Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Toate instituţiile statului se bat cu pumnul în piept că dau lupta finală pentru a recupera fondurile europene lăsate să moară la foc mic atâţia ani. Asta în teorie. În practică, condiţiile impuse posibililor solicitanţi se înăspresc până dincolo de limitele în care un proiect ar putea fi derulat. Cui îi foloseşte, de exemplu, faptul că ghidul draft propus de AM POSDRU pentru măsura 2.3 privind formarea profesională face impracticabilă orice formulă de implementare a proiectelor respective? Vrem sau nu vrem să accesăm fondurile respective?
Am prezentat un studiu al companiei Golden Mind & Spirit (îl puteţi găsi pe portalul de analize economice (http://www.goldennews.ro/index.php/prognoze/18-anul-2012-va-fi-ratat-pentru-fondurile-europene-daca-nu-se-schimba-conditiile-de-implementare) în care arăt pe larg de ce un asemenea ghid, cu condiţiile impuse, face imposibilă accesarea fondurilor pentru formare profesională. Pe scurt, în momentul în care ai pretenţia ca la un euro pe oră să acoperi toate costurile legate de pregătirea unui angajat, e clar că nimeni nu va putea respecta aceste condiţii. Tocmai de aceea am lansat apelul public ca autoritatea de management din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să refacă acele calcule şi să observe contradicţiile şi neconcordanţele din ghidul propus. Suntem în perioada legală şi transparentă de consultare şi de modificare a respectivului ghid pe măsura 2.3 şi atunci cred că nu îi cade stema nimănui dacă operăm modificările necesare pentru a transforma măsura respectivă într-una fezabilă şi posibilă.
România are nevoie uriaşă de aceste fonduri, pentru că efectele crizei încă ne macină. Nu ne putem permite să pierdem aceste fonduri structurale, pentru că societatea întreagă ar avea de pierdut. Deocamdată, atât angajatorii, cât şi angajaţii duc lipsa pregătirii, şi uite aşa ajungem să importăm forţă de muncă din afara ţării. Ne permitem ca stat şi ca naţiune să oferim locurile noastre de muncă altora, când ne zbatem cu un şomaj ameninţător? Şi atunci nu e păcat să dăm cu piciorul şansei de a forma profesional mulţi din cei care ar avea astfel şansa să reziste pe piaţa muncii tocmai datorită noilor calificări acumulate?
Problema e mai serioasă decât pare la prima vedere. Dacă efectul pozitiv al accesării acestor fonduri este în lanţ, la fel e şi cel negativ, dacă le pierdem. Semnalul pe care l-am da către Bruxelles ar fi că nu avem nevoie de ele sau că nu suntem în stare să facem faţă cerinţelor. Şi atunci, pentru perioada 2013-2020 o să ne trezim cu o alocare bugetară mai mică de la Comisie, conform cu rezultatele prezentate. Suntem prea săraci ca să ne permitem luxul de a irosi aceste fonduri. Şi atunci hai să punem mâna să îndreptăm ce este greşit şi să deschidem astfel posibilitatea reală a absorbţiei fondurilor!