Sondaj:

Mergeți pe 2 noiembrie la vot?

DA
NU
NU M-AM HOTĂRÂT ÎNCĂ

Comentarii (2) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.599.55.00
021.312.13.00
E-mail:
office@curierul national.ro


Anunturi Publicitare Online


5 secunde - stiri instant


Jucarii si Accesorii Bebelusi
BestKids.ro

Jocuri si jucarii pentru copii - SaculCuJucarii.ro


« Alte articole din categoria Specializat

Eugen Lovinescu - un mizantrop sociabil

Specializat - VALERIU RAPEANU
(citeste alte articole de acelasi autor »)



Eugen Lovinescu - un mizantrop sociabil

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Ultima insemnare a Jurnalului tinut de Eugen Lovinescu *) a carui publicare in sase volume a fost recent incheiata, reprezentand una din biruintele editoriale de o valoare indiscutabila, care onoreaza un demers tenace si competent de peste zece ani este datata luni 12 iulie 1942. A fost asternuta pe hartie in dimineata zilei de 13 iulie dupa o "noapte sinistra". In seara aceleiasi zile de 12 iulie 1943 venise sa-l consulte la "8 1/2 dr. Amarazeanu, rece, rezervat (...) Miercuri punctiunea". Va fi inteles Eugen Lovinescu ce trebuia sa inteleaga din atitudinea medicului care nu a vrut, nu a mai avut cum sa-i dea nici o speranta, decat - ipotetica - punctie? Notatia din Agenda se inscrie in maniera insemnarilor sale care uneori transcriau numele, timpul cat vizitatorul sau vizitatoarea au ramas - poftiti sau nepoftiti - ca si scopul pentru care ii calcasera pragul casei. Alta data le caracteriza atitudinea, modul de a fi, personalitatea cu o patrundere psihologica remarcabila. De data aceasta insa viata lui se pravalea in neant. Si doua zile, poate ceas cu ceas, dupa ce asternuse pe hartie ultimele sale randuri, in locul luminii stralucitoare a unei dimineti de iulie a vazut intunerecul. In acel moment Eugen Lovinescu trecea in eternitate. Intr-o eternitate care va cunoaste si momente de eclipsa, de innegurare, de tacere apasata, compacta pe care atatia din cei ce il maguleau cu asiduitatile lor, care vroiau sa-i fie agreabili cu orice pret, chiar si cu acela de a-l plictisi, au fost partasi. Ca mai tarziu cand despre Eugen Lovinescu s-a vorbit, cand opera i-a fost tiparita si studiata, initiativa, truda reeditarii ei fiind asumata de alte generatii pentru care criticul reprezenta un nume "adunat" pe multe carti, cei ce "sarisera" peste aceste momente ale vietii lor sa-si aduca brusc aminte, sa fie cuprinsi de o adevarata frenezie memorialistica urmarind nu toti, dar nici putini, mai mult sa-si aseze in prim plan imaginea lor deosebita in constiinta lovinesciana. Ca acum, dupa ce avem integralitatea Agendelor, sa vedem ca aceasta imagine nu a fost totodeauna identica realitatii.
Eugen Lovinescu nu s-a stins uitat, desi vremurile erau grele si razboiul luase o intorsatura tragica de natura sa infirme tragic euforia comandata, rezultat al multor minciuni si distorsiuni ale adevarului pe care laconic le inregistreaza uneori in Agende. Dar
s-a stins singur. Se va spune - si nimeni nu poate aduce argumente impotriva - ca nici nu se putea altfel, ca in definitiv moartea vine si ne rapeste neasteptat sau - dupa ce stim ca ne indreptam spre ultimele si ultima clipa - de cele mai multe ori in singuratate.
Si totusi acum cand citim ultimul volum al Agendelor in care notatiile se rarefiaza in acel an fatidic - 1943 - ne vine greu sa admitem aceasta imagine a omului care, pana cu doua-trei zile inainte, era asaltat la usa locuintei lui sau la telefon de atat de multi si de multe ne e greu sa credem ca a spus ultimele sale cuvinte Stanei, femeia care il ingrijea, asa cum ne incredinteaza Serban Cioculescu in Amintirile sale citate in nota care insoteste ultima insemnare a lui Eugen Lovinescu. Inainte de a fi implinit 62 de ani. Incredibil pentru cat a citit, pentru cat a scris. Iar acum cand avem imaginea exacta nu o data cu indicarea riguroasa a orelor si minutelor a celor care veneau si uitau sa mai plece, a celor care veneau ca sa vina, a celor ce deveneau insistenti si chiar agresivi in aceasta insistenta, sfarsind prin a-l enerva, a celor ce veneau sa toarne direct