Sondaj:

Cine ar trebui să constate o pagubă auto pe segmentul RCA?

Un expert de la asigurătorul șoferului vinovat.
Un expert de la asigurătorul RCA al păgubitului.
Un evaluator independent.
Poliția rutieră.
Altă variantă. Comentați pentru a explica.

Comentarii (1) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.599.55.00
021.312.13.00
E-mail:
office@curierul national.ro


Anunturi Publicitare Online


5 secunde - stiri instant


Jucarii si Accesorii Bebelusi
BestKids.ro

Jocuri si jucarii pentru copii - SaculCuJucarii.ro


« Alte articole din categoria Specializat

Cand Nicolae Ionescu a devenit Nae Ionescu

Specializat - Valeriu Rapeanu
(citeste alte articole de acelasi autor »)



Cand Nicolae Ionescu a devenit Nae Ionescu

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Poate sa fie o parere subiectiva, dar ceea ce se poate constata acum e o anume descrestere a interesului fata de Nae Ionescu. In orice caz o temperare venita de la sine a entuziasmului necritic ce s-a revarsat chiar de la inceputul anului 1990. Explicabil fara indoiala prin lunga noapte de 45 de ani prin care trecuse numele sau incarcat de toate pacatele imaginate si imaginare, rostirea acestui nume fara a-l acoperi cu malul invectivelor nefiind cu putinta. Era expresia raului, a celui ce provocase in randurile tineretului roman stari de spirit catastrofice si catastrofale.
Deceniul 1990-2000 a fost pentru cultura noastra unul fast si pentru ca a adus in circuit public acele cursuri universitare ale lui Nae Ionescu ajunse adevarate raritati. Legendarele sale cursuri care faceau la propriu si la figurat ca amfiteatrele universitare sa devina prea stramte pentru cei dornici si mai ales cele dornice sa soarba cuvintele profesorului fata de care admiratia se transformase in cult. Studenti si studente, lume curioasa si lume mondena, dar - se zice - si tineri cu camasa verde, centura si diagonala. Acum dupa acest proces de tiparire sistematica a cursurilor sale avem imaginea omului de la catedra, filosoful Nae Ionescu. E drept nu printr-un tratat, printr-o carte anume elaborata care sa-i defineasca gandirea si neostenitele sale meditatii, ci prin cursuri. Unele din ele, asa cum vedem la pagina 618 a celui de-al doilea volum al biografiei lui Nae Ionescu, alcatuita cu un devotament intru totul laudabil de Dora Mezdrea, au aparut litografiate in timpul cat se afla la catedra Nae Ionescu. Toate poarta mentiunea “dupa note stenografice”. Le-a revazut si le-a dat ultima forma Profesorul mult prea ocupat, mult prea implicat in atatea si atatea treburi in societatea romanesca? Sau - indraznesc sa afirm o ipoteza - victima a succesului sau nu s-a gandit, poate ca va veni si o zi care in care aceste cursuri vor fi citite si de alte generatii. Care nu a avut sansa sa-l asculte si sa cada sub imperiul magnetismului privirilor sale. Generatii inclinate sa confrunte, nu doar sa asculte.
E un inceput de explicatie psihologica. Toate aceste trimiteri, precizari de surse ar fi intrerupt - desigur - fluenta cuceritoare a expunerii, ar fi asezat intre ideile sale sclipitoare terne paranteze cu nume, date, numere de pagini si cate alte precizari. Ar fi coborat din zona demonstratiei stralucitoare ca si a exemplelor “frivole” alese pentru a crea contrastul ce-l individualiza in contextul invatamantului romanesc, intr-un domeniu pe care oricum cei de fata traind momente de extaz nu s-ar fi obosit sa le retina. Stia ca cei pe care ii avea in fata fascinati de “ochii” sai “fosforici” cum ii numea Nicolae Iorga, ochi despre care dupa zeci si zeci de ani imi vorbea Cella Delavrancea, “ochii profesorului” - si dupa ce pronunta aceste cuvinte se pogora tacerea iar distinsa pianista privea undeva departe, foarte departe incat erai sigur ca ochii aceia o mai cheama inca si nu se poate sustrage magnetismului lor - aveau asupra auditoriului din