Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Candidatii ce depasesc in campania electorala plafonul de cheltuieli nu au de ce sa se teama, ei riscand doar o amenda. Chiar si asa, indiferent de depasiri - potrivit ultimelor studii, in campania care se incheie astazi, exista candidati care au ”sarit” cu sute de mii de dolari peste limita - cei in cauza nu vor scoate din buzunar mai mult de 10 mii de dolari. Conform Legii 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, candidatii ce au depasit plafonul sunt obligati sa verse la bugetul de stat diferenta dintre aceasta si suma declarata de mandatar in raportul catre Curtea de Conturi. Singurul caz in care candidatul castigator si-ar putea pierde mandatul este cel in care el ar comite infractiunea de fals in acte in raportul financiar care trebuie inaintat Curtii in cel mult 15 zile de la publicarea rezultatelor alegerilor. Insa, procedura este una foarte greoaie, si depinde de vointa Parlamentului sau, dupa caz, a Consiliului local. Daca, prin hotarare judecatoreasca, un candidat declarat ales, a fost condamnat pentru o infractiune in legatura cu finantarea partidului sau a campaniei electorale (si anume fals in acte, restul neregulilor fiind, potrivit legii, de domeniul contraventional), acesta devine incompatibil, insa numai printr-o hotarare a forului din care face parte.
Legea mai prevede ca, in termen de 30 de zile de la primirea raportului, Curtea va trebui sa se pronunte asupra corectitudinii evidentelor contabile electorale si asupra legalitatii platilor facute. Daca se constata neregularitati, Curtea de Conturi poate dispune restituirea, in tot sau in parte, a subventiei de la buget primite de partidul sau candidatul independent in cauza. In realitate, potrivit coordonatorului de programe Pro Democratia, Costel Popa, partidele si candidatii independenti nu au primit anul acesta nici un fel de subventie de la bugetul de stat pentru campanie electorala, desi in actul legislativ se precizeaza aceasta posibilitate, ultima sanctiune fiind, din acest punct de vedere, inutila. Legea este, de altfel, permisiva din mai multe privinte, specificand la capitolul sanctiuni numai posibilitatea amendarii cu maxim 300 de milioane de lei, in conditiile in care limita maxima a donatiilor este de 500 de salarii de baza minime brute pe tara (aproximativ 1,4 miliarde lei), si a confiscarii sumelor care depasesc plafonul, fara a se preciza concret cine le va plati, mandatarul, partidul sau donatorul.
Eliminarea, prin Legea 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a posibilitatii de a cumpara publicitate la radio si televiziune, a avut ca rezultat o crestere exponentiala a spatiului publicitar in presa scrisa. Asta nu inseamna, insa, ca sumele calculate in aceasta perioada de diferite institutii la nivelul pietei, vor si intra in bugetele respectivelor publicatii. In ceea ce priveste presa scrisa, diferenta dintre pretul pietei si cel real al contractelor de publicitate incheiate ar trebui trecuta de catre partide la capitolul donatii: „Donatiile in natura - de bunuri sau servicii vor fi reflectate in evidenta contabila la valoarea de piata stabilita in conditiile legii”. In momentul semnarii contractului, ar trebui ca formatiunile politice sa prezinte valoarea reducerii, inregistrata ca donatie, pentru ca legea prevede ca sumele si serviciile ”primite dupa deschiderea campaniei electorale, de la persoanele fizice sau juridice din tara, pot fi folosite pentru campania electorala a unui partid numai daca, in prealabil, sunt declarate Curtii de Conturi de catre mandatarul financiar”. Potrivit coordonatorului programului Banii si Politica al Asociatiei Pro Democratia, Costel Popa, Curtea de Conturi, folosindu-se de ambiguitatea actului normativ, nu intentioneaza insa sa interpreteze legea in acest fel, institutiile media putand face reduceri de 90 la suta, fara ca acestea sa conteze ca donatii. Asimilarea reducerilor cu donatiile ar avea efecte importante asupra cheltuielilor din campanie, o publicatie neputand face discount-uri foarte mari unui partid pentru ca in acest fel s-ar depasi limita maxima a donatiilor permisa de lege, de 500 de salarii de baza minime brute pe tara (aproximativ 1,4 miliarde de lei). De asemenea, potrivit legii, nu pot face donatii catre partide firmele care au datorii catre bugetul de stat, situatie care nu este singulara in cazul trusturilor de presa.
Vecinii nostri, la fel de ingaduitori
Nici in celelalte state din Europa Centrala si de Est situatia nu este cu mult diferita, cadrul legal care reglementeaza finantarea partidelor politice fiind destul de ambiguu. Principala trasatura comuna a acestor legislatii este reprezentata de absenta unor sanctiuni clare, fiind preferate amenzile, de cele mai multe ori caracterizate de sume modice. O situatie foarte permisiva o putem regasi la vecinii nostri bulgari, in legislatia carora nu exista prevederi speciale referitoare la declararea cheltuielilor si contributiilor. In functie de numarul de locuri castigate in parlament, partidele ar trebui sa returneze o parte din fondurile publice primite, fie sa primeasca fonduri in plus. In realitate, multe din partidele care nu obtin locuri in legislativ nu returneaza subventia publica primita, pentru ca nu exista nici un mecanism de constrangere. In plus, in legea electorala, nu exista nici o sanctiune pentru depasirea limitelor maxime ale cheltuielilor.
O situatie si mai bizara intalnim in Republica Moldova, unde sarcina raportarii financiare revine, in cea mai mare masura, bancilor comerciale la care au partidele deschise conturi. Banca, si nu formatiunea politica, este cea care informeaza Comisia Electorala Centrala in legatura cu contributiile in conturile electorale pentru candidati si partide.
Se poate si invers
In statele baltice, problema finantarii partidelor este luata in serios, in Letonia insusi Ministerul de Justitie fiind autoritatea cea mai inalta insarcinata cu aplicarea reglementarilor financiare. In Lituania, cu zece zile inainte de alegeri, partidele politice sunt obligate prin lege sa prezinte Comisiei Electorale Centrale rapoarte privind fondurile primite si utilizarea lor. Rapoartele sunt apoi verificate de Inspectoratul de Stat pentru taxe, iar punctul de vedere al acestei institutii este trimis Comisiei Electorale Centrale, care il publica obligatoriu in presa, alaturi de rapoartele finale si listele cu sponsori.
In ceea ce priveste noile state membre ale Uniunii Europene, legislatia in domeniu este mult mai precisa. In Ungaria, este necesara declararea, pe langa sumele cheltuite, si a surselor de finantare. Biroul National de Audit este autoritatea care verifica aceste informatii. Daca respectiva institutie depisteaza ca un partid a incalcat legea, emite directive pentru corectarea situatiei, iar daca partidul nu se supune presedintele Biroului National de Audit cere, in tribunal, declansarea procedurilor legale impotriva formatiunii politice. In Polonia, rapoartelor diferitelor partide sunt verificate in amanunt de un expert contabil, numit de Comisia Electorala Nationala. Totusi, un element negativ este reprezentat de faptul ca nu este obligatorie declararea publica in cazul donatorilor politici.
FLORIN RUSU