui mediu economic dificil, care au adus in pragul saraciei extreme milioane de romani, iar sute de mii de IMM-uri in pragul falimentului.
Cresterea tarifelor energiei si a altora, pe seama raportarii timpurii la un euro prea tare pentru economia autohtona, nu poate determina altceva decat efecte negative atata vreme cat toate celelalte parti ale sistemului economic functioneaza dupa alte reguli si alte realitati. Merita mentionat in acest context ca un procent semnificativ din pierderile anuale de 1,5 miliarde de dolari ale sistemului energetic, care sunt scoase la inaintare pentru a justifica majorarile de tarife, este imputabil ministerului de resort, dar si APAPS. In primul caz, al Ministerului Economiei si Comertului (MEC), este vorba de tolerarea unor cheltuieli nejustificate in randul companiilor nationale, sau de usurinta cu care Hidroelectrica a fost lasata sa vanda la export energia ieftina, in timp ce pentru consumul intern au fost utilizate capacitatile de productie cu costuri ridicate de exploatare. Iar la ineficienta tolerata de la "centru", care creste presiunea asupra tarifelor, se adauga si iertarile de datorii promovate de APAPS pentru numeroase societati de stat, unele chiar la un pas de a fi privatizate. Prin bunavointa institutiei sus-mentionate, companiile din subordinea MEC au devenit actionare la societati (aproape privatizate), in contul datoriilor restante ale acestora, pentru care au fost sterse (cum altfel?) si penalitatile.
In schimb, pentru companiile private (cu exceptia celor "agreate", pentru ca sunt si dintre acestea) nu exista aceasta varianta a transformarii datoriilor in actiuni, iar in calea dezvoltarii acestora exista si alte numeroase bariere. Accesul la credit era extrem de dificil chiar si inainte ca BNR sa impuna noi stavile in calea finantarii prin majorarea dobanzii de referinta, iar veniturile populatiei nu urmeaza un curs ascendent, similar cu "europenizarea" taxelor.
Armonizarea selectiva, abrupta a legislatiei, cu toate efectele ce decurg din acest demers, poate fi abil zugravita drept o actiune necesara si solicitata de Bruxelles, insa atata vreme cat asemenea masuri lovesc sau induc noi presiuni exact in acele zone ale economiei unde este nevoie de sprijin, sau intr-o populatie deja saracita, toata aceasta cursa nu va aduce pana la urma nici un serviciu eforturilor de integrare. Ba dimpotriva.

Articol salvat de pe www.curierulnational.ro, ediţia din 27 Noiembrie 2003. Acest articol este proprietatea Curierul National si nu poate fi reprodus fără acordul scris al acestora.