amfiteatre o putere mai mare decat orice precizare didactica si pedanta. Dar trecand peste toate accidentele de parcurs sa spunem ca a inceput editarea integrala a ziaristicii lui. Roza Vanturilor, tiparita de Dan Zamfirescu, un fervent admirator al lui Nae Ionescu, asa cum a aparut intre cele doua razboaie mondiale, datorita osardiei lui Mircea Eliade. In prefata pe care asa cum marturisea Nae Ionescu i-a fost ceruta de Mircea Eliade, ziaristul considera articolele sale drept “izbande sau poticneli pe drumul care duce la crearea unei metode de intelegere a realitatii politice”, vorbeste de faptul ca “a consimtit” sa puna “la indemana tinerilor aceasta istorie pe scurt a experientelor sale”, aratand astfel ca initiativa strangerii articolelor sale nu i-a apartinut. Mai cunoastem si o alta culegere (Nae Ionescu Intre ziaristica si filosofie, texte publicate in ziarul Cuvantul - 15 august 1926 - 26 martie 1938, Editura Timpul 1996), care are meritul de a fi pus in 329 de pagini, articole dintr-o cariera de ziarist care ne era cunoscuta din ce in ce mai mult prin amintiri. Cel mai important fapt este aparitia la Editura Crater a primului volum de Publicistica 1909-1923, editie ingrijita de cei mai buni cunoscatori ai vietii si epocii lui Nae Ionescu: Marin Diaconu si Dora Mezdrea. Este integrat unei colectii de Opere din care acesta este cel de-al saselea.
Se pare ca au mai aparut inca doua volume, dar din pricina lipsei mijloacelor de informatie pe acest taram si a obiceiului unor edituri de a nu tine la curent cu ceea ce tiparesc publicatiile preocupate de epoci si personalitati ale culturii noastre ne determina sa ne referim deocamdata la acest prim volum de publicistica din proiectata editie integrala.
Patruzeci din cei cincizeci de ani de viata ai lui Nae Ionescu
Dar accentul va cadea pe cel de-al doilea volum al Biografiei lui Nae Ionescu semnata de Dora Mezdrea, aparuta in urma cu cateva luni la Editura Acvila. Am dedicat doua pagini celui dintai volum al acestei impresionante lucrari care urmareste sa reconstituie drumul vietii lui Nae Ionescu pe temeiul unei documentari pe cat de omeneste cu putinta exhaustiva. Avem in consecinta, datorita acestor doua volume care totalizeaza peste 900 de pagini de text, la care se adauga notele si indicii - o imagine a celor 40 de ani din cei 50 cati i-au fost haraziti lui Nae Ionescu sa traiasca pe acest pamant. Dora Mezdrea a ales calea cercetarii arhivelor, fondurilor documentare, colectiilor de ziare si de reviste pentru a iesi din zona predilecta pana acum aceea a amintirilor mai mult sau mai putin exacte, mai mult sau mai putin interesate, mai mult sau mai putin directe. As spune chiar ca biografia sa, asa cum se prezinta pana in anul 1930 - la care se opreste acest al doilea volum constituie o contra-imagine a lui Nae Ionescu cel pe care il stiam pana acum. Nu o contra-imagine pornita din dorinta de a soca, ci dimpotriva de a aseza pe taramul faptelor atestate, a ceea ce statea sub semnul aproximatiei viata si ideile acestei vieti.
In primul volum ne este evocata familia, uneori asa cum am spus recenzand primul volum, cu desfasurari ample pentru a se proba o ascendenta nobiliara destul de putin certa viitorului filosof, copilaria, anii de liceu si studentia lui Nicolae Ionescu, cel care va merge apoi sa se perfectioneze in Germania, unde il “prinde” razboiul ce avea sa fie primul razboi mondial - pe cel de-al doilea avea sa-l cunoasca doar in cele dintai luni ale desfasurarii lui. Avea sa traiasca si privatiunile lagarului unde era internat ca cetatean al unei tari aflata in conflict cu Germania. Era un intelectual format in atmosfera culturala a primelor doua decenii al secolului al XIX, atmosfera dominata de Nicolae Iorga cu care relatiile sale vor fi cat se poate de complexe, contradictorii pana ce in 1938 vor esua in cunoscuta polemica pornita de la doua conferinte radiofonice ale lui Nicolae Iorga.
