Sondaj:

Mergeți pe 2 noiembrie la vot?

DA
NU
NU M-AM HOTĂRÂT ÎNCĂ

Comentarii (0) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.599.55.00
021.312.13.00
E-mail:
office@curierul national.ro


Anunturi Publicitare Online


5 secunde - stiri instant


Jucarii si Accesorii Bebelusi
BestKids.ro

Jocuri si jucarii pentru copii - SaculCuJucarii.ro


« Alte articole din categoria Specializat

Nichifor Crainic despre Nicolae Titulescu

“Gloria lui internationala era mandria nationala”

Specializat - VALERIU RAPEANU
(citeste alte articole de acelasi autor »)


Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Citatele din chenarul articolului nostru sunt extrase din impunatorul volum Pro si Contra Titulescu tiparit sub auspiciile Fundatiei Europene Titulescu de istoricul George G. Potra care a realizat dintr-un imens material o selectie reprezentativa insotita de note, adnotari si explicatii fara de care cele 284 de marturii, avand ca autori doar contemporani ai lui Nicolae Titulescu nu ar fi, practic, intelese. Cititorul de astazi, tanar sau varstnic, cu o instructie superioara sau aflata doar la inceputul ei, n-ar fi avut cum sa se orienteze in revarsarea de fapte, evenimente, nume, aprecieri, nu o data, ci chiar adeseori aflate la antipod, ca sa nu vorbim de scapari ale memoriei, voite sau nu, confuzii de planuri datorate trecerii timpului sau datorate dorintei de a "aranja" istoria conform intereselor personale sau pentru a sluji anume interese cu caracter mai general.
Tinuta stiintifica a acestei carti pentru realizarea careia a fost necesar un travaliu imens - domnul George G. Potra fiind si beneficiarul unei apropieri de decenii de aceasta fascinanta, contrarianta, enigmatica personalitate - este laudabila. Dar se cade sa nu o privim in sine, ci sa ne gandim la faptul ca numai astfel se pot restitui o opera, un om, o epoca. Graba cu care se tiparesc anume carti de memorii, jurnale, documente fara aparatul critic necesar, fara apropierile si disocierile, fara precizarile de rigoare nu poate sa fie decat pagubitoare.
Viata publica a lui Nicolae Titulescu a inceput de timpuriu si sub auspicii stralucite. Intre treizeci de ani, cati avea cand era ales deputat - in anul 1912 - pe lista Partidului Conservator Democrat al lui Take Ionescu, si cincizeci si patru de ani, cand guvernul Gheorghe Tatarescu se remaniaza, sau mai bine zis este remaniat - fara titularul Ministerului Afacerilor Externe Nicolae Titulescu, se consuma o cariera politica incandescenta, spectaculoasa, trecand galopant mult peste granitele tarii. A fost nu putini ani in centrul vietii politice romanesti, desi n-a fost decat virtual prim-ministru. Dar a fost - mai ales - "marele European", calitate pe care a afisat-o si si-a permis ceea ce alti oameni politici nu puteau sa-si permita, impunandu-si vrerile chiar si supremului for constitutional: regele Carol al II-lea. Pana intr-o zi...
A mai incercat sa revina in prim-plan cand Partidul National Taranesc a vrut sa-l aduca in Parlament la alegerile de la sfarsitul anului 1937, propunandu-l candidat in fruntea listei din judetul sau natal, Olt. A fost nu revansa asteptata fata de demiterea din urma cu un an, ci un esec. Asa cum aflam din notele lui George G. Potra, doar 6.595 de alegatori din cei 32.706 cati s-au dus sa voteze i-au acordat increderea lui Nicolae Titulescu, in timp ce contracandidatul sau liberalul Alexandru Alimanisteanu a obtinut 15.100 de voturi adica de doua ori mai mult. Si Iuliu Maniu care a avut initiativa vrand sa arate si in acest fel independenta fata de Carol al doilea si sa promoveze pe unul dintre cei proscrisi de Monarh, dar si Nicolae Titulescu, care a acceptat o asemenea candidatura, au comis o eroare. In august 1936 Nicolae Titulescu chiar demis in fond, se afla pe culmea afirmarii sale internationale. Dar toata aceasta glorie se cladise pe cu totul alte inzestrari, pe cu totul alte atribute, pe cu totul alte insusiri ale personalitatii lui, decat cea de candidat la alegerile din Romania.
