Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

O carte de raftul intai
Semnata de Dragos Sesan (cu „Argumente“ de Corneliu - Mihai Lungu; redactorul fiind Serban Marin) cartea „Ctitoriile lui Stefan cel Mare in documente“ analizeaza, rand pe rand, acele biserici si lacasuri monastice care s-au bucurat de actul de ctitorie al suveranului, dar si pe acelea construite anterior si de care voievodul s-a ingrijit, restaurandu-le; de asemenea sunt aduse in discutie si cetatile (Sucevei, Romanului, Neamtului, Hotinului, Chitila, Cetatea Alba, Orheiul Vechi sau Soroca, acestea din urma fiind situate in Barasabia).
Din nefericire Moldova lui Stefan nu este, astazi, intreaga; Insula Serpilor si parti ale gurilor Dunarii care au apartinut Basarabiei si care aveau un statut juridic international foarte clar precizat prin Tratatul de Pace de la Paris (1856) au intrat in componenta altui stat care n-a avut nici o legatura cu ele asa cum n-a avut cu Bucovina. „Dincolo de rostul lor in plan cultural, religios si al arhitecturii specifice romanesti, ctitoriile respective constituie dovezi incontestabile cu privire la intinderea Moldovei istorice. Atat in cazul documentelor incluse in album, cat si in cel al ctitoriilor, este limpede ca domnitorul Stefan cel Mare nu putea sa daruiasca si sa intareasca dreptul asupra unor mori sau sate si nici sa construiasca lacasuri de cult pe un teritoriu care nu i-ar fi apartinut“, precizeaza in prefata lucrarii istoricul Corneliu-Mihai Lungu, directorul general al Arhivelor Nationale ale Romaniei.
Folosind numeroase izvoare, coroborand datele si interpretandu-le stiintific, Dragos Sesan a dat lumii academice o lucrare ampla si atent documentata, „prevazuta“ si cu bibliografie selectiva si un index antroponimic si toponimic. O carte de raftul intai.
„In Europa nu se stie ca avem documente din secolul al XIV-lea emise de cancelariile voievodale“
Albumul „Stefan cel Mare - 500“ contine un numar de 75 de planse, dintre care 68 sunt facsimile ale unor documente emise de cancelaria voievodala, insotite de un scurt rezumat si o prezentare a fiecaruia dintre ele; au fost selectate numai urice, nu si acte particulare, primul dintre ele fiind documentul din 8 septembrie 1457, cel dintai care s-a pastrat sub forma de original, iar ultimele doua care au ajuns pana la noi au data de 30 septembrie 1503.
Fie ca este vorba despre documente date de domnitor ctitoriilor sale si dregatorilor care l-au slujit cu credinta, fie ca sunt pomeniti membrii familiei Musatinilor sau sunt amintite unele din numeroasele batalii purtate de domn, ele „acopera“ intreaga perioada a domniei (1457-1504), 47 de ani, doua luni si trei saptamani, dupa cum consemneaza cronica.
Albumul contine si doua documente externe: scrisoarea lui Stefan cel Mare din 29 noiembrie 1474 adresata papei Sixt al IV-lea, prin care ii propune o alianta a intregii crestinatati impotriva turcilor si privilegiul din 13 martie 1458 prin care acorda scutire de vama brasovenilor si negustorilor din Tara Barsei, dar si uricul din 1493 care vorbeste de tradare (felonie sau hiclenie, in documentele vremii). Sunt, de asemenea, incluse si trei falsuri, unul dintre ele realizat dupa rapirea Barasabiei de catre Rusia, la 1812, prin pacea de la Bucuresti. Deloc intamplator, volumul este bilingv (romana-franceza); explicatia este data de Corneliu - Mihail Lungu in „Argumentele“ pe care le semneaza: „in tari evoluate din Europa nu se cunoaste ca detinem documente din secolele XIV-XVIII create la nivelul cancelariilor domnesti“.
Coordonata de prof. univ. dr. Marcel Dumitru Ciuca, director general adjunct al Arhivelor Nationale si avandu-i autori pe Silvia Vatafu - Gaitan si Mirela Comanescu, lucrarea, aparuta in conditii grafice exceptionale este o restitutie necesara, intregeste nu doar imaginea unei personalitati atat de puternice cum a fost aceea a lui Stefan cel Mare ci si imaginea unei tari ce s-a impus in relatiile continentale ale vremii; cu toate ca ulterior teritoriul Moldovei a fost mutilat iar locuitorii supusi unui proces de deznationalizare, marturiile documentare si edificiile culturale n-au putut fi distruse in intregime; incat, demersul autorilor de a readuce in constiinta publica un timp istoric de glorie (sub toate aspectele: economic, politic, cultural-religios) este in primul rand un act de dreptate.
OLGA SANDU