Nae Ionescu avea sa fie in 1938 cel dintai care il denunta pe Nicolae Iorga drept instigatorul moral al represiunii “Garzii de Fier”. Era un inceput amplificat la paroxism dupa 6 septembrie 1940 de alti intelectuali - din pacate - cu consecintele tragice asupra lui Nicolae Iorga.
Dar pana atunci cu toate polemicile, cu toate reactiile intempestive, dar si cu toate recunoasterile rolului pe care l-a avut Nicolae Iorga in formarea spirituala a generatiei lui, Nae Ionescu scrie cateva pagini memorabile despre profesorul sau si al generatiei sale. Cum este acel splendid articol omagial la aniversarea a 50 de ani de la nasterea lui. A vazut lumina tiparului in Ideea Europeana revista condusa de C. Radulescu-Motru si este construit pe un ton polemic cu carcotasii care ii imputau lui Nicolae Iorga “ca la cetirea unei pietre de mormant a luat un u scurt drept un a”. Nae Ionescu raspunde: “Se poate. Dar nimeni nu a izbutit in tara noastra si foarte putini chiar si peste hotare sa reconstituiasca, traind el insusi atmosfera vremilor trecute, inlesnind astfel acea completa plasare in timp a evenimentelor, care este singura esenta a cercetarilor istorice, si singura ei indreptatire la existenta”. (...) “Nu cunoastem in istoria noastra o minte mai larga, mai arzatoare, mai adanca si mai vie de viata adevarata”, spune despre Iorga catre sfarsitul articolului aniversar cel ce avea sa devina, nu peste mult timp, Nae Ionescu. Dar mai presus de acest omagiu care poate parea exaltat daca n-ar cuprinde atatea adevaruri esentiale care trec dincolo de elogiul de circumstanta si asaza personalitatea lui Nicolae Iorga in dimensiunile ei reale si fabuloase, istorice si transcendente cred ca putem spune ca Nicolae Ionescu isi definea acum nu o doctrina, nu un sistem filosofic, ci acel crez fundamental pe care l-a transmis si discipolilor sai. Lui Mircea Eliade in primul rand, si anume al vietii adevarate, al autenticitatii care - oricat ar nega Mircea Eliade - a avut ca sursa si opera lui Gide.
La sfarsitul aceluiasi an - decembrie 1921 - tot “Ideea Europeana” sa publice o nota intitulata “N. Iorga - ca un alt Faust” pe care cei doi editori o atribuie tot lui Nae Ionescu si care neindoielnic este a lui. Ar merita citata in intregime deoarece reprezinta un exemplu de ceea ce inseamna scrisul frumos, de o elevatie imagistica exemplara.
In acelasi timp nu putem omite polemica pe care in anul 1912 tanarul N. Ionescu - avea 22 de ani - o poarta cu Eugen Lovinescu.
In articolul “Gandacii domnului Lovinescu” publicat in “Noua revista romana” din 22 ianuarie 1912 se refera in primul rand la faptul ca “dl. Lovinescu injura grosolan pe dl. Iorga si activitatea d-sale. De ce? Pentru ca dl. Iorga i-a refuzat pe vremuri in «Samanatorul» publicarea unor articole”. Nu este singurul exemplu de ingratitudine lovinesciana dat de autori. Articolul Eugen Lovinescu publicat in acelasi an de revista Insula reprezinta un pamflet in care se afla toate darurile celui ce va deveni mai tarziu Nae Ionescu, maestru al ziaristicii romanesti, moment de referinta in istoria genului, pe care alaturi de altii l-a ridicat pe culmi. Violentele de limbaj, comparatiile vitriolate, trebuie puse pe seama tineretii care nu se sfia sa inceapa acest portret astfel: “O privire de oaie si o atitudine de melc. Si mic, mic, mic, mic dar nu microscopic, fiindca microscopul iti da impresia marimei. Mic fara nici o exagerare, fara nici o violentare de proportii, fara nici o deplasare de contur”.
“Cameleon de profesie, corect ca o pagina copiata de un maestru de caligrafie (...) Cumparand lucrurile si persoanele dupa importanta pe care o au in politica, in literatura, la universitate sau in redactiile diferitelor cotidiane, el reuseste sa treaca totdeauna mai mult decat este si niciodata mai putin decat pare a fi”.

