Virgil Popescu: Doresc implicarea partenerilor sociali în dezvoltarea locală

Ştefan Rădeanu

Încinsa primăvară sindicală - în care conflictele sociale, a se vedea grevele transportatorilor, ale angajaţilor CFR, ale cadrelor didactice şi nu numai - readuce în discuţie problema dialogului social şi rezolvarea divergenţelor în cadrul tripartit guvern-patronate-sindicate. Pe această temă am stat de vorbă cu Virgil Daniel Popescu, secretar de stat, şef al Departamentului pentru Dialog Social, aflat în structura Cancelariei Primului-Ministru, departament care asigură relaţia Guvernului cu organizaţiile sindicale şi patronale.

- Domnule secretar de stat, recentele tensiuni au adus dialogul social în stradă....

- Mai degrabă este vorba despre un an electoral când problemele sunt speculate şi se cere cât mai mult. Se alunecă pe o pantă periculoasă în care există tendinţa de cerere mai mult decât se poate oferi...

- Asistăm la un dialog al surzilor, aşa cum l-a catalogat recent fostul negociator şef al României în relaţia cu UE? Mai mult, Vasile Puşcaş acuză de la tribuna Parlamentului că dialogul social a murit, iar guvernul se războieşte cu toate categoriile de salariaţi.

- Nu sunt la curent cu declaraţia domnului Puşcaş, dar aceasta pare mai degrabă o autocritică, pentru că într-adevăr în perioada 2000-2004 nu a existat dialog social în România. A existat atunci un pact între PSD şi sindicate, probabil pe principiul "vă mai dăm ceva şi voi ne susţineţi". Acesta este un atac politic nesusţinut, întrucât am dat dovadă de deschidere în relaţiile cu partenerii sociali. Avem întâlniri zilnice atât cu reprezentanţii sindicatelor, cât şi cu cei ai patronatelor şi încercăm împreună să soluţionăm problemele apărute. Aşa am încercat şi cu sindicatele din învăţământ.

- Aţi făcut pasul înapoi.....

Aici am avut o surpriză neplăcută. La întâlnirea de miercuri pe tema acelor tichete cadou le-am prezentat un document din 17 martie din care reieşea că acea ordonanţă de urgenţă incriminată de sindicate avea avizul favorabil al Consiliului Economic şi Social. Deci măsura de renunţare la tichete avea acceptul partenerilor sociali. Şi, cu toate acestea, sindicatele din învăţământ au înaintat guvernului o adresă prin care era acuzat de lipsă de transparenţă. Or, ce-i mai transparent decât faptul că măsura a fost discutată şi avizată în CES? Avizul favorabil se traduce prin faptul că toate părţile, guvernul, patronatele şi sindicatele au fost de acord. Poate că unii reprezentanţi ai sindicatelor au lipsit de la acea şedinţă, dar acest lucru nu înseamnă că nu trebuia să ia la cunoştinţă decizia colegilor lor. Şi, totuşi, guvernul a reaprobat acordarea respectivelor tichete cadou. Sunt conştient că în învăţământ este nevoie de salarii mai mari, sunt convins că au nevoie şi de acele tichete cadou, dar noi aici vorbim despre un principiu. În altă ordine de idei, accept faptul că se înregistrează disfuncţionalităţi ale dialogului social în teritoriu. Sunt zone unde el lipseşte cu desăvârşire, iar vina o poartă toţi partenerii, inclusiv reprezentanţii guvernului.

- Percepţia generală este că în cadrul dialogului social sindicatele îşi impun mai uşor punctul de vedere.      

- Partea sindicală este mai vizibilă, mai vocală, însă trebuie să înţelegem că fără patronate puternice nu putem vorbi despre dialog social. Dar, din ce am văzut în ultima perioadă, patronatele au reuşit să-şi creeze o structură unitară, o voce comună, capabile să discute ca o singură entitate. Constituirea Alianţei Confederaţiilor Patronale din România, membră a patronatului european, Business Europe, dă perspectiva unei unificări, semnalele sunt din ce în ce mai clare, va aduce la masa dialogului un patronat puternic. Şi acest lucru este de salutat. Aici cred eu că este cheia succesului. Consiliul Economic şi Social nu trebuie confundat cu o instituţie de arbitraj doar a conflictelor de muncă şi a revendicărilor salariale. Un parteneriat social solid trebuie să conducă la elaborarea de planuri de dezvoltare cu implicare tripartită. De altfel, Departamentul de Dialog Social lucrează la un proiect şi am cerut tuturor prefecturilor o situaţie a strategiilor de dezvoltare locală. Zonele nu se pot dezvolta fără o strategie clară care să permită comunităţilor fructificarea unor proiecte finanţate cu fonduri europene. Ei bine, am avut neplăcuta surpriză să descoperim că stăm cam prost în acest domeniu prioritar. În majoritatea judeţelor, stadiul de realizare a strategiilor este la fază incipientă. Proiectul de care vă vorbeam se va aplica în două regiuni pilot, impulsionând dialogul social tocmai pentru realizarea unor strategii coerente de dezvoltare locală. Practic, vom aduce la aceeaşi masă toţi partenerii sociali (patronate, sindicate, societate civilă, reprezentanţii guvernului în teritoriu, autorităţi locale) pentru a identifica şi pentru a pune în practică cele mai bune proiecte pentru acea localitate. În luna mai doresc să implementăm acest proiect care să genereze rezultate concrete în plan economic şi social ajutând la reducerea decalajelor dintre comunităţi. Or, în acest caz, partenerii sociali au un rol crucial.

Articol salvat de pe www.curierulnational.ro, ediţia din 18 Aprilie 2008. Acest articol este proprietatea Curierul National si nu poate fi reprodus fără acordul scris al acestora.