sau subtil gaz pe focul inamicitiilor de pana atunci sau ca sa aprinda altele, dar si a celor cu care se innodau discutii intelectuale, se facea schimb de idei - ne intrebam cum si cand a fost scrisa o asemenea opera. Pentru ca evocarile cenaclului lovinescian, de catre cei ce l-au frecventat perioade lungi de timp sau doar anumite perioade - si cred ca pagina cea mai expresiva, cea care reconstituie cu harurile artistului atmosfera, este cea a lui G. Calinescu din Istoria literaturii romane - ne dau imaginea pentru ca n-au cum sa ne-o dea in mod obiectiv, a forfotei din casa si din jurul lui Eugen Lovinescu. Chiar cand il stiau bolnav, chiar cand era vadit ca il agreseaza sau ca pur si simplu ii macina timpul.
S-a stins singur acest mizantrop cum a fost numit, dar as adauga acest mizantrop sociabil, care nu era deloc multumit cand nu era cautat la telefon, cand intr-o zi aniversara si, nu numai, telefonul ramanea mut, iar vizitatorii obisnuiti pareau ca si-au indreptat pasii in alta parte. Si a fost facut ca printr-una din acele nepotriviri ale vietii care se intampla atatora nici familia sa nu fie langa el, alaturi de el - poate nici
n-a vrut ca altcineva sa fie martorul suferintelor sale cu tot cortegiul mizeriilor fiziologice - si astfel omul spre care se indreptau in acei ani atati si mai ales atatea sa plece singur pe ultimul drum.
Ciudat destin vom spune acum citind si recitindu-i Agendele pe care incepe sa le tina din ziua de marti 4 septembrie 1923 argumentand de ce procedeaza astfel: "In cel de-al cincilea an al intrunirilor noastre literare si cand Sburatorul nu mai exista ca publicatie - am inceput insemnarile aceste, privitoare la activitatea noastra "in camera" 6 septembrie 1923 EL".
Privesc primul numar al Sburatorului, revista literara, artistica si culturala. Director E. Lovinescu. A aparut la 19 aprilie 1919 cand negurile primului razboi mondial nu se destramasera cu totul. Nu era o revista insurectionala de tineret care se ridica impotriva celor dinainte cum vor face nu putine din efemerele reviste de avangarda extrema, cum vor face cei trei tineri in frunte cu Petre Marcu-Bals (Petre Pandrea) in "Manifestul Crinului Alb" despre care am vorbit intr-unul din numerele trecute. In articolul program intitulat "Sburatorul" E. Lovinescu spune: "Cei ce pornesc aceasta revista au primit de mult sarutarea Sburatorului. Sunt la mijlocul cararii vietii. N-au uitat insa fiorii de odinioara si nici gustul si desgustul de lume, incapacitatea adaptarii si credinta in himere imposibile. N-au abdicat de la idealismul lor". Se gandeste si la "tinerii pe care-i saruta astazi buzele de foc ale zburatorului (...) Le vom fi de folos poate. Si vom fi fericiti de vom reusi sa-i smulgem din ghearele razvratirii in care-i arunca cele dintai deceptii literare. Scriitori maturi si incepatori, pornim deci la lucru sub ocrotirea aceluiasi tanar palid care initiaza in dragoste si in arta". Iar articolul se incheie cu aceste randuri care nu numai atunci s-au dovedit a fi adevarate, ci de-a lungul celor 84 de ani de cand au fost scrise
n-au contenit sa fie - din pacate - validate.
"Si ca unica fagaduiala - spunea Eugen Lovinescu - speram sa punem intre paginile Sburatorul o floare presata: floarea bunului simt, care e mai putin raspandita decat s-ar crede".
Cata dreptate a avut Eugen Lovinescu - spunem inca o data - cand privim in jurul nostru si in urma noastra si cand constatam ca "floarea bunului simt" s-a imputinat vertiginos, amenintand sa devina o specie pe cale de disparitie. Si cat de consecvent a fost criticul care nu si-a calcat si nu si-a uitat programul din 1919. Agendele ne probeaza cum Sburatorul adica ceea ce se petrecea "in camera" ca sa imprumutam expresia mentorului, animatorului, amfitrionului, a fost punctul de intalnire al generatiilor succesive. Mai ales ca Sburatorul revista n-a avut o aparitie continua si de lunga durata (19 aprilie 1919 - 7 mai 1921, 17 septembrie 1921 - 22 decembrie 1922) si o serie noua, de asta data lunara, nu saptamanala, intre martie 1926 si mai-iunie 1927.