Stiri similare:

» Cristina Ionescu va conduce meciul Dinamo - CS Otopeni
» Deputatul Razvan Ionescu, scos pe targa din Camera
» Marian Ionescu: ''Anna Lesko nu e o surpriza, e o certitudine!''

Cata dreptate are sau n-are tanarul Nicolae Ionescu nu vom spune acum. Dar acum cand avem in fata Agendele literare ale Sburatorului tinute atatia ani de Eugen Lovinescu, in editia critica despre valoarea careia am vorbit intr-unul din numerele trecute, credem ca se poate face o comparatie care sa arate daca si in ce masura pamfletul-portret al lui Eugen Lovinescu din 1912 cuprindea si unele adevaruri verificate mai tarziu. Sau, dimpotriva. Eugen Lovinescu a trecut cu trei ani dincolo de pragul mortii lui Nae Ionescu. Asa ca am fost curios sa vad cum a reactionat criticul la moartea celui care aproape cu trei decenii in urma scrisese pagini atat de dure impotriva lui. In cel de-al saselea volum care incheie seria Agendelor literare in ziua de joi 21 martie 1940 dupa ce Eugen Lovinescu noteaza intamplarile unei zile frumoase, dar “rece”, in care iubita sa fiica Monica are unele dezagremente cu sanatatea, ceea ce necesita “doctori, radioscopie, radiografie etc”, ceea ce ii ocupa “toata ziua”, o primeste dupa-amiaza pe Hortensia Papadat-Bengescu, apoi pe Dinu Nicodim care sta doua ore! - ca in final sa spuna: (“Moartea Nae Ionescu - Cella Delavrancea, Auschnit etc)”. Ce a vrut sa spuna insemnarea totusi enigmatica. Legaturile cu Cella Delavrancea, cu Nae Ionescu din acel moment se cunosc. Cella Delavrancea a marturisit intr-o scrisoare catre Veturia Ghibu ca domnia sa “a inchis ochii” profesorului. Dar Auschnit? Sa fie oare el Mecena despre care Cella Delavrancea vorbeste in scrisorile tiparite de Editura Jurnalul Literar catre sotul ei Filip Lahovary din perioada 1938-1940 in timpul internarilor lui Nae Ionescu in lagar alaturi de membrii miscarii legionare, al revenirii lui la domiciliu, unde prietenii si devotatii de pana atunci, dupa un obicei al pamantului care s-a tot repetat, ezitau sa vina sau daca veneau o faceau cu o evidenta intarziere? O notatie care seamana multe puncte de intrebare.
Nu din placerea anecdotei vom cita si o intamplare petrecuta cateva luni mai tarziu - 30 iulie 1940 - cand vine scriitoarea “Stefania Zottoviceanu - extravaganta. Chestia Rusu, Krisnamurti, Nae Ionescu. Divort. Citeste trei poezii pentru Nae”. Nu se putea o alegere mai nepotrivita pentru poeta “extravaganta” de a-si manifesta durerea pentru moartea lui Nae Ionescu, decat in fata lui Eugen Lovinescu. In notele asupra editiei - pe care le-am considerat o adevarata istorie a literaturii romane din acea perioada (p. 376-378) doamna Gabriela Omat spune: “Cateva zile mai tarziu (ce perseverenta n.n.) Stefania Zottoviceanu ii va citi lui Eugen Lovinescu intregul ciclu de poezii scris in memoria lui Nae Ionescu, in preajma caruia se aflase - dupa unele aluzii din agenda, nu doar in raporturi intelectuale”. Tot Gabriela Omat a identificat volumul Stefaniei Zottoviceanu inspirat de moartea lui Nae Ionescu intitulat “Jocul de-a dragostea si moartea” aparut in acel an la Editura Cugetarea. Georgescu - Delafras, cu mentiunea ca au fost scrise intre 1 martie si 1 iunie 1940”. Se da si un citat: “In valurile vietii,/Intunerecul noptii sau alburile neguri ale dimineatii./Pareai tuturor un far,/Un far si un port./Inexpugnabil si neinfricat./Astazi stai acolo, sub metrul de pamant patrat./Fara privire, fara cuvant,/In sfarsit, cuminte/Cuminte dar rigid si rece” etc.
