Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Consultanţii fiscali îndeamnă în acest caz agenţii economici să caseze sau să cedeze bunurile

Conform Ordinului 3055/2009, o imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară. Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informaţiile necesare. În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări corporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia. În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.
"În primul rând, ca să facem o distincţie cât mai generală, avem de-a face cu 2 categorii de bunuri din punct de vedere al duratei de deţinere şi a modului de obţinere a beneficiilor economice de pe urmă acestora. Acestea ar fi: bunuri de natura activelor imobilizate (ex: mijloace fixe, clădiri etc.) ca fiind activele generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an; bunuri de natura activelor circulante, spre exemplu stocuri de materii prime, mărfuri etc. care sunt deţinute în companie pe o perioadă mai mică de un an'', a declarat pentru Curierul Naţional, Gabriel Sârbu, senior consultant la compania Mazars.

Casarea bunurilor

Legat de casarea bunurilor, Gabriel Sârbu ne-a menţionat că regula generală ar fi aceea că trebuie să intervină atunci când nu se mai aşteaptă generarea unor beneficii economice viitoare din deţinerea unui anumit bun. "Acest moment poate interveni înainte de momentul prevăzut iniţial pentru scoaterea din uz la mijloace fixe, sau de expirare pentru bunurile de natura activelor circulante, sau la momentul la care mijloacele fixe sunt complet amortizate, respectiv activele circulante au depăşit termenul de valabilitate. Casarea se face în baza unui proces verbal de constatare realizat de către o comisie de evaluare. Casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe, presupune valorificarea pieselor şi componentelor rămase în urma operaţiunii de casare care mai pot fi folosite sau vândute. Cheltuielile rezultate în urmă casării sunt deductibile din punct de vedere fiscal, iar veniturile obţinute sunt impozabile'', ne-a explicat consultantul fiscal.
Potrivit acestuia, cheltuielile înregistrate cu casarea bunurilor de natură activelor circulante vor urma următorul tratament: 
- Vor fi tratate ca deductibile dacă casarea survine ca urmare deteriorării bunului datorită unor calamităţi naturale, evenimente de forţă majoră; 
- Vor fi tratate ca deductibile dacă bunurile casate îndeplinesc condiţiile legale prevăzute pentru bunuri perisabile; 
- Vor fi tratate ca deductibile dacă bunurile casate au fost anterior asigurate; 
- Vor fi tratate ca nedeductibile dacă bunurile casate sunt deteriorate şi nu pot fi imputate.
Acestea ar fi situaţiile generale şi tratamentul fiscal aferent pentru cedarea şi casarea bunurilor.

Cedarea bunurilor

Gabriel Sârbu a ţinut să precizeze că nu există un termen limită în ce priveşte cedarea unui bun. Aceasta fiind în totalitate decizia agentului economic. "Eventualele implicaţii sunt generate de modul de cedare a bunului, respectiv dacă cedarea se face cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, iar dacă cedarea se face contra cost (vindere) se poate pune problema unor implicaţii asupra nivelului preţului'', ne-a mai spus Sârbu. În ce priveşte cedarea cu titlu gratuit a unui bun aceasta se poate face în cadrul unei acţiuni de sponsorizare sau mecenat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Din punct de vedere fiscal, agentul economic care cedează bunurile poate beneficia în anumite condiţii şi limite de credit fiscal (îşi va deduce suma respectivă din impozitul pe profitul datorat). De asemenea în cazul în care agentul economic a dedus TVA la momentul achiziţiei bunului, la momentul cedării va fi necesară o ajustare a TVA dedusă iniţial.
În ce priveşte cedarea cu titlu oneros, aceasta se face de regulă la nivelul preţului de piaţă, susţine consultantul fiscal. În caz contrar autorităţile pot să reconsidere tranzacţia din punct de vedere fiscal în sensul impozitării venitului rezultat la nivelul la care ar fi trebuit să se realizeze vânzarea. Sub rezerva faptului că o vânzare nu ar trebui să se realizeze sub nivelul preţului de piaţă al bunului respectiv conform prevederilor fiscale, vânzarea  mijloacelor fixe sub valoarea rămasă de amortizat este permisă, în conformitate cu Codul Fiscal cheltuielile cu valoarea rămasă neamortizată fiind integral deductibilă. "Există situaţii, spre exemplu în cazul comercianţilor când sunt permise reduceri de preţ, sau vânzări sub costul de achiziţie în vederea vânzării bunurilor greu vandabile. Aceste politici sunt reglementate foarte strict'', a explicat Gabriel Sârbu.