Garden Road, inima industriei de pictat camioane din Karachi

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Peste tot în Pakistan, această formă de artă cu influenţe folk este într-o continuă expansiune şi a transformat  drumurile satelor, străzile oraşelor şi autostrăzile într-o galerie de artă naţională, fără pereţi, o formă liberă de exprimare, o expoziţie caleidoscopică în continuă mişcare.

Marea majoritate a camioanelor, autobuzelor şi ricşelor motorizate din Pakistan sunt o adevărată revoluţie a culorii,  împopoţonate de jos până sus cu peisaje, portrete, poezie caligrafică, versete religioase şi vorbe spirituale, toate menite să îţi atragă privirea. Doar camioanele foarte mari, destinate transportului de marfă, au putut scăpa acestei forme de decorare, arătând prin comparaţie ca şi cum ar fi "dezbrăcate".
Alegerea eclectică, ameţitoare chiar, de imagini este un alt fel de "moştenire" culturală, care îmbină în aceeaşi măsură influenţele estice cu cele vestice, secularul cu sacrul. Vedete ale cinemaului pakistanez, atleţi recunoscuţi pe plan naţional, eroii mitologiei greceşti, figuri ale culturii europene, cum ar fi Mona Lisa sau prinţesa Diana, toate acestea se regăsesc în picturile de pe camioanele pakistaneze.
Unele camioane au devenit panouri patriotice rătăcite, altele ies în evidenţă prin imaginea de altar al diverselor religii, asemănătoare Ka'bah-ului din Makkah şi moscheei Faysal din Islamabad. Pe unele sunt scrise chiar cu litere mari versete pe o imagine a Coranului deschis. Calul înaripat al Profetului, Buraq, a devenit emblemă naţională şi are ca simbolistică devotamentul demn de încredere şi viteza. Scene de vis, cu lacuri înconjurate de copaci sau piscuri de munţi pline de zăpadă, tigri în urmărirea căprioarelor, toate acestea sunt încadrate de flori pictate sau dungi cu sclipirea diamantelor şlefuite, cu reflexe de roşu aprins, portocaliu şi verde.
Interiorul cabinelor constituie o altă dimensiune. Uşile îmbrăcate în lambriu care imită marmura se deschid pentru a te lăsa să pătrunzi într-o lume ţipătoare, plină de trandafiri şi gălbenele artificiale, realizate din satin sau mătase. Mici oglinzi faţetate sau lanţuri sunt dispuse în zig-zag pe parbriz, iar pompoane care se leagănă sunt atârnate pe pereţi, alături de ceasuri festonate, toate încadrate de luminile care pâlpâie de pe tavan. Ochii uriaşi pictaţi pe panourile laterale şi eşarfele în culori pastel prinse de geamurile cabinelor sunt menite să protejeze camionul de ghinion şi piaza-rea.
Pictura pe exteriorul camioanelor şi autobuzelor a devenit o afacere rentabilă. Doar în Karachi, oraş port la Marea Arabiei  cu 14 milioane de locuitori, 50.000 de oameni muncesc cu greu în acest domeniu, în work-shop-uri mici, de familie, care reunesc învăţăcei şi artizani cu o foarte mare experienţă, fiecare cu specializarea sa bine definită. Dominată de minuţiozitatea mândrilor artizani independenţi, această manufactură consumatoare de timp este exact opusul producţiei de serie. Fiecare camion, autobuz şi ricşă pictate de mână, în pofida numeroaselor semne şi simboluri, îşi proclamă în mod virtual unicitatea.
O plimbare pe străzile şi aleile din prăfuitul district Garden Road, unul din cele cinci cartiere din Karachi dedicate acestei tehnici de a decora vehiculele, oferă o perspectivă generoasă asupra artei de a picta camioane.
Proprietarii de camioane cheltuiesc mici averi pe toate aceste cosmetizări. O pictură simplă costă între 500 de dolari şi 1.000 de dolari, ba chiar poate fi şi mai mult, în funcţie de cât de complexă este. Decoraţiunile şi reparaţiile pot ajunge cu uşurinţă la o altă sumă, de 2.000 de dolari. Acestea fiind spuse, concluzionăm că o astfel de lucrare, care include pictura, reparaţiile şi decoraţiunile, are un cost minim de 2.500 de dolari, echivalentul a unui salariu mediu de şofer de camion pe doi ani. Cu toate acestea, ca regulă generală, proprietarii sau proprietarii-şoferi plătesc pentru lucrarea de decorare, deşi şoferii angajaţi de către companie au libertatea de a alege ilustraţia preferată.
O astfel de lucrare intensivă durează între şase şi zece săptămâni. În această perioadă, majoritatea şoferilor îşi petrec marea parte a timpului în jurul atelierelor de lucru, devenind provizoriu "membri" ai familiilor de meşteri, pentru a putea face sugestii cu privire la modificările autovehiculului. Deoarece camionul este blocat, ei nu câştigă niciun ban şi totuşi, deşi pare un lucru incredibil, recurg la această cosmetizare a vehiculului o dată la trei sau patru ani.