Lumea confruntarilor in marile foruri internationale, lumea tratativelor cu diplomati vestiti, lumea aprigelor infruntari cu oratori celebri, lumea dezbaterilor europene, a discursurilor stralucitoare si a replicilor fulgeratoare, nu era aceeasi, deloc aceeasi cu cea a judetului eminamente agrar in care aveau sa candideze dupa un sfert de veac de viata trepidanta dusa de-a lungul si de-a latul Europei ce includea bineinteles si renumite statiuni balneare sau hotelurile si restaurantele luxoase in care se desfasurau dejunurile, dineurile, receptiile fastuoase si tot ceea ce facea parte dintr-o viata diplomatica pe masura sa. In cei 25 de ani cati trecusera de la intrarea sa in viata politica romaneasca, de cand culesese elogiile pentru talentul sau oratoric, drumul sau nu a urmat pe cel al altor colegi de generatie. Nu mult dupa primul razboi mondial cariera sa, desi a fost si ministru de externe, s-a desfasurat in afara tarii si a avut in vedere strategia externa a tarii. Pierduse contactul cu tara reala, cu problemele pe care le aveau taranii din Olt, iar manifestul sau electoral (imprimat pe o placa de patefon!) nu putea decat sa starneasca, in cel mai fericit caz indiferenta daca nu chiar hazul. O parte din el il aflam reprodus in pamfletul lui N. Iorga: D. Titulescu si literatura selectat in antologia de fata la p. 304. Pentru ca aceasta carte mai presus de aprecierile contradictorii pe care le include, contradictorii nu numai de la un autor la altul, ci si in cazul aceluiasi autor demonstreaza si un adevar asupra caruia se cade sa meditam: faptul ca un om politic trebuie sa stie chiar daca a suferit o lovitura nedemna si nedreapta precum suferise el, ca inzestrarile sale nu pot opera dincolo de o anume perioada, dincolo de o anume lume. Ca lumea poate merge inainte si fara el.
Nicolae Titulescu e un subiect inepuizabil. Ne spune George G. Potra in introducerea la aceasta antologie. Pe masura ce apar noi jurnale, noi volume de memorii, pe masura ce se consulta noi fonduri arhivistice, se descopera noi pagini despre el, despre actiunea lui, despre felul sau de a fi, despre firea si personalitatea lui. Si inserarea alaturi de ceea ce a fost tiparit, a unor materiale de arhiva sau a unor pagini foarte putin cunoscute reprezinta unul dintre meritele acestui volum. Pentru ca din paginile lui nu retinem doar pareri bune si rele despre Nicolae Titulescu, ci putem cunoaste si ipocrizia vietii politice romanesti, ca sa ne exprimam eufemistic. Si cel mai elocvent este cazul lui Octavian Goga care "sarea asupra ocaziei" in septembrie 1932 cand Nicolae Titulescu demisiona pentru a-si acuza inamicii politici aflati la guvern. Atunci Goga vorbea despre "stralucitul diplomat si om politic" care a urmarit o linie in actiunea sa "cu o incontestabila autoritate personala si cu un talent recunoscut, aducand prin aceasta reale servicii tarii sale". Cu un an inainte in insemnarile sale zilnice il considera "eroul nostru de gelatina", "om reclama in care eu n-am crezut niciodata", ca