Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Pentru că tot s-a risipit iluzia că simpla aderare la Uniunea Europeană ne va aduce prosperitatea de care s-au bucurat mai bine de jumătate de veac ţările occidentale, începem să ne mai uităm în jur să ne dumirim ce se întâmplă cu noi şi de ce ţara bate pasul pe loc, iar nivelul de trai nu dă semne de ameliorare. Ieşirea în stradă a mii de români la acest început de an reflectă o nelinişte: ce se întâmplă cu noi? De ce mergem din rău în mai rău?
Aceste preocupări ale societăţii româneşti - regăsite şi în ţările dezvoltate de la declanşarea crizei financiare - sunt reflectate de un comentariu preluat de Mediafax al lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale a României. Acesta spune, pe drept cuvânt, că tentaţia, de aici şi de aiurea, de a găsi capitalismul responsabil pentru subdezvoltarea cronicizată a economiei naţionale, respectiv pentru cutremurul financiar din 2008, nu este fondată. Mai degrabă, criza economică şi şocurile sociale pe care le implică sunt cauzate tocmai de derapaje faţă de regulile de bază ale capitalismului şi de principiile pieţei libere.
"Criza actuală din România este în primul rând expresia eşecului Guvernelor de a instaura capitalismul", spune domnul Croitoru, care mai afirmă că economia naţională a fost acaparată încă din decembrie 1989 de clici ce nu au mai lăsat-o din mână nici până în momentul de faţă.  Reprezentând o simbioză între creatorii de reguli şi noile elite de afaceri, aceste clici se sustrag competiţiei specifice pieţei libere, fiind în primul rând specializate în vânarea banilor bugetului public. "Unii dintre aceşti antreprenori sunt clienţi politici. Ei nu se îmbogăţesc din riscurile pe care şi le asumă pe banii proprii, cum ar fi normal, ci din alocările care îi favorizează în raport cu alţii", mai zice consilierul guvernatorului BNR.
Totuşi, pentru că un astfel de diagnostic vine din direcţia unui reprezentant al reglementatorului sistemului bancar, ne-am fi aşteptat ca, măcar şi indirect, din text să transpară neajunsurile existenţei unor practici de cartel la nivelul mediului financiar. Pentru că nu este clică mai înfiptă în relaţiile cu bugetul, mai conectată politic şi mai favorizată de instituţiile statului decât cartelul bancar care trăieşte pe spatele unei economii istovite.
În perioada post-criză, această realitate a devenit încă şi mai evidentă, autorităţile care au impus austeritate populaţiei făcând totul din răsputeri pentru a proteja băncile de impactul spargerii balonului creditării pe care chiar ele l-au inflamat iresponsabil. Triunghiul vinovat dintre băncile comerciale, banca centrală şi Ministerul de Finanţe - creator de inflaţie - a funcţionat perfect în ultimii trei ani, scăpând de faliment băncile cu portofolii de credit avariate, prin taxarea ilegală a populaţiei, nevoită să achite preţuri mai mari la produsele de bază.
Programul Prima Casă, cu garanţii pentru creditele acordate de bănci, pilonul II al fondurilor de pensii, asigurările obligatorii ale locuinţelor sunt, toate, măsuri prin care statul a furnizat - fără comision - clienţi pentru industria financiară. În aceste cazuri statul se amestecă brutal în formarea pieţei, dar nu pentru a apăra presupuse interese ale contribuabililor, ci chiar pentru favorizarea corporaţiilor.
Ce face România, se întâmplă pe scară largă şi în ţările occidentale de ceva ani, iar succesiunea de imixtiuni ale statului este într-adevăr - aşa cum spune şi domnul Croitoru - o deraiere faţă de regulile capitalismului şi principiul pieţelor libere. Noi vom merge cu un pas mai departe şi vom prelua ceea ce spun politologi şi analişti recunoscuţi la nivel mondial: întreg ansamblul de măsuri se include în cu totul alt curent politico-economic: fascismul. Benito Mussolini însuşi spunea: "Fascismul ar trebui mai curând să fie numit corporatism, întrucât este fuziunea dintre puterea statului şi cea a corporaţiilor".
Atât în America, dar şi în partea aceasta de Atlantic, cele mai favorizate corporaţii sunt în prezent cele ale industriei financiare. România a importat în ultima decadă această formă avansată de "fascism financiar" şi, din păcate, instituţia pentru care lucrează domnul Croitoru - BNR - a contribuit din plin la edificarea acestui sistem hibrid.
Imixtiunea Băncii Naţionale în piaţa banilor a devenit din ce în ce mai vizibilă de la declanşarea crizei prin suprimarea ratelor de dobândă şi o politică monetară relaxată care a favorizat băncile în detrimentul celorlalţi actori economici. De asemenea, implicarea BNR în finanţarea deficitului bugetar cu bani inflaţionişti, creaţi din nimic, de către sistemul bancar, se sustrage oricăror principii de piaţă liberă. Aceeaşi instituţie a pus diagnosticul că orice faliment al vreunei bănci trebuie scos din ecuaţie întrucât ar determina contagiune şi ar prezenta - prin urmare - risc sistemic. Aici, iarăşi avem o abatere gravă de la legile capitalismului care pun clar în evidenţă procesul prin care datoria rea trebuie curăţată, în paralel cu ieşirea din scenă a companiilor falimentare.
În realitate, menţinerea în viaţă a actorilor perdanţi - fie ei bănci - stimulează alocarea greşită a capitalului şi în viitor. Acest lucru se întâmplă, în continuare, atât la nivel mondial, cât şi în România. De fapt, cei mai mari duşmani ai capitalismului sunt acum chiar băncile, întrucât sunt duşmanii capitalului. Capitalul este permanent erodat de creaţia monetară rezultată din cârdăşia dintre băncile centrale şi băncile comerciale. Costul real al capitalului iarăşi nu poate fi aflat, în condiţiile în care pieţele financiare sunt inundate cu lichidităţi pompate aberant de sistemul financiar şi care creează distorsiuni puternice în economia reală.
Desigur, toate aceste intervenţii sunt realizate în numele luptei împotriva crizei, pentru că - nu-i aşa - ne-o spune şi domnul Croitoru, "stabilitatea economică a devenit un bun public". Totuşi, intervenţiile cu care ne-am obişnuit în Europa summit-urilor succesive, chiar dacă sunt argumentate cu interese superioare, nu fac decât să se integreze aceloraşi politici care nu pot fi încadrate ideologic decât la fascism.
"Intervenţia statului în producţia economică survine numai acolo unde iniţiativa privată lipseşte ori este insuficientă sau unde interesele politice ale statului sunt implicate. Intervenţia poate lua forma controlului, a asistenţei sau a managementului direct". Chiar dacă frazele de mai sus pot părea actuale şi am fi tentaţi să credem că ar aparţine vreunuia dintre oficialii Uniunii Europene, ele au fost rostite acum aproape 80 de ani chiar de către Benito Mussolini, cel ce pare a deveni părintele spiritual al noului proiect continental.
Ce este valabil la nivel mondial, se întâmplă şi în România, unde clica bancară este un motor al unei inflaţii care perturbează activitatea economică într-un mediu de afaceri şi aşa ostil. Una dintre concluziile domnului Croitoru spune că cea mai mare provocare a ţării va fi punerea în locul său a capitalismului, însă aceasta se poate întâmpla doar în măsura în care se va găsi un Guvern care să îşi asume în mod deschis obiectivul să învingă clicile economice. Suntem de acord. Cu un amendament... Să nu uite de clica bancară!