Secretele Casei Poporului...

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

- Nicolae Ceausescu venea pe santier chiar si de patru ori pe zi
- Aproape 400 de incaperi, construite intre 1983 si 1989, nefinisate in 13 ani
- Peste 20.000 de oameni au muncit la ridicarea celei mai mari cladiri din lume, la acest moment
- Palatul Parlamentului se sprijina pe un milion de metri cubi de beton, are aproximativ 85 de metri inaltime, iar materialele din care este construit sunt exclusiv romanesti
- Un simplu candelabru cantareste pana la doua tone, numara 40.000 de cristale si costa intre 20 si 100 de milioane de lei
- Doua buncare antiatomice, preluate de armata, pot adaposti oficialii statului si ar putea fi folosite ca puncte de coordonare ale unui razboi
- Panzele de paianjen, materie prima pentru veste antiglont de calitate
- Vorbele lui Nicu Ceausescu domina timpul: „Ce a construit tata in sapte ani, n-o sa reusiti voi sa varuiti in 20“

La aproape un deceniu si jumatate de la Revolutie, romanii nu cunosc inca multe detalii legate de cea mai mare cladire din lume, ca suprafata construita. Mostenit din vremea lui Nicolae Ceausescu, actualul Palat al Parlamentului poate fi considerat o suma de mistere, neputand fi ocolit nici de legendele care circula si in ziua de astazi. In orice caz, construirea Casei Poporului a mobilizat „crema“ intelectualitatii si mestesugarilor autohtoni, la ridicarea ei folosindu-se exclusiv materiale romanesti. Ajuns un obiectiv turistic de referinta pe plan mondial, Palatul a suportat de-a lungul timpului atat criticile nejustificate ale unor persoane ridicate de suflul evenimentelor din decembrie ‘89, cat si actele de vandalism ale unor indivizi certati cu ratiunea elementara.
Conducerea tehnica a Camerei Deputatilor a decis, ieri, sa dezvaluie o parte dintre necunoscutele cladirii in care functioneaza, permitand accesul presei in subteranele acesteia. Motivul care i-a determinat pe administratorii institutiei sa puna in aplicare o asemenea idee a fost recentul scandal provocat de cheltuielile necesare curatirii subsolurilor, unde se adunasera aproximativ doua mii de tone de gunoaie si moloz.

O lume ingropata

Personalul care ne-a insotit in „expeditie“ nu s-a lasat prea mult tras de limba, primindu-si indatorirea cu oarece reticente. Oricum, locurile calcate in premiera de ziaristi compensau „zgarcenia“ la vorbe a insotitorilor nostri. Desi conductele din spatiul tehnic pareau bine intretinute, peisajul a devenit dezolant, chiar lugubru pe alocuri, din cauza mirosurilor pestilentiale, a gunoiului lasat in urma de constructori si a intunericului apasator. Totusi, staff-ul tehnic ne-a explicat ca o buna parte din resturile stranse, in decursul anilor, in acele locuri, au fost evacuate, iar ce a ramas urmeaza sa fie dus, pana la sfarsitul lunii, la groapa ecologica Glina. Aici trebuie spus ca operatiunile de curatare a spatiilor respective - intortochiate si stramte - sunt anevoiase, intrucat roabele si galetile sunt singurele mijloace de transport accesibile. Muncitorii care s-au perindat, in cei 20 de ani scursi, au fost razbiti de diverse sentimente, pe care au simtit nevoia sa le incrusteze pe ziduri si conducte. Astfel, din loc in loc, la lumina lanternelor apare cate o „Maria + Casa Poporului“ sau „Au mai ramas (AMR) 197, 196, 195 ... zile“. Prin praful si noroiul de pe jos, ochii ageri ai presarilor descopera pagini din ziare vechi si chiar cateva felicitari de Paste, semnate „pe bune“, in 2001, de catre Valer Dorneanu si Octav Cozmanca. In rest, printre bucati de cabluri, bolovani si tevi, zace cate o minge dezumflata sau pantofi desperecheati. Un „capitol“ separat ar merita scris despre kilogramele de „navoade“ tesute de paianjeni care, spun unii, pot fi folosite pentru fabricarea vestelor antiglont de calitate.