Si aici venim la unul din paradoxurile cenaclului Sburatorul: faptul ca spre deosebire de alte scoli importante ale culturii romanesti (Convorbiri literare, Viata Romaneasca, Gandirea, Samanatorul) acesta n-a avut decat foarte putin timp - nici cinci ani pana in 1927 cu mari intreruperi, iar dupa aceea timp de 15 ani nici unul - o revista prin care ideologia revistei sa se manifeste programatic sau prin opere literare. De aceea Eugen Lovinescu a recurs la ceea ce el a numit Memorii, care cuprindeau judecatile sale critice, dar si aducerile aminte recente sau departate din cenaclul "Sburatorul". Ideile cenaclului s-au facut simtite prin ceea ce a scris Eugen Lovinescu si au devenit realitati ale literaturii romane prin operele unor scriitori insemnati ai generatiilor care s-au succedat "in locuinta" sau "in locuintele" lui Eugen Lovinescu. Agendele a caror aparitie s-a incheiat nu constituie doar materialul brut, ci insasi viata acestui cenaclu care da posibilitatea istoricului literar sa contureze ce datoreaza atatia scriitori intalnirilor cu Eugen Lovinescu si cu cei ce erau alaturi de el.
Dar intrebarea care se pune e urmatoarea: intereseaza si vor interesa aceste Agende doar sfera - totusi restransa - a istoriei literare? Sigur, fata de Alice Voinescu, Mihail Sebastian, Petre Pandrea. Eugen Lovinescu este foarte putin volubil, comentariile sale sunt reduse la esential de cele mai multe ori notatiile sunt nude. De aceea editorii au procedat bine numindu-le Agende.
Dar paginile lor mai putin spectaculoase decat cele amintite, mai putin corozive, desi nu totdeauna indiferente aduc marturii pretioase pentru vremea respectiva.
Ce putem observa acum citind ultimul volum al Agendelor lui Eugen Lovinescu? Faptul ca un curent de simpatie se indrepta in acesti ani 1940-1943 catre Eugen Lovinescu cu toate polemicile, cu toate intoarcerile spectaculoase, neasteptate si neexplicabile. Cum este cea a lui Victor Eftimiu, o permanenta in casa lui Eugen Lovinescu, colaborator al Sburatorului de la primul numar cu proza intitulata Seceta, datata Lausanne
30 octombrie 1918, prezent in cel de-al doilea si al treilea numar, care il va ataca dur pe critic in anul 1942. Polemica o aflam in paginile acestei editii ca si in volumul Memorii Aqua Forte. Editura Minerva, 1998, editie ingrijita de Gabriela Omat. Dar ceea ce putem observa acum e faptul ca atat la implinirea celor 60 de ani, cat si cu prilejul aparitiei volumelor Aqua Forte si a altora care s-au succedat in acesti din urma ani ai vietii sale, in special cele legate de Titu Maiorescu, presa noastra s-a manifestat calduros, cu un respect neconventional, recunoscand lui Eugen Lovinescu meritele si rolul eminent in evolutia literaturii romane. Nu a fost acea unanimitate comandata sau aranjata. Au fost si glasuri stridente precum cel despre care am vorbit, al lui Victor Eftimiu si nu numai, au fost si taceri, au fost si rezerve. Dar de la emotionanta scrisoare a lui Tudor Arghezi - pe care editorii o reproduc in note - pana la manifestul tinerilor din cercul literar de la Sibiu, de la Pamfil Seicaru, care in anii 1912-1913 se manifestase, precum cel ce avea sa-i fie coleg la "Cuvantul", Nae Ionescu drept un antilovinescian fara menajamente si pana la Petru Comarnescu, o galerie reprezentativa a culturii romanesti, de la maestri la numerosi tineri aflati la inceput sau in plin proces de afirmare, au alcatuit un adevarat front comun intelectual. In pofida ostracizarii oficiale pe care nici prietenul si protectorul sau de acum, ministrul Ion Petrovici, nu o poate atenua. Cel care la 60 de ani nu era membru al Academiei Romane (fusese respins in 1936, Iorga avand un rol decisiv in acest sens), nu fusese profesor universitar, iar acum, in aceste momente, nu i se acorda marele premiu Hamangiu ceea ce il face sa regrete ca si-a pus candidatura. Destinul lui Eugen Lovinescu este cat se poate de paradoxal: rolul si suprafata sa literara, prezenta si influenta sa nu au determinat si o recunoastere pe plan institutional in anii respectivi. Ceea ce ne determina sa fim, totusi, prudenti ori de cate ori vorbim despre faptul ca in perioada dintre cele doua razboaie erau recunoscute valorile.

Stiri similare:

» Rotonda 13 il evoca pe Horia Lovinescu, la 20 de ani de la moarte
» S-a stins o mare voce a exilului românesc: Monica Lovinescu
» Peter Eugen moare strivit de copacul pe care l-a taiat

Orice absolutizare pozitiva sau negativa nu poate decat sa ne duca alaturi de adevarul complex al epocii.
Asa cum observa si editorii - acum Eugen Lovinescu pare mai circumspect in aprecierea noilor veniti. Cazul lui Radu Tudoran este cat se poate de concludent. Insemnarea din 24 decembrie 1941, luna aparitiei romanului "Un port la rasarit" care avea sa consfinteasca numele romancierului de 30 de ani si sa insemne o cotitura in evolutia acestui gen, care, de cativa ani, incepuse sa mearga pe o panta descendenta, este de-a dreptul surprinzatoare pentru toti cei ce
l-au cunoscut pe omul de aleasa tinuta morala care a fost Radu Tudoran: "Lucia Demetriad-Balacescu, aferata, scoate cartea si o editie de lux Radu Tudoran - confuzie, ii dau Aqua forte, pentru dedicatie imi ofera stiloul canaliei de Radu Tudoran pe care nu-l recunosc". Ce intrigi s-or fi tesut in jurul lui Radu Tudoran? Cateva zile mai tarziu tot legat de Lucia Demetriad-Balacescu, numele lui Radu Tudoran e clar ca-l enerveaza. Se mai vorbeste de un articol al lui Radu Tudoran. Ca in ziua de 12 ianuarie 1942 sa consemneze: "Citesc Tudoran - exceptional". Dar cand il intalneste in aceeasi luna "La Cioflec" din nou insemnarea sa fie negativa: "Radu Tudoran cu scuze, discutie 1/2 ceas, imi va oferi editia de lux (care asa cum spune Alexandru George in note, cum mi-a spus si mie Radu Tudoran autorului nu i-a placut, distrugand jumatate din tirajul de 110 exemplare n.n.); imi da articolasul din Evenimentul zilei. Lichea. Crede ca merge tirajul spre zeci de mii!". Tirajul romanului Un port la rasarit a fost intr-adevar exceptional deoarece cartea a constituit un succes de librarie inca din primele saptamani. Nu era oare aici si gelozia surda a criticului care in ziua de 5 decembrie 1941 noteaza legat de volumul Aqua forte, aparut cu o luna mai inainte, si care intrunise un mare numar de cronici: "Cartea nu merge. Deprimare totala".
Peste doua saptamani scrie "Citesc tot Tudoran" a carui lectura o incheie in ziua de 22 ianuarie 1942: "Sfarsesc romanul lui Tudoran. Exceptional". Ca la 6 februarie aceluiasi an sa spuna "Raspund Huskova: il propun pe Radu Tudoran". In notele editiei se reproduce scrisoarea pe care Eugen Lovinescu o trimite profesoarei de la Universitatea din Bratislava, propagatoare entuziasta a culturii noastre in spatiul slovac si in care ii recomanda calduros traducerea romanului "Un port la rasarit". In schimb, un articol al lui Radu Tudoran despre cartea sa Posteritatea critica a lui Titu Maiorescu ii displace. Gabriela Omat gaseste o explicatie antipatiei lui Eugen Lovinescu fata de Radu Tudoran in faptul ca tanarul prozator "dadea curs unor sicane marunte de natura a-l indispune pe criticul de la "Sburatorul". Dar esential din acest episod de respingere - atragere e faptul ca pe Eugen Lovinescu resentimentele personale nu l-au facut sa nu recunoasca valoarea exceptionala a romanului "Un port la rasarit" de Radu Tudoran.
Sigur, marea biruinta a lui Eugen Lovinescu din acesti ani a fost Manifestul sau Scrisoarea Cercului Literar de la Sibiu care a starnit atunci o adevarata batalie, reconstituita in notele editiei. Eugen Lovinescu avea sa consemneze prezenta membrilor acestui cerc in cenaclul sau si impresiile - excelente - lasate de unii din ei.
Cand in acest volum am citit numele lui Petru Comarnescu am tresarit o clipa. Mi-am adus aminte de scrisoarea pe care mi-a trimis-o in anul 1967 dupa ce publicasem in revista "Luceafarul" un portret, primul articol din presa noastra de dupa 1944 in care se incerca o prezentare a intregii sale activitati. Am tiparit aceasta scrisoare in ceea ce am numit o Marturie la editia alcatuita cu inalta competenta si probitate stiintifica de Dan Grigorescu, selectie reprezentativa din opera lui Petru Comarnescu: Kalokagathon, Editura Eminescu 1985. In aceasta scrisoare, amintindu-si mentorii si prietenii, Petru Comarnescu arata ca nu a avut "poate pe nedrept aprecieri inalte fata de G. Calinescu, cum nici fata de Lovinescu. Sunt printre putinii care nu au calcat in casa lui Lovinescu, cum nu au calcat, cred, nici Mircea Eliade, Cioran, Ionescu (in privinta celui din urma se insala, vom vedea in numarul viitor n.n.). In volumul Aqua forte al lui Lovinescu exista tiparit un articol despre O'Neill si despre apreciererile mele fata de O'Neill, articol care uimeste prin obtuzitatea ironica a acestui intelectual, uneori nu prea inteligent si mai totdeauna departat de marile fenomene ale literaturii mondiale. In cartea Ilenei Vrancea, Lovinescu apare in lumini mai prielnice decat merita. Noi l-am vazut mai mic decat a fost in realitate, generatiile de azi il vad, comparativ, mai mare".
Petru Comarnescu isi aducea bine aminte de articolul lui Eugen Lovinescu pe care il aflam in noua editie Memorii Aqua forte, Editura Minerva, 1998, p. 522-525 editie de Gabriela Omat. Fusese tiparit in Actiunea din 2 februarie 1941. Sub forma unui dialog criticul spune: "rasfoiam Straniul interludiu al lui O'Neill in traducerea lui Petru Comarnescu", ca apoi sa-si expuna impresiile: "Marturisesc ca am ajuns sa ma indoiesc de judecata mea critica. O'Neill a luat Premiul Nobel iar piesa se bucura de o introducere a lui P. Comarnescu de nu mai putin de 70 de pagini. Straniul interludiu, declara
d-sa, aduce literaturii poate cea mai monumentala portretizare a femeii, cea mai adanca si demonica oglindire a existentei omenesti in functie de dragoste, cea mai grandioasa intelegere a destinului, pasiunii omenesti. Intr-un cuvant, pe 70 de pagini piesa lui O'Neill e cea mai... si cea mai... Si daca ar fi numai P. Comarnescu".
Ciudat e faptul ca Eugen Lovinescu il intalneste pe Petru Comarnescu la magazinul "Orfeu" in ziua de 22 decembrie 1941 si "ii fagaduieste o carte".
Cartea nu putea fi decat Aqua forte aparuta de curand, pe care o trimite "lui Sadoveanu prin d-ra Mitrut" (nu cumva Mitru, adica Valeria Mitru, cea de-a doua sotie a lui Mihail Sadoveanu). Cartea in care se afla articolul cu pricina, pe care Petru Comarnescu nu-l uitase. Ori de cate ori vorbeai despre Eugen Lovinescu, Petru Comarnescu se congestiona la fata si aducea aminte despre episodul cu O'Neill. Nu stim - din pricina faptului ca notatiile anului 1942 nu cuprind decat luna ianuarie si primele sapte zile din februarie - daca volumul lui Eugen Lovinescu a ajuns in mana lui Petru Comarnescu dat chiar de autor; dar peste mai bine de un an, 27 mai 1943 (cand Eugen Lovinescu reia notatiile in agenda) aflam: "Telef. P. Comarnescu, va veni maine sa-i dau vol". Ceea ce se va intampla. "La 5 1/2 - 6 1/2 P. Comarnescu, verbos ii dau Contemporanul si Omagiu (ii declar ca nu ma citeste de 20 de ani)". Cei ce ni-l amintim atat de bine pe Petru Comarnescu, inclusiv debitul sau verbal, ne explicam de ce Lovinescu il taxeaza drept "verbos". Altceva ne mira, merge in casa lui Eugen Lovinescu dupa ce citise articolul care ii tortura amintirile. Armistitiul intervenise - cred - in urma stirii ce se raspandea, legata de boala lui Eugen Lovinescu. In ziua cand vorbise la telefon cu Petru Comarnescu noteaza: "Telef. cu Radulescu-Motru (stie de boala de la Petrovici - poate chestia cancer)".
Boala care, peste un an si mai putin de doua luni, avea sa-l rapuna.
N-am incheiat cercetarea acestui pretios volum care aduce date revelatoare si despre alte personalitati ale culturii noastre.
*) E. Lovinescu Sburatorul Agende literare, editie de Monica Lovinescu si Gabriela Omat, note de Alexandru George, Margareta Feraru si Gabriela Omat, Academia Romana, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Institutul de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu". Editia a inceput sa fie tiparita de Editura Minerva in 1993.
 
  • Currently 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

 


Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat pe Facebook
    Ultimele comentarii:

    Avem oferte pentru toate varstele! Oferta este acu ...
    Ninsorile și ploile abundente fac ravagii în Bulgaria. În mai multe districte a fost decretată situație de urgență

    Avem oferte pentru toate varstele! Oferta este acu ...
    CNADNR cere șoferilor să-și echipeze mașinile pentru iarnă

    Nu cred ca va avea curajul, si nici motivatia, sa ...
    IPP: Victor Ponta este singurul candidat care nu a răspuns propunerii de dezbatere electorală

    Mda, deci bancile comerciale nu mai sunt banci, ci ...
    Băncile ori îşi schimbă comportamentul, ori vor fi sparte în bucăţi, spune un bancher central

    Success iti dorim si puterea de a invinge Elena U ...
    Udrea: Dacă nu câştig prezidenţialele, electoratul de centru dreapta va vedea ce înseamnă opoziţie

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Diverse:Stare vreme

    Vremea:
    Acum: 0°C.
    La noapte: 1°C.
    Mâine: 7°C. Detalii »

    Curs valutar:
    EUR: Tendinta lei
    USD: Tendinta lei

    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei:

    Opinii

    Eveniment

    Economie

    Actualitate Companii

    Specializat

    Politic

    Economie mondiala

    Auto