Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Datorita faptului ca a stiut sa-si organizeze „cu deosebita maiestrie“ o armata proprie si, mai ales, datorita superioritatii strategiei militare intelepte pe care a adoptat-o, Stefan cel Mare a ajuns destul de repede sa fie apreciat de cronicarii vremii ca un „capitan de oaste“ ce se cuvenea sa ocupe locul de frunte in „apararea crestinatatii“, impotriva pericolului iminent pe care il reprezenta in acea perioada Imperiul Otoman, in continua extindere.
De altfel, si Papa Sixt al IV-lea, profund impresionat de victoriile repurtate de domn in luptele cu turcii, daca nu-l poate ajuta sub raport militar, i se adreseaza cu frumoase cuvinte de lauda, considerandu-l ca „un adevarat atlet al credintei crestine“.
Aprecierile de acest fel, venite din partea Suveranului Pontif, s-au alaturat acelor deosebite merite pe care drept-credinciosul Domnitor si le-a castigat prin acele zeci de lacasuri sfinte inaltate in tara in timpul domniei sale si care i-au dat dreptul Bisericii noastre ortodoxe sa-l treaca in randurile sfintilor. Nu stim daca printre acele numeroase biserici, care sunt opera lui Stefan cel Mare si Sfant, este trecuta si biserica din satul Movila (situata la doi kilometri de Herta), ale carei ruine le-am identificat noi, nu de mult (in anul 2000), cu prilejul ultimei misiuni culturale, in acest teritoriu din Romania Veche, teritoriu dintotdeauna romanesc, care, prin tratatul din 1997 i-a revenit pe nedrept vecinei noastre, Ucraina.
Dar, pe langa asemenea locuri de frunte, pe care Domnitorul nostru Stefan cel Mare si Sfant le detine in aceste doua importante domenii ale istoriei si religiei, trebuie sa mai amintim aici si pe acelea pe care acelasi mare voievod le obtine in timpul domniei sale, in diferite alte domenii.
Asa de exemplu, Domnitorul nostru Stefan cel Mare, „acest bun parinte al patriei, gata oricand sa moara pentru ai sai“, daca a avut grija de a-i rasplati pe acei boieri „care-l sustinusera in vremurile de grea cumpana pentru tara si domnie“ (Alex. I. Gonta, 1998), o preocupare permanenta si-a manifestat-o voievodul, incercand sa-i ajute pe oamenii simpli si pe tarani, pe care a tinut sa-i scoata din clasa lor sociala, in care se confruntau cu multe si grele lipsuri.
In putinele si modestele scoli manastiresti se invata cititul si cantarile bisericesti, iar in epica populata - sub Stefan cel Mare - au inceput sa fie puse in circulatie si sa fie transmise apoi din generatie in generatie, creatii pe teme de demnitate, de independenta si de libertate. Biserica si scoala, in trezirea constiintei de sine si, am putea spune, si a romanismului, si-au dat astfel mana, in mod hotarat, iar exemplul de dragoste pentru pamantul tarii, credinta stramoseasca si pentru dreptate, il dadea insusi Domnitorul.
Un fapt pozitiv din epoca lui Stefan cel Mare, care merita cu deosebire sa fie mentionat este ca, dupa o cronica oficiala a romanilor, aparuta la Curtea lui in limba slavona, a intervenit dorinta de a avea scrieri in limba materna, romana.
De asemenea, o mentiune speciala o merita eforturile pe care le-a facut acelasi mare Domnitor, de a sprijini arta in timpul domniei sale. In arhitectura a aparut un stil original, asa-zisul „stil moldovenesc“ (cu plan triconic si cu o cupola suprainaltata), ilustrat de stilul in care au fost construite cele mai multe din manastirile sale monumentale.
Despre o arhitectura mai aparte, ce-i poarta amprenta, se poate vorbi si in cazul cetatilor din piatra de pe Nistru (in special cele de la Hotin si Tighina) sau a acelora din interiorul tarii (de la Suceava si Neamt). Legata de arhitectura, o dezvoltare larga in timpul lui Stefan a cunoscut-o si sculptura, prin elementele decorative, indeosebi ale altarelor, ale fatadelor bisericilor si ale pietrelor de mormant.
