Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Oprirea fondurilor pentru bulgari, un mesaj pentru Grecia
România şi Bulgaria, cele mai uşoare ţinte

Hotărârea Comisiei Europene (CE) de a opri fondurile spre Bulgaria, pe care o învinuieşte direct că s-a transformat în Vestul Sălbatic al Europei şi este refugiu pentru tot felul de nepedepsiri şi ilegalităţi mafiote, fără îndoială, este un mesaj şi pentru Grecia, scrie în numărul său de sâmbătă "Katimerini". În afară de Bulgaria, semnalul de avertisment este trimis şi României, având un conţinut puţin mai diferit, dar la fel de tăios.
CE a declarat deja oprirea plăţii a sute de milioane de euro, precum şi privarea de acreditări a două agenţii de stat bulgare, care răspund de administrarea acestor fonduri, în principal, mai ales înlăturarea programului PHARE, care a fost îndreptat spre ţările care au aderat, precum şi programele mai specializate ISPA (infrastructura rutieră principală) şi SAPARD (agricultură). Comisia mai arată că eforturile depuse în combaterea corupţiei "la etajele înalte" şi crimei organizate "nu sunt suficiente", cea mai mare parte din cazuri rămân nepedepsite, informaţia pusă la dispoziţie este "incertă şi uneori contradictorie".
Spre deosebire de Bulgaria, până acum României nu i s-a aplicat vreo sancţiune, dar s-a trimis, poate, un avertisment definitiv: Comisia remarcă că "structura" pentru valorificarea corectă a fondurilor europene există, dar este "fragilă", iar cea mai mare problemă nu sunt mafioţii în sine, ci "politizarea" procesului, cu alte cuvinte (pe care Comisia nu le include în hotărârile sale) - înşişi politicienii…

Urmează şi alte ţări?

Astfel, ambele ţări sunt invitate să ia măsuri în cele mai scurte termene pentru combaterea corupţiei, "influenţa" mafiei şi "slăbiciunile" din chiar sistemul politic, sau - cu alte cuvinte - amestecul şi participarea clasei politice în orice fel de activitate ilegală. Hotărârea Comisiei Europene, dată publicităţii miercurea trecută, în afară de faptul că este fără precedent în istoria UE din punctul de vedere al volumului fondurilor blocate şi greutăţii învinuirilor, este şi un mesaj către o mulţime de destinatari. La Bruxelles nimeni nu se îndoieşte de faptul că România şi Bulgaria nu sunt nişte cazuri izolate. Ele sunt, pur şi simplu, cele mai uşoare ţinte, dar dacă metoda Comisiei găseşte ecou în rândul opiniei publice din Occident, atunci, cu siguranţă, nu vor fi ultimele.
În ceea ce priveşte Grecia... problema nu este de acelaşi gen ca aceea a Bulgariei şi României, şi, bineînţeles, niciodată din partea europeană problema nu este prezentată în termeni precum "mafia" şi crima organizată. Şi totuşi, au trecut numai câteva zile de la avertizarea definitivă şi ameninţarea pentru Grecia că va nimeri într-o situaţie asemănătoare - probabil, cu fonduri blocate în cuantum de 300 milioane euro, şi în cadrul acestui an, din subvenţiile agricole, în ultimă instanţă motivele nedeosebindu-se foarte mult.
Eşecul total al sistemului de control al administrării corecte a imenselor fonduri, pe care contribuabilii din Germania, Franţa, Olanda sau Danemarca le dau fermierului grec, conduc Comisia pe acelaşi drum, pe care l-a ales pentru Bulgaria: oprirea plăţilor. Construirea unor clădiri agricole de două sau mai multe etaje şi plantarea măslinilor şi a altor culturi pe insulele din Marea Egee prin încălcarea legilor, mărirea subvenţiilor pentru anumiţi producători agricoli ca prin minune, nu pentru prima dată sunt în vizorul Bruxelles-ului. Dar dacă, până în acest moment, Bruxelles (şi Atena) s-au mulţumit cu "palme" periodice şi aplicarea unor amenzi parţiale, şi acestea "prea târziu", acum ameninţarea este mult mai mare: întregul sistem este putred şi, respectiv, totală va fi şi pedeapsa.
Cazul Bulgariei, precum şi cel al subvenţiilor agricole din Grecia, sunt semne cu privire la o tendinţă generală a Bruxelles-ului, căreia demult îi acordă atenţie oficiali din CE.
Dacă, în trecut, serviciile Comisiei Europene s-au luptat pentru strângerea şi folosirea corectă a fondurilor financiare, în ultimii ani aceste eforturi s-au micşorat considerabil şi Comisia aplică o politică mult mai simplă: plăteşte fondurile şi mai târziu "trece" să vadă dacă sunt folosite corect şi,  dacă nu sunt, insistă ca imediat să fie înapoiate.