Parintii analfabeti, luati la rost ca nu le controleaza lectiile copiilor

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Seminomazi, pentru o bucata de paine, pe Vlasca
Comuna Titesti, situata la mijlocul distantei dintre Pitesti si Campulung, e formata din satul cu acelasi nume (de centru) si din Valea Stanii, Valea Manastirii, Bucsenesti Lotasi, Soseaua Nationala (nume de sat!). Cu totul, are 4.760 de locuitori, din care 1.800 rromi. Asta o aflu de la autoritatile (un agent de politie, vreo doi profesori, un inspector) cu care schimb doua vorbe, sub o streasina, pana se domoleste ploaia care tocmai s-a pornit. Mai tarziu, pe unul din „cei 1.800” aveam sa-l aud sarind, aprobat zgomotos de cativa concetateni: „Nu suntem rromi! Suntem rudari!” Ce-or fi si ce se declara, vorba e ca sunt foarte saraci. De la saracie li se trag toate. Traiesc in mizerie, claie peste gramada in cate o singura odaie de chirpici, dati afara din orice munca, tinuti in ignoranta cand e vorba de drepturi omenesti. Ca sa supravietuiasca, pleaca sa-si caute de munca, „pe Vlasca”, adica prin sudul tarii, de primavara pana toamna. Umbla sa-i primeasca unii si altii, ca vacari sau la cosit ori sa care prin targuri scaune si mese lucrate de diversi tamplari. Dar cine sa se incurce cu ei, cand ii vede cum arata? Totusi, de furat, nu fura de la oameni, doar „agreseaza padurea”, cum spune agentul de politie, cu o „stilistica de proces verbal”, dovedind ca infratirea om-natura inca e vie.
Microbuzul scolar nu
circula pentru ca ar fi prea solicitat!
Copiii rudarilor ar trebui sa urmeze gimnaziul la scoala din Titesti, dupa clasele primare facute in satele comunei. Dar n-o fac, pentru ca umbla cu parintii pe drumuri. Ca sa-i intoarca spre invatatura, Federatia Internationala a Comunitatilor Educative-Sectiunea Romania (FICE Romania) aplica la scoala din Titesti un proiect numit „O sansa pentru fiecare”, ce prevede: reducerea abandonului scolar pentru 250 de elevi, educarea pentru sanatate a 72 de familii aflate sub limita saraciei, reabilitarea grupului sanitar din scoala. FICE Romania le distribuie copiilor si familiilor sapun, pasta de dinti, prosoape, detergenti, alimente, haine si rechizite, asigura ciment, vopsea si ce mai trebuie pentru toaleta, plateste doi profesori pentru indrumarea, de fapt alfabetizarea, scolarilor la pregatirea temelor si mai plateste colaborarea unui medic, Camelia Ion, care bate coclaurile, ca sa-i vada pe rudari cum traiesc, sa-i invete igiena elementara. Doctorita vrea sa amenajeze in dispensar o bucatarie, unde sa le aduca pe rudarese si in timp ce le invata sa gateasca, sa le dea sfaturi, ca intre femei.
Cat de folositor este proiectul, inteleg mai bine cunoscand situatia grava in care se gasesc beneficiarii lui. Ioana Banu, la 47 de ani (ii dai cu 20 mai mult), are 11 copii, din care, zice, „sapte sau opt la scoala, nici nu mai stiu cati”. Victoria Viorica (33 de ani) si Constantin Burulea (40 de ani) au trei copii de scoala. El a lucrat ca incarcator-descarcator la B.A.T.M. Cand l-au “scos in somaj”, nu i-au dat nici o compensatie, numai „trei milioane fara o suta de mii”. Acum, cauta de lucru „la sapa, la fan... O suta de mii pe zi si mancare”. Vasile Visan (42 de ani) n-a lucrat niciodata. Are 5 copii, din care unu la scoala. Pompilica si Evdochia Burlacu au 8 copii, din care 3 la scoala si unu la gradinita. El a fost maturator, ea femeie de serviciu, la Uzina de Autoturisme „Dacia”. Acum traiesc din scormonit dupa fiare vechi. Le vand cu 1.500-1.700 de lei kilogramul. Zice femeia: „Am unul pe clasa a cincea, il bag intr-o groapa uite-asa, mai mare ca el, sa caute dupa fier vechi”. Barbatul se plange ca nu au cu ce sa-si incalte copiii ca sa-i trimita la scoala. Au de facut 8 kilometri dus, 8 kilometri intors. Microbuzul scolar, una din mandriile reformei, e vorba goala la Titesti, dintr-un motiv absurd: sunt prea multi copii, ar trebui prea multe masini, asa ca nu s-a pus nici una. Cererea insistenta a directorului scolii, prof. Daniel Mihai, a parintilor, de a se infiinta clase V-VIII in satul Valea Manastirii, la 8 kilometri de centru, de unde vin multi elevi, apare neavenita din perspectiva tendintei din invatamantul romanesc, aceea de a se desfiinta scolile din asezarile mici.
50.000 de lei, „fondul scolii”, obligatoriu si ilegal, contra alocatiei scolare
Intr-un asemenea context, la scoala din Titesti atitudinea profesorilor pare sa oscileze intre dezinteres si resemnare. Nici unul nu e localnic, cu exceptia unuia singur, care critica vehement proiectul social, pe motiv ca nu are cerinte clare, considerandu-l ba „mort” de la inceput, ba din momentul cand el a fost exclus, sustine, pentru ca nu a fost de fata sa semneze nu stiu ce hartie. Directorul zice ca nu stie cum sa faca, numai sa scape de functie. O tanara profesoara de muzica si desen tipa la parinti, le cere sa ia aminte la absentele din catalog si se arata revoltata ca nu le verifica temele copiilor acasa, nu le dau nici macar o dictare, in timp ce fac mancare ori alte treburi prin gospodarie. Cum oamenii pe care-i ia la rost sunt analfabeti absoluti, o somatie de acest fel apare de-a dreptul tragi-comica.
Ascultati in legatura cu ale lor, aceiasi oameni dezvaluie lucruri dureroase, referitoare la modul in care le sunt tratati copiii. Intr-una din scolile comunei, la Valea Manastirii, spun ca li se da lapte stricat, cu corn, din cauza ca se aduce o data pentru toata saptamana si se pastreaza intr-o camera obisnuita, e drept, „fara foc”. Maria Burlacu e disperata ca singura sursa de venit, alocatia copilului, ii e refuzata. Se plange ca diriginta nu vrea sa-i semneze carnetul de cecuri daca nu plateste 50.000 de lei. Directorul intai se mira, apoi cauta s-o convinga pe femeie ca banii ceruti sunt pentru „fondul scolii”. Adica profita de ignoranta ei si a celorlalti in aceeasi situatie, care nu stiu ca perceperea unor bani in acest mod e ilegala si ca numai parintii, fara nici un amestec al scolii, pot hotari si plati un „fond”. In schimb, acolo unde ar fi trebuit sa intervina, aratandu-le parintilor cum sa procedeze, scoala nu a miscat un deget: pentru primirea rechizitelor gratuite. Un drept garantat le-a ramas, pur si simplu, interzis copiilor din Titesti, pentru ca, spune tot directorul scolii, parintii nu au facut cerere, nu au depus actele. Bietii nestiutori de carte! Dupa ce li se cere sa faca dictari acasa, trebuie sa si scrie cereri si sa-si faca dosare! Multi elevi din Titesti au ramas si fara manuale. Sunt exact aceia care ar avea nevoie de mai mult sprijin, de mai multa indrumare, pentru ca sunt ramasi in urma cu invatatura. Motivul pentru care nu au manuale: au venit la scoala abia prin octombrie si cartile se terminasera. Vreo solicitare a dirigintilor? Vreo insistenta a directorului la inspectorat? Nici vorba. De altfel, Inspectoratul Scolar al Judetului Arges pare mai degraba dezinteresat de situatia de la Titesti, din moment ce nu tine scoala sub observatie si se impiedica in birocratie cand e sa colaboreze la un proiect, cum este cel aplicat de FICE Romania, care aduce inclusiv sustinere extrabugetara. In schimb, la sediul inspectoratului, 3 inspectori nu prididesc in a ne insira binefacerile programelor sociale, cursurilor pentru parinti, din localitatile Malul Vanat, Calinesti, Merisani, Valcele, Mihaesti. Speranta celor din Titesti este ca enumerarea ii va cuprinde, candva, si pe ei. Adica autoritatea le va recunoaste si lor dreptul la un trai civilizat.
FLORIN ANTONESCU