Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Sunt jucător activ pe Forex şi bursele internaţionale şi nu sfătuiesc pe nimeni să intre în acest domeniu fără o pregătire temeinică. Cum am mai scris, sunt jucător activ şi pe Bursa din România, dar mă retrag încet (din fericire, în profit) pentru că diriguitorii BVB nu pricep deloc că jucătorii au nevoie de emitenţi lichizi români (sau înregistraţi în România, ca să fiu mai precis), nu de colecţia de rasdace imobile pe care o vedem astăzi.  Din miile de emitenţi listaţi pe BVB şi Rasdaq, dacă 20 - 25 îndeplinesc condiţiile de lichiditate şi seriozitate pe care le cere orice om care pune o sută, o mie sau un milion de euro în acţiuni. Aceasta este însă altă poveste, care ar merita spusă mai ales politicienilor, că managerilor Bursei din Bucureşti degeaba o spunem.
Nu aş fi scris acest material dacă nu m-ar fi uimit o vorbă a sfătosului Ion Ţiriac, la o emisiune găzduită de o televiziune la care într-o vreme avea acţiuni. Dl Ion Ţiriac spune că evoluţia monedei naţionale în raport cu euro este "un miracol". Dl Ion Ţiriac continuă spunând că nu înţelege motivele pentru care România are "un leu atât de puternic" în actualele condiţii economice. Şi mai departe ne dă şi explicaţia: "Pentru mine, cursul este o treabă vitală, pentru că, în special la negoţul cu maşini, plătim în euro. Cursul deocamdată pentru mine este un miracol. În cazul în care cursul o să rămână în acest fel cu toată inflaţia pe care o să o avem, ar fi grozav".
Domnule Ţiriac, cu tot respectul pe care ştiţi că vi-l port (în special pentru contribuţia enormă pe care aţi avut-o la stoparea exportului românesc de carne de copil în viu, sub numele de "adopţii internaţionale"), vă anunţ că nu este niciun miracol şi că veţi avea zile bune ca mare importator în România. Cel puţin în următoarele şase - şapte luni. Apoi, nu mai ştiu. Dar leul românesc va urma cursul normal al oricărei monede care are în spate o politică antiinflaţionistă.
Dacă  ţara respectivă este condusă bine din punct de vedere fiscal şi monetar, dacă instituţiile internaţionale garantează pentru stabilitatea politicii monetare şi dacă dobânda de referinţă a băncii naţionale respective este mