Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Numeroasele intalniri pe care presedintele american George Bush le are programate in luna iunie, ii ofera mai multe ocazii de a demonstra, contrar celor pretinse de adversarul sau democrat in alegerile prezidentiale, John Kerry, ca poate sa vorbeasca cu restul lumii si, daca nu se poate face placut opiniilor publice, cel putin sa obtina sprijinul guvernelor pentru a face sa avanseze reconstructia economica si politica a Irakului. Pentru seful Casei Albe sarcina va fi usoara in prima secventa, care-l duce in Italia si Franta, dupa care se va intoarce in Statele Unite pentru a prezida, in Georgia, reuniunea anuala a celor sapte cele mai bogate tari din lume, carora li se va alatura si Rusia. Etapa cea mai periculoasa ar putea fi intrevederea de astazi cu Jacques Chirac, la Paris, dar intalnirea a fost organizata intr-o asemenea maniera, incat sa reduca riscul unui dezacord public, cei doi sefi de stat nerezervandu-si decat foarte putin timp pentru a raspunde la intrebarile ziaristilor.
In ceea ce priveste restul, fie ca Bush va fi in Normandia, unde va vorbi in numele soldatilor ucisi pentru a elibera Europa, sau la Sea Island, unde ii va primi pe liderii G8 si pe conducatorii unor tari din Africa si din "Marele Orient Mijlociu", pare ca totul va fi bine. Manifestatiile ostile de la Paris ar putea capata o amploare, care sa perturbe scenariul linistit al acestei prime serii de intalniri, dar dificultatile pot sa apara mai degraba in cursul intalnirii la nivel inalt dintre SUA si Uniunea Europeana, apoi in cursul celei cu NATO, de la sfarsitul lunii. Atunci va fi foarte aproape transferul suveranitatii catre un guvern interimar irakian si tocmai in cadrul acestor reuniuni presedintele american va obtine sau nu ajutorul financiar si militar al aliatilor europeni.
Ieri, la Roma, Bush l-a vizitat pe Papa Ioan Paul al II-lea. Biserica catolica a condamnat razboiul din Irak. Episcopii americani au publicat, in lunile care au precedat invazia, doua documente in care au explicat ca aceasta ar contraveni criteriilor care definesc, potrivit doctrinei catolice, un "razboi just". Cu toate acestea, Bush vrea sa profite de situatia stanjenitoare a adversarului sau. Al doilea candidat catolic la presedintia Statelor Unite, dupa John Kennedy, in 1960, relatiile lui Kerry cu biserica sunt practic intr-o stare delicata, pentru ca el sprijina dreptul la avort. Electoratul catolic, majoritar democrat, reprezinta o miza importanta in competitia electorala. Bush nu a dat curs sugestiei facute de Berlusconi, in cursul vizitei la Washington, la 19 mai, de a merge la New York pentru a se intalni cu membrii Consiliului de Securitate al ONU si a stabili, impreuna, calendarul si conditiile tranzitiei in Irak. In schimb, presedintele american a calificat drept "excelenta" convorbirea telefonica avuta la 25 mai cu Jacques Chirac referitoare la proiectul de rezolutie depus de Statele Unite si Anglia. Bush a vorbit, de asemenea, la telefon cu presedintele rus, Vladimir Putin, si cu cancelarul german, Gerhard Schroeder.
Intrucat increderea americanilor in capacitatea sa de iesi din situatia dificila din Irak nu a incetat sa scada in ultimele saptamani, Bush trebuie sa aiba o baza de pe care sa le ofere noi asigurari. Donald Rumsfeld, ministrul apararii, a afirmat cu doua saptamani in urma ca Statele Unite ar putea primi si sprijinul altor tari in cazul in care Consiliul de Securitate adopta o rezolutie. In ceea ce priveste un angajament din partea NATO, francezii si germanii sunt impotriva. Pe plan financiar, Washingtonul continua sa ceara reducerea si reesalonarea datoriei lasate de Saddam Hussein, dar tarile in cauza, desi si-au dat acordul de principiu, vor ca acest lucru sa se petreaca in cadrul Clubului de la Paris si, mai ales, cu un guvern irakian stapan pe resursele sale.
De doua luni, Bush a procedat la rectificari substantiale ale politicii sale. I-a dat emisarului ONU, Lakhdar Brahimi, sarcina de a forma un guvern interimar cat mai legitim posibil in ochii irakienilor. A acceptat un compromis cu gherila, la Falluja, si un compromis cu ayatolahul Ali Al-Sistani, principalul sef religios siit, pentru a stavili revolta imamului Moqtada Al-Sadr la Najaf si Kerbala. Au inceput discutii asupra unei rezolutii a Consiliului de Securitate. Acum trebuie sa culeaga roadele acestor concesii, in absenta carora ii va nemultumi pe "duri", fara sa poata da noi asigurari celor ingrijorati.