Scandalul supermarketurilor: Anchetă parlamentară ineficientă şi denaturată

Andreea Vass, cercetător, Institutul de Economie Naţională

Declanşarea anchetei parlamentare cu privire la practicile comerciale abuzive ale supermarketurilor pe piaţa românească pare direcţionată din capul locului, prin urmare eficienţa ei stă sub semnul întrebării. Logica elementară impunea crearea unui grup de experţi care să identifice formele de presiune şi abuz ale supermarketurilor, care să dea o dimensiune clară fenomenului şi efectelor economice şi sociale generate pe piaţa românească. Apoi, să propună soluţii în cazul identificării unor lacune legislative, respectiv metode de apărare şi sancţiuni în cazul practicilor anticoncurenţiale interzise. Arderea acestor etape sacrifică raţiunea demersului în folosul consumatorului final.
Ce fac parlamentarii? Pun carul înaintea boilor. Cedează benevol obiectivitatea analizei prin ieşiri publice, prezentând rezoluţia finală încă din prima zi de investigaţie. Desigur, ei au numit-o preliminară. Preşedintele Comisiei a declarat că hipermarketurile sfidează bunul-simţ prin clauzele contractuale pe care le impun furnizorilor: "Eu le-am numit generic: taxe de şmecher, taxe de loialitate, taxa tip ancoră - dacă te-a păcălit şi ai plătit-o o dată, devii captiv (...) Ceea ce este important, şi mi s-a părut, de fapt, cel mai important, este faptul că toate aceste taxe se regăsesc în preţul final de raft". Cum poţi oare porni la un drum analitic cu o concluzie? Parlamentarul Mihai Tudose pare să fi pronunţat deja verdicte. În acest caz, ancheta nu se mai justifică. Cu atât mai mult cu cât analizele europene au adus multiple argumente că abuzul de poziţie dominantă şi acordurile comerciale restrictive ale supermarketurilor sunt o realitate. Taxe percepute neloial, care împing uneori preţul sub costurile de producţie sau sacrifică nejustificat bunăstarea producătorilor, sunt deseori dublate de preţuri chiar mai mari la consumatorul final. O realitate însă în concordanţă, în mare parte, cu legislaţiile în vigoare. În caz contrar, procesul în justiţie este soluţia.

Soluţii în UE

Francezii, cu a lor Lege Galland (1996), au interzis vânzarea sub costurile de producţie, iar prin legea Dutreill II (2005) au stabilit standarde clare pentru transparentizarea contractelor şi eliminarea taxelor ascunse, dar şi sancţiuni foarte dure pentru infracţiuni. De pildă, se poate ajunge la excluderea de pe piaţă pe o perioadă de până la 5 ani.
Nemţii, tot prin instrumente legislative adoptate în ultimii trei ani, au interzis abuzul de condiţii contractuale speciale ”nejustificate şi repetate” aplicate furnizorilor, dar şi vânzarea produselor alimentare sub preţul de distribuţie en-gros.
Englezii au elaborat un amplu Cod de Practici Comerciale pentru supermarketuri, după o investigaţie amănunţită care a identificat 52 de practici anticoncurenţiale aplicate de retaileri în relaţiile cu furnizorii.
Ineficienţa soluţiilor unilaterale naţionale, în condiţiile supermarketurilor active pe piaţa globală, a determinat Parlamentul European să adopte o rezoluţie în februarie 2008 prin care solicită Directoratului General al Concurenţei să investigheze prezumţiile de vinovăţie şi să propună metode de soluţionare în cazul confirmării lor. Piaţa românească se va supune automat acestor prevederi. Despre toate acestea am discutat în detaliu la începutul  anului.
Finalitatea şi eficienţa acestei comisii parlamentare, într-o problemă fundamental concurenţială, se rezumă la presiunea politică pentru introducerea ei pe agenda Consiliului Concurenţei şi a Guvernului. Jocul imagologic instituţional este evident construit în jurul unei iniţiative populiste.
La fel de evident apare şi riscul de a nu găsi soluţia corectă, riscul de a transforma dictatura supermarketurilor în dictatura furnizorilor şi, în final, producătorii şi consumatorii să rămână complet în afara ecuaţiei decizionale.
Iminenţa acestui risc apare mai ales în scenariul în care nu vom găsi soluţiile potrivite pentru a creşte capacitatea producătorilor români de a oferi bunurile la cele mai mici preţuri, în volumul, structura şi calitatea solicitate de consumator. Dacă nu vom răspunde acestei nevoi presante, nu cred că vom reuşi să normalizăm comportamentele pe piaţa liberă a distribuţiei cu amănuntul, în favoarea producătorului român, ci a importatorilor.

Articol salvat de pe www.curierulnational.ro, ediţia din 18 Aprilie 2008. Acest articol este proprietatea Curierul National si nu poate fi reprodus fără acordul scris al acestora.