Progrese evidente le inscrie in aceeasi epoca pictura murala, care decoreaza interiorul sau exteriorul bisericilor si manastirilor. Aceasta pictura murala, in care, pe langa elemente bizantine, au intrat in multe cazuri si multe elemente specifice locale, a permis mesterilor sa se poata lauda, in lucrarile savarsite, printre altele, cu un albastru necunoscut („albastru de Voronet“) si cu o manastire, asa cum este cea de la Voronet, care este considerata ca „giuvaierul Bucovinei“ si ca o „Capela Sixtina“ a Orientului, cautata si apreciata si astazi de vizitatori din lumea intreaga.
In epoca lui Stefan cel Mare, o dezvoltare larga a cunoscut si argintaritul, prin lucrari artistice facute pentru obiecte de cult, pentru cele cu caracter laic sau pentru podoabe.
In sfarsit, pentru prosperitatea economica a tarii si, in acelasi timp, din dorinta de a veni in sprijinul mestesugurilor, negotului si a targurilor ce se inmulteau, Domnitorul emite si un sistem monetar, reprezentat de grosi si jumatati de grosi, cu doua tipuri. Batute in monetaria orasului Suceva, monedele erau de argint si corespundeau unor reusite realizari artistice.
Dar, Domnitorul Stefan, pe langa ceea ce a facut in viata, merita si este apreciat si se bucura de pretuirea si stima noastra, a tuturor romanilor, si pentru cele pe care, prin exemplul sau, le-a determinat in societatea si viata noastra, a tuturor, dupa moartea lui de acum 500 de ani.
Asa de exemplu, in cei 500 de ani care au trecut de la 2 iulie 1504, cand Stefan cel Mare si Sfant a trecut la cele vesnice, viata lui de mare luptator (si, in unele cazuri, si a bravilor sai osteni), a intrat in obiectivul a numeroase lucrari literare, in versuri sau in proza. Astfel, merita sa mentionam dintre acestea, in primul rand, cunoscuta poezie Doina a marelui nostru geniu, Mihai Eminescu, si apoi, in proza, romanul istoric Demir (mai putin cunsocut), al lui George Sion si romanul Fratii Jderi al apreciatului scriitor Mihail Sadoveanu. O reala punere in lumina a vietii eroice a marelui Domnitor o face cunoscutul dramaturg Barbu Stefanescu Delavrancea, in teatru, cu piesa Apus de soare, mai ales ca de rolul lui Stefan s-a achitat in mod stralucit marele actor George Calboreanu.
Viata de glorie a lui Stefan cel Mare (ca si aceea a vitejilor sai osteni), a intrat in atentia muzicienilor, printre altele, pe scena Operei de Stat, tot cu Apus de soare, de catre Mansi Barberis si apoi prin piese ca: Uvertura Stefan cel Mare, de Iacob Muresanu si Stejarul din Borzesti, de Theodor Bratu.
Exemplul de dragoste fata de pamantul stramosesc si de tara sa si de modul cum s-a trudit sa o apere si sa o imbogateasca si sub raport cultural, in lunga sa domnie, i-a impresionat si pe pictori si sculptori. Marturii ale acestui mare interes care s-a trezit in randurile artistilor plastici rezulta, printre altele, si din numeroasele picturi sau statui prin care acestia au incercat, de-a lungul anilor, sa-l reprezinte pe marele voievod moldovean. Alaturi de statuile lui Stefan cel Mare de la Iasi, Suceava (sau din alte localitati), nu putem sa nu amintim aici frumoasa statuie a lui Stefan cel Mare din centrul Chisinaului, care, in special in ultimii ani, a devenit un simbol al rezistentei romanilor dintre Prut si Nistru impotriva incercarilor comunistilor de a-i rusifica.
Viata, victoriile si realizarile marelui nostru Domnitor au intrat si in atentia cineastilor, care au facut din el un subiect de reusite filme. Astfel, regizorul Mircea Dragan ii incredinteaza talentatului actor Gheorghe Cozorici rolul lui Stefan cel Mare, in filmul “Stefan cel Mare - Vaslui 1475”, inspirat din romanul Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu, pe care l-am citat mai sus.
Cu totul recent, o piesa despre Stefan cel Mare este scrisa de dramaturgul Viorel Savin, criticul Mircea Ghitulescu, sustinand ca piesa lui vine „cu un personaj existential, un om in carne si oase“, iar cunoscutul regizor Dan Pita, intr-o premiera-eveniment, repune in scena, la Teatrul National, acelasi Apus de soare, cu actorul Costel Constantin in rolul lui Stefan.