totul sa culmineze cu scrisoarea trimisa regelui Carol al II-lea de la Vittel la 14 iulie 1936, cu o luna inaintea demiterii lui Titulescu. Se afla aici urmand "sfatul doctorilor" (fusese inainte la Karlsbad) si in loc sa-si vada de sanatate "am folosit acest timp ca sa ma documentez asupra starilor din Occident si sa urmaresc desfasurarea evenimentelor in politica externa, privita prin prisma contactului cu tara noastra". Tinta este, bineinteles, Titulescu. Scrisoarea compusa cu multa abilitate cauta sa-i creeze Monarhului un adevarat complex de inferioritate si sa-l irite impotriva lui Titulescu atunci cand spune: "Cu conformatia lui unica psihica si
intelectuala, senzitiv si pripit, gelos si intolerant, a exercitat un monopol in tot ce inseamna preocuparile romanesti pe planul international". Ca in finalul acestei scrisori mai degraba o delatiune, Octavian Goga sa-l sfatuiasca politicos pe Rege: "Sunt convins Sire, ca sunteti informat de acest adevar (faptul ca "la Roma si la Berlin, pe drept sau pe nedrept, reprezinta astazi notiunea unei lipse de credit desavarsite"), de aceea, poate, in imprejurarile actuale delicatetea Majestatii Voastre va reusi sa gaseasca o alta compensatie pentru arhirasplatitul Titulescu, decat staruinta de a-l mentine intr-o functiune in dezavantajul Tarii".
Repetam, scrisoarea lui Octavian Goga este datata 14 iulie 1936. O luna si jumatate mai tarziu Regele Carol al II-lea dadea curs sugestiei poetului politician. E drept, fara delicatete. Ar fi desigur din cale afara de exagerat sa credem ca scrisoarea lui Octavian Goga a determinat sau a grabit "debarcarea" lui Nicolae Titulescu. Cu ea sau fara ea soarta ii era pecetluita. Dar nu putem sa nu meditam cu amaraciune asupra moravurilor vietii politice romanesti interbelice departe de a avea trasaturile ideale si exemplare pe care suntem inclinati sa i le atribuim.
Intr-unul din cele mai profunde si mai echilibrate portrete din acest volum, text inedit, apartinand juristului si ziaristului C. Xeni, cel care priveste personalitatea lui N. Titulescu in toata complexitatea ei, inclusiv a determinarilor legate de "dezechilibrul sau glandular", de faptul ca era "victima starii sale nervoase si a unei imaginatii orgolioase" si ca "era un amestec de indrazneala si de frica" - se afirma: "Dupa moartea din 1922 a lui Take Ionescu, numai trei nume erau bine cunoscute in strainatate: George Enescu, N. Iorga si, mai ales, N. Titulescu". A fost intr-adevar printre cei trei mari romani cunoscuti intr-o vreme cand aveam nevoie sa fim cunoscuti si alt fel decat prin risipitorii uriaselor averi, prin luxul catorva mari familii care isi aminteau de drumul intoarcerii in tara doar cand trebuia sa recolteze veniturile de pe urma muncii altora. Ca N. Titulescu era mai cunoscut decat cei doi nu este exclus. Activitatea politica se bucura totdeauna de o mediatizare infinit mai larga decat aceea a unui muzician sau a unui om de stiinta. Era si rasfatatul presei pe care asa cum spune tot C. Xeni el stia cum sa o rasfete. Oricum numele sau era prezent in viata politica europeana. Cu putin timp de a incepe lectura acestei carti pasionante citeam volumul lui Robert Brasillach, "Notre avant guerre" memorii. Ziaristul care, asa cum se stie, asa cum se spune in nota ce precede textul aparut in populara colectie "Le livre de Poche", a fost marele scriitor "fascist" al generatiei sale ceea ce avea in 1945 sa-i aduca o condamnare la moarte, vorbeste pe larg despre stagiul sau la Scoala Normala din Paris.