Sa ne imaginam care va fi fost reactia sufleteasca a lui Eugen Lovinescu auzind asemenea versuri despre cel ce rostise cuvinte deloc magulitoare la adresa lui. A avut franchetea sa-i spuna celei ce comisese - ca sa folosim o expresie la moda acum - gafa de proportii sa citeasca in casa lui Eugen Lovinescu versuri in care Nae Ionescu era considerat “un far” in ziua de 3 ianuarie 1941 dupa ce “citeste o scrisoare a lui Nae (Ionescu); o scrisoare a sotului (curioasa alaturare n.n.) sa nu publice poeziile ei vechi aduse la mine”.
Ce am vrea sa spunem? Ca locul lui Nae Ionescu in istoria culturii romanesti nu este inca fixat in toate structurile lui. Editia integrala a publicisticii inceputa sub auspicii stiintifice care ne dau garantia unei imagini exacte si complete ne va aduce lumina adevarului pe care in cel de-al doilea volum al biografiei lui Nae Ionescu, Dora Mezdrea o proiecteaza. Volum care priveste deceniul crucial si anume acela in care Nicolae Ionescu a devenit Nae Ionescu. Doar o biografie? Desigur in primul rand o reconstituire minutioasa a etapelor pe care Nicolae Ionescu le-a parcurs in structurile universitare si culturale romanesti. Incepand din 23 decembrie 1919 cand C. Radulescu-Motru “adreseaza ministerului” o cerere reprodusa integral in bibliografie (p. 21-22) prin care il recomanda pentru postul de “asistent de psihologie” “pe dl. Nicolae Ionescu, doctor in filosofie”. Pornind de aici, de la acest moment hotarator al lui Nae Ionescu pe care il cunoastem in adevarata lumina din cartea Dorei Mezdrea, putem spune ca rolul pe care Constantin Radulescu-Motru l-a avut in viata noastra universitara si stiintifica este departe de a fi pus in valoare. Desi Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu l-au evocat pe profesorul lor, aratand ce ii datoreaza am impresia ca polemica lui C. Radulescu-Motru din anii ‘43 - ‘44 cu Lucian Blaga, atitudinea sa antigandirista, faptul ca pana cand i s-a dat posibilitatea sa publice a infruntat “ofensiva contra filosofiei stiintifice” - face ca in ciuda reeditarilor din acesti 13 ani din opera sa ca numele si rolul sau sa fie tinute intr-un con de umbra. Cartea Dorei Mezdrea aduce noi dovezi pentru a demonstra cat a facut C. Radulescu-Motru pentru tanara generatie. Si in primul rand pentru Nicolae Ionescu pe care l-a publicat inainte de razboi si l-a promovat in Universitate imediat dupa. Cartea e pretioasa pentru ca se ocupa de toate etapele existentei lui Nae Ionescu in perioada 1920-1930 cand prezenta lui nu s-a rezumat doar la catedra universitara si la publicistica din ce in ce mai intensa, din ce in ce mai incisiva. Cand Dora Mezdrea si-a scris cartea nu avea la indemana tot ceea ce scrisese Petre Pandrea in ciclul sau memorialistic, pagini pline de admiratie si de recunostinta pornind de la rolul pe care profesorul si directorul de studii de la liceul militar de la Manastirea Dealului l-a avut in formarea viitorului avocat, ziarist, doctrinar al stangii romanesti si adversar al dreptei.
In ceea ce ma priveste - cred - ca Nae Ionescu a fost un model pentru Petre Pandrea, ca cel care marturiseste de atatea ori ca a preferat avocatura catedrei universitare a regretat ca n-a urmat-o pe cea din urma. N-o spune direct. Marturiseste ca era “orgolios” dar cred ca fericirile si nefericirile lui Nae Ionescu nu l-au lasat indiferent si ca asupra lor a meditat.

