Majoritatea întreprinzătorilor sunt nemulţumiţi de contabilii cu care colaborează, sau invers, contabilii se plâng de şefii lor. Astfel, păreri diferite şi contradictorii sunt din ambele tabere, atât de la contabili, cât şi de la cei care beneficiază de serviciile lor. Majoritatea sunt curioşi să afle cam ce ar trebui să facă un contabil şi ce nu, cam cum ar arată relaţia normală dintre contabil şi beneficiar. ''Având în vedere că o bună parte din deciziile unei companii au la bază informaţia financiar contabilă, este foarte important să existe o relaţie bună între managementul unei companii şi contabilul acesteia. Cele mai multe nelămuriri apar mai ales la acele companii care decid să beneficieze de servicii financiar-contabile prestate de către o societate specializată, dat fiind că în cazul existenţei unui departament intern de contabilitate, buna funcţionare şi inter-relaţionarea acestuia cu celelalte departamente sunt definite prin organigramă, regulamente interioare, fişa postului etc.'', a declarat pentru Curierul Naţional Vasile Dincă, manager outsourcing - accounting în cadrul companiei
Mazars.
Contabilul trebuie privit ca pe un partener în afaceriPotrivit specialistului de la
Mazars, din perspectiva contabililor (aceştia aflându-se de cealaltă parte a "baricadei" şi anume în situaţia furnizorului de servicii financiar-contabile), cele mai frecvente neînţelegeri apar când contabilul este privit ca un străin, dar şi atunci când patronul nu-i comunică din timp planul de acţiunii al afacerii. ''În primul rând, deşi prestarea serviciilor financiar-contabile au la bază o relaţie contractuală care stabileşte atribuţii şi obligaţii pentru cele două părţi, este foarte important ca beneficiarul să-şi privească furnizorul de astfel de servicii ca pe un partener strategic, ca pe un aliat în dezvoltarea afacerii sale. În acest sens este necesar să existe o comunicare reală între cei doi parteneri. Din păcate, există situaţii când, motivând asigurarea confidenţialităţii informaţiilor, societatea beneficiară nu comunică în timp util contabilului intenţiile sau acţiunile sale. Contabilul, pus în faţa faptului împlinit (tranzacţia fiind deja desfăşurată, documentele completate eronat etc.), va încerca rezolvarea problemelor respective. În acelaşi timp, va considera că eforturile sale de a găsi o soluţie nu sunt justificate, dat fiind că aceste probleme ar fi putut fi evitate prin existenţa unei comunicări prealabile'', a explicat Vasile Dincă.
Patronul trebuie să înţeleagă limitările legislativeMai mult, consultantul fiscal a atras atenţia asupra faptului că este foarte important ca ambele părţi
să-şi respecte obligaţiile asumate, referindu-ne în mod direct la calendarul de furnizarea documentelor ce trebuie contabilizate. ''După cum bine ştim, sistemul legislativ actual presupune completarea unui număr destul de mare de raportări sau declaraţii fiscale. Întârzierea în furnizarea documentelor contabile va pune contabilul într-o situaţie deloc confortabilă, aceea de a lucra sub presiunea scadenţelor raportărilor periodice. O altă posibilă situaţie ce ar trebui evitată este aceea în care contabilului i se cere în mod imperativ găsirea unor soluţii favorabile din punct de vedere financiar-fiscal în anumite speţe în care, datorită limitărilor legislative, aceste rezolvări favorabile nu sunt posibile. Evident, aceasta va dăuna în mod clar relaţiei amintite, dat fiind faptul că respectivul contabil se va afla într-o postură delicată: pe de o parte este obligat să-şi îndeplinească sarcinile asumate şi să execute instrucţiunile primite de la clientul său, dar, în acelaşi timp, un adevărat profesionist contabil trebuie să respecte atât prevederile legislaţiei în vigoare, cât şi principiile specifice deontologiei profesionale'', a mai adăugat Vasile Dincă, manager outsourcing - accounting al
Mazars.
Obiecţiile patronilorPe forumurile de specialitate, atât întreprinzătorii cât şi contabilii se plâng că de multe ori relaţia dintre cele două părţi lasă de dorit.
- Comunicare foarte proastă, apariţia unei noi reglementări contabile de care patronul află prea târziu.
- Deşi iniţial li se promitea tot sprijinul, consultanţă financiară etc., lucrurile se rezumau la: patronul duce actele şi primeşte apoi un dosar din care nu li se explică nimic.
- Contabilul nu vine cu o idee "creativă" pentru îmbunătăţirea situaţiei firmei, dacă el observă nişte chestii prin acte, să vină şi să îţi spună "uite, eu cred că aici e o problemă şi o putem rezolvă astfel" sau "dacă faci asta ai putea obţine nişte rezultate mai bune".
- Problema mai gravă este când vine vorba de control, deşi contabilul este plătit pentru serviciile sale, patronii trăiesc mereu cu gândul că dacă acesta face o trăsnaie prin acte, tot el răspunde.
Obiecţiile contabililorLa rândul lor contabilii sunt puşi de multe ori în faţa unor situaţii care depăşesc cu mult atribuţiile acestora.
- Să facă calcule în aşa fel încât patronul să plătească cât mai puţin la stat, sau să facă în aşa fel încât balanţa să fie acceptată de bancă pentru aprobarea unui credit - ''de ce am profit atât de mic? nu-mi acceptă banca balanţa''
- Să răspundă la întrebări de genul ''De ce am profit 2 miliarde când eu am doar 1 miliard în bancă?''. ''De ce am TVA de plată? De ce am impozit pe profit de plată aşa mult?
- Să-i explice patronului limitele legislative, ''De ce te contrazici cu mine? Care lege? Inventezi''
- Să îndeplinească sarcini care nu ţin de atribuţiile sale: să-i facă cafeaua patronului, sa-i plimbe câinele, să-i plătească facturile la utilităţi de la locuinţa personală a acestuia etc.