Marturii ale admiratiei noastre, a romanilor, fata de acest mare Domnitor si fata de ceea ce ne-a ramas de la el, le gasim si in domeniul numismaticii si al filateliei. Pe langa medalii, plachete sau monede aparute in memoria marelui Domnitor, se cuvine sa amintim aici seriile de timbre care reprezinta manastirile lui din Bucovina si altele care reprezinta cetatile de care si-a legat numele marele nostru voievod.
In sfarsit, pentru a ilustra respectul si dragostea pe care romanii i-o pastreaza prin traditie Domnitorului moldovean, ma vad obligat sa mentionez aici, la sfarsitul acestui articol, si faptul ca intr-un mic muzeu particular, dintr-un sat din judetul Neamt, sunt pastrate „relicve“ din epoca lui, de acum cinci secole.
Printre alte piese rare, in acest muzeu se afla si o icoana care a apartinut Sfantului Daniil Sihastru, la care s-a inchinat si pe care a sarutat-o si marele voievod.
Grija deosebita cu care aceasta icoana a fost transmisa din generatie in generatie, timp de cinci sute de ani, spune destul si nu mai necesita alte comentarii, decat sa recunoastem ca am avut in acest voievod un Domnitor si MARE si SFANT.
Acelasi lucru rezulta si din acele numeroase si frumoase istorioare si legende care circula si astazi din gura in gura in satele prin care a trecut sau a poposit Marele Voievod.
Noi, cei originari din aceste vechi locuri romanesti (cum este vechiul Tinut al Hertei) si care astazi ne apropiem de a fi nonagenari si am copilarit cu asemenea istorioare, am pornit in viata cu mandria ca suntem urmasii razesilor marelui Domnitor.
Dar tot ce s-a spus sau s-a facut despre si pentru acest mare Domnitor este mult prea putin fata de ce a realizat acesta in timpul domniei sale si a lasat mostenire pentru tara lui pentru intreaga crestinatate.
Pentru si prin toate acestea Stefan cel Mare si Sfant traieste printre noi de 500 de ani si suntem siguri ca figura lui va ramane in continuare tot atat de luminoasa si de vie si in secolele care urmeaza.
Mai mult decat atat, noi credem si speram ca, mai devreme sau mai tarziu, vom ajunge cu totii sa traim impreuna intre hotarele pe care le-a statornicit si le-a aparat cu atata darzenie marele Stefan, iar bunatatea, spiritul sau de dreptate si exemplul de dragoste pentru ai sai ne vor ajuta sa iesim mai repede din starea de confuzie si de degradare in care am fost impinsi din cauza propriilor noastre slabiciuni si din cauza unei istorii nedrepte de care am avut si avem parte.
Deocamdata, constatam ca, cel putin pana in prezent, Stefan cel Mare si Sfant a scapat neatins de aceia care, in numele unei false „demitizari“, au dus, in manualele alternative dupa care invata astazi copiii si nepotii nostri, la demolarea unor mari personalitati si a unor fapte eroice din istoria noastra nationala, care se cuveneau sa ramana pentru posteritate, generatiilor urmatoare, asa cum au fost. Stirbirea semnificatiei acestora este un sacrilegiu de care, noi cei de astazi, ne facem vinovati.
In sfarsit, trebuie sa mai adaugam aici ca, dupa cum se stie, premierul roman, in cadrul sarbatoririi marelui Voievod, a primit zilele acestea o copie a sabiei lui Stefan cel Mare de la turci.
Dar sabia din Muzeul „Topkapi“ din Istanbul, chiar daca are imprimata pe spada Stema Moldovei (Bourul) si numele lui Stefan, nu pare sa fi apartinut marelui voievod. Este greu de presupus ca Stefan cel Mare, care nu depasea in inaltime 150 de cm, ar fi putut manui cu usurinta o sabie care masoara aproape 130 de cm.
De aceea si apreciem gestul simbolic al primarului orasului Tecuci, care, nu demult, i-a cerut cunoscutului sculptor in lemn Dan Mateescu sa realizeze o sabie, care, sub forma unei statui asezata „pe o platforma ce reprezinta intreaga Moldova“, ar urma sa fie instalata la o inaltime de opt metri, la intrarea in orasul Tecuci.

Prof. dr. doc. Ion Gherman
Presedintele „Societatii Culturale Tinutul Herta“