„Las voua aceasta Casa...“

Reveniti la suprafata, am reusit sa-i provocam la discutii pe directorul Directiei pentru proceduri si receptie, conf. univ. dr. Ovidiu Lescu, primul sef al santierului de odinioara, si pe inginerul Gheorghe Arghirescu, unii dintre putinii cunoscatori ai secretelor Casei Poporului, sub ochii carora s-au asezat si desfasurat lucrarile. Am aflat astfel ca edificiul a fost conceput dupa model sovietic, „actul de nastere“ al acestuia fiind semnat in 1977, la Neptun, iar executarea propriu-zisa demarand in 1983. La 26 iunie 1984, Nicolae Ceausescu a ingropat, sub scara principala (intrarea „13 Septembrie“), un cilindru de otel care continea date si precizari in legatura cu lucrarea inceputa. „Las voua aceasta Casa...“, este formula folosita, potrivit lui Arghirescu, de fostul sef al statului roman. Ceausescu venea in vizita, sambata si joia, iar cateodata chiar si de patru ori pe zi, pentru a se convinge de temeinicia muncii mesterilor. Mai mult de 20.000 de oameni, bine hraniti si platiti, au lucrat in echipe, organizate dupa reguli stricte, in regim militar. De altfel, soldatii au reprezentat principala mana de lucru pana la finalizarea Palatului, acestora adaugandu-li-se cunoscutii si apreciatii zidari din Bolintin. Un milion de metri cubi de pamant au fost excavati pentru turnarea fundatiei si un milion de metri cubi de beton formeaza placa pe care sta Casa. Prima cladire din lume, ca suprafata construita, depaseste, ca volum total, Piramida lui Keops si are in componenta materiale exclusiv romanesti. Marturie sunt marmura de Ruschita si candelabrele ce numara pana la 40.000 de cristale si cantaresc doua tone. Operele de arta care impodobesc cele 400 de incaperi au fost aduse dupa 1990, fapt ce a salvat de la disparitie panze si piese semnate, spre exemplu, de Corneliu Baba si Sabin Balasa .

Zacamantul de granit, sursa de curenti incontrolabili

Directorul Ovidiu Lescu, inginer cu o solida experienta in domeniu, ne-a explicat modul in care erau recrutati specialistii pentru santierul din Dealul Spirii. „Cine era «brici», era urmarit din liceu si luat la treaba. Pana si la emisiunile «Cine stie castiga» ieseau la iveala talente, care erau imediat preluate si puse in diferite functii (...). Ceausescu avea oameni care il sfatuiau in toate domeniile“, sunt doar cateva dintre dezvaluirile unui om care a avut responsabilitati uriase in raporturile cu fostul lider comunist. Tot el ne-a facut cunoscut faptul ca majoritatea colegilor sai au plecat in strainatate, unde sunt platiti la adevarata lor valoare.
Pe de alta parte, Ovidiu Lescu ne-a oferit si o serie de elemente asupra buncarelor antiatomice, preluate de armata, care pot adaposti oficialii statului si ar putea fi folosite ca puncte de coordonare a fortelor aeriene si terestre, in caz de razboi. Un aspect interesant, putin cunoscut, il constituie zacamantul de granit de sub Palatul Parlamentului, care genereaza curenti puternici, imposibil de dirijat. Asa se explica faptul ca, pana acum, nu s-a gasit o solutie pentru amplasarea unui drapel care sa reziste pe cladire si s-a luat hotararea confectionarii unui steag din dacron (material folosit la velaturile ambarcatiunilor), cu dimensiuni de 6 metri lungime si patru latime, sustinut de un postament in forma de turn.
Desigur, secretele Casei Poporului sunt numeroase si nu pot fi epuizate dintr-odata. Cu siguranta, vor aparea - si vom mai publica - elemente ramase in negura vremurilor, menite sa completeze tabloul unui edificiu, conceput in asa fel incat sa reziste stihiilor naturii si istoriei.