Stiri similare:

» Gloria Bistrita angajeaza fotbalisti prin mica publicitate
» Gloria Bistrita, invinsa de Fiorentina
» Savu a suferit un traumatism cranio-cerebral in meciul cu Gloria

Evocand spiritul revolutionar care ii insufletea pe unii din colegii lui Robert Brasillach spune: "Niciunul din noi n-a fost briandist (adept al politicii lui Aristide Briend n.n.), dar astazi abia ne imaginam ce a fost briandismul. Europa lui Benes, a lui Titulescu, a francmasonilor si a bancherilor si ne-am intrebat dintr-o data ce va veni in locul iluziilor".
Cartea alcatuita de George G. Potra ne arata ca linia de democratie partizani-inamici ai lui N. Titulescu nu este atat de clara pe cat am crede. Daca Horia Sima vrea sa demonstreze "Tradarea lui Titulescu" nemenajandu-i nici un epitet in acest sens vorbind de: "Politica lui de subminare a sigurantei externe a tarii sale", daca ministrul legionar al Afacerilor Straine, Mihail Sturdza il considera “o tragica si fantastica aratare”, "hraparet, cheltuitor, milioanele curgeau in mainile lui si curgeau din ele. Corupator si corupt", daca A.C. Cuza credea ca "ne-a lasat o stare de politica externa absolut dezastruoasa", in schimb Nichifor Crainic si Dragos Protopopescu au in "Sfarma Piatra" cu totul alta parere. Nichifor Crainic comenta in stilul sau un discurs al lui Nicolae Titulescu in care acesta raspundea unor atacuri revizioniste: "Adevarurile acestea care sunt fire de aur toarse din caierul sentimentului romanesc, Nicolae Titulescu le rostea atat de categoric si intr-o forma atat de civilizata cum niciodata, de la razboi incoace, vreunul de la Budapesta n-a fost in stare sa o faca. Eu sunt de felul meu un entuziast si, in momentul acela, de la Camera l-am vazut pe Titulescu inca o data imbracat in mantia de flacari a constiintei romanesti". Intr-un amplu articol de la inceputul lunii august 1936, luna la sfarsitul careia Nicolae Titulescu avea sa nu mai fie ministru de externe, Nichifor Crainic nu-si precupeteste elogiile. Simtise ca se va intampla ceva? Stia ce se pregateste? Lectura articolului nu lasa nici un dubiu. Cand spunea: "absolut nimeni dintre noi nu cunoaste ca dansul meandrele diplomatice internationale". "E romanul reprezentativ al spiritului nou", era evident ca Nichifor Crainic voia sa pareze ceea ce avea sa se intample. Ca dupa "concedierea", cum o numeste el a lui Nicolae Titulescu sa scrie aceste randuri care, in mod evident, prin ricoseu loveau in Carol al II-lea: "Sentimentul romanesc de recunoastere a valorilor trebuie insa sa faca dreptate celui lovit. Recunostinta patriei nu se manifesta cu picioare in spate, Nicolae Titulescu n-a fost un simplu executor in politica externa, ci un mare initiator si un animator fara egal al ei. El era prestigiul insusi al acestei politici, cu personalitatea sa care isi arunca umbra departe, peste hotarele tarii. Gloria lui internationala era mandria nationala. Pana la acest prestigiu nu se va ridica niciodata vreun om, a carui statura pitica nici n-o pot vedea vecinii de peste gardul granitelor".
Asa cum am spus tot in "Sfarma Piatra" - 2 ianuarie 1936 (antologia de fata p. 432-436) eminentul anglist, profesor universitar, ziarist Dragos Protopopescu va scrie un articol elogios la adresa lui Nicolae Titulescu pe care il cunoscuse la inceputul anilor '20 cand isi facea studiile la Londra si ambasadorul de atunci al Romaniei in Marea Britanie dandu-si seama de valoarea tanarului roman.
Articolul are o poveste pe care o vom relata in numarul viitor. Cand ne vom ocupa si de relatiile dintre Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga si Gheorghe I. Bratianu.

Despre Titulescu - in alb si negru

"In toata superba lui personalitate frizeaza genialitatea", "o flacara orbitoare, o silueta care domina o epoca".
"Este in istoria Romaniei o tragica si fantastica aratare", "Hraparet si cheltuitor", "Om reclama".


Hannah Pakula: “Regina Maria - aproape a refuzat sa-i intinda mana lui Titulescu"

Urmand structura paginilor noastre, am ales un fragment din biografia Reginei Maria de Hannah Pakula, intitulata "The Last Romantica" (Ultima romantica) editura Simon and Schuster - New York, 1984, capitolul 30, p. 397 - 398. Paragraful respectiv intregeste viziunea asupra lui Nicolae Titulescu si din perspectiva atitudinii Reginei Maria fata de
ministrul de externe al Romaniei.
"Dupa trei ani si jumatate de domnie, singurul domeniu spre care Regele (Carol al II-lea n.n.) putea sa arate cu mandrie erau afacerile externe. In februarie 1934, Nicolae Titulescu, ministrul de externe al lui Carol a incheiat Pactul Balcanic. Replica a Micii Antante si garantie impotriva incalcarii teritoriale din partea unor tari mai mari, Pactul Balcanic era semnat de Romania, Turcia, Grecia si Iugoslavia. Titulescu era singurul om de vaza care mai ramasese in guvern. Era, din punct de vedere fizic, o adevarata ciudatenie: inalt, tip de hermafrodit, span si cu pielea de un luciu neobisnuit. John Gunther spunea ca semana cu o «maimuta mongoloida». Titulescu era insa inteligent, vioi si minunat orator. Asociat cu Take Ionescu inainte de primul razboi mondial, a devenit personajul principal in problemele externe dupa moartea lui Take Ionescu in 1922. Ca si Take Ionescu, Titulescu a pledat in favoarea unei stranse colaborari intre tarile est-europene. Exercitandu-si influenta mult dincolo de tara sa de bastina, era un mare sustinator al Ligii Natiunilor si singurul ales de doua ori ca presedinte al acesteia.
In timp ce Carol al II-lea devenea tot mai impopular la el acasa, prestigiul international al lui Titulescu crestea din ce in ce mai mult. Dupa moartea lui I. G. Duca, Titulescu refuza sa mai intre in guvern pana cand Regele nu se debaraseaza de infamul Puiu (Dumitrescu n.n.), Regina Maria e incantata cand acest Nemesis al ei pierde puterea. Fara Puiu, Carol al II-lea singur, zbatandu-se din rasputeri sa se mentina la suprafata valurilor crescande, cauta societatea mamei sale.
In primavara lui 1934 umbla vorba la Bucuresti ca se va incerca un atentat la viata regelui in timpul paradei de 10 mai. Ca sa se apere, Carol isi scotea in fata mama. «Fara falsa modestie», scria Maria unui prieten cu o luna in urma, «sunt inca o femeie frumoasa. Simt un fel de vibratie admirativa infiorand o multime sau o adunare cand imi fac aparitia... un fel de noua frumusete m-a invaluit. Imi dau seama de ea, asa incat, atunci cand mi se spune, stiu ca este adevarat».
Daca nu frumusetea, sigur popularitatea Mariei s-a adeverit la 10 mai 1934. Imbracata intr-o tunica rosie, incheiata cu nasturi mari, frumos lucrata, cu fusta alba, purtand pe cap coiful cu pene al Regimentului de Garda, Maria starnea senzatie (...) Cu toate ca Maria i-a fost recunoscatoare lui Titulescu pentru ca l-a infrant pe Puiu Dumitrescu, apropierea ministrului de externe de Soviete a infuriat-o. In vara lui 1934, Romania a reluat relatiile diplomatice cu Rusia. Maria a plans cand a aflat stirea si aproape a refuzat sa-i intinda mana lui Titulescu in ziua cand acesta a sosit asteptand felicitari. «Suntem atat de aproape de ei si cred ca e o imensa si primejdioasa gresala», a scris unui prieten american. «Bineinteles ca n-am de gand sa primesc in casa pe cei care au ucis toata familia mamei mele».
 
  • Currently 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

 


Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat pe Facebook
    Ultimele comentarii:

    Utilizatorul din mine a reactionat dinplin acum ca ...
    Apple ar putea forţa piaţa telecom să renunţe la cartelele SIM actuale

    Milosevici a fost un patriot care nu a cedat provi ...
    Bogdan Aurescu: Nu s-au înregistrat progrese notabile în ceea ce priveşte românii din Serbia

    bine ai venit, excelentza! ...
    18 aberaţii ale „ştiinţei economice moderne”

    Si uite ca iar se intalnira pe net tantalaul si go ...
    18 aberaţii ale „ştiinţei economice moderne”

    boule bugetivor parazit psd-ist (triplu pleonasm), ...
    18 aberaţii ale „ştiinţei economice moderne”

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Diverse:Stare vreme

    Vremea:
    Acum: 18°C.
    La noapte: 11°C.
    Mâine: 22°C. Detalii »

    Curs valutar:
    EUR: Tendinta 4.4170 lei
    USD: Tendinta 3.4570 lei

    Tipografia de Sud

    Sumarul ediţiei:

    Opinii

    Eveniment

    Economie