Nae Ionescu, un “credincios practicant”?

Sunt in acest volum si “momente nevralgice” din existenta lui Nae Ionescu, aceleia de administrator delegat la Centrala Cartii sau legaturile cu Banca Blank in legatura cu care autoarea spune ca “au fost subiectul unor copioase speculatii”. Cercetand asa cum spuneam documentele, Dora Mezdrea afirma ca “in cele cateva sute de dosare ale fondului Banca Blank de la Arhivele Nationale, numele lui Nae Ionescu nu se gaseste nici macar o data. Daca ar fi avut un cont la Banca Blank asa cum de pilda avea Titulescu, care insuma la 24 martie 1933, datorii in valoare de 16.231.500 lei, afirmatiile ar putea fi facute direct. Dar, Nae Ionescu n-a avut niciodata un cont la Banca Blanck ci doar, spre sfarsitul vietii, la o alta banca precum vom vedea”. Fara indoiala cel de-al treilea volum va risipi sau va confirma si celelalte legende legate de “nivelul de trai” al lui Nae Ionescu, intrecand pe cel al unui profesor universitar si ziarist. In orice caz, Dora Mezdrea nu face nici o afirmatie pana nu se intemeiaza pe documente, unele mergand pana dincolo de ceea ce mi se parea posibil, scotocind pentru a ajunge la adevar pana in unghere nebanuite. Dar cartea cuprinde si infatisarea ideilor filosofice ale lui Nae Ionescu, a activitati sale la ziarul “Cuvantul” intre 1926-1930. Acum Nae Ionescu devine una din fortele ziaristicii, ale vietii noastre publice si Dora Mezdrea pune in evidenta cateva din campaniile sale rasunatoare cum ar fi cea numita “eradicarea racilelor care afecteaza viata Bisericii” ca si “activitatea constructiva in slujba Bisericii”. Dora Mezdrea aduce argumente pentru imaginea lui Nae Ionescu drept un “credincios practicant”. Ceea ce mi se pare mult spus, si daca a fost asa in orice caz anume aspecte ale vietii sale pe care Dora Mezdrea, eminenta editoare a Corespondentei de dragoste a lui Nae Ionescu cu sotia sa sunt de natura sa o contrazica. Nu ma refer la viata lui sentimentala care in nici un caz nu a fost aceea a unui «credincios practicant»”. Dar si la alte aspecte pe care neindoios cel de-al treilea volum le va lamuri sau ne va aduce raspunsurile pe care nu le banuim inca. Biografie si monografie, reconstituire si interpretare, cel de-al doilea volum al biografiei lui Nae Ionescu reprezinta - pentru prima data - cea mai larga, mai sistematica si mai clara expunere a multiplelor domenii in care s-a manifestat cel care a ilustrat nu numai filosofia prin ceea ce a predat de la catedra, ci si “teologia”, “filosofia practica” si “filosofia politica”. Sunt doar cateva din capitolele acestei carti datorita careia putem urmari itinerariul uneia dintre personalitatile care a avut un loc in societatea romaneasca dintre cele doua razboaie. Si anume un loc important, exagerat nu o data, ocultat alta data. Pana unde a avut dreptate in ceea ce a spus, in ceea ce a facut, in ceea ce a gandit, in ceea ce a planuit, vom vedea neindoios in cel de-al treilea - si ultimul? - al unei biografii care va avea de dezlegat alte multe mistere pe care fara voia lui, dar mai ales cu voia lui Nae Ionescu le-a semanat pe drumul unei vieti prea scurte. Dar care daca nu s-ar fi curmat brusc - si unii spun, misterios - i-ar fi fost harazite numai si numai chinuri.
 
  • Currently 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

Nota curentă: 5.0 din 2 voturi

 


Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat pe Facebook
    Ultimele comentarii:

    Cei mai mari experti in piese after market de proa ...
    Pericolele reparării maşinii "la colţul străzii"

    Daca il mai vede cineva pe dl. lt. col. Turcescu, ...
    Robert Turcescu confirmă documentele de ofiţer acoperit: De mâine nu voi mai face emisiunea. Mă supun judecătorilor, sfârşitul nu e aici (VIDEO)

    Din cate inteleg doar doua posturi vor avea o gril ...
    Patru posturi au primit aprobare de la CNA săptămâna trecută

    RDS-ul a mai lansat inca un post, in loc sa reintr ...
    Patru posturi au primit aprobare de la CNA săptămâna trecută

    Asemenea si eu, Iordache Stefan Alexandru, acuzat ...
    Herculane, model de faliment de stat

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Diverse:Stare vreme

    Vremea:
    Acum: 14°C.
    La noapte: 9°C.
    Mâine: 21°C. Detalii »

    Curs valutar:
    EUR: Tendinta lei
    USD: Tendinta lei

    Tipografia de Sud

    Sumarul ediţiei:

    Opinii

    Eveniment

    Economie

    Actualitate Companii

    Specializat

    Politic

    Economie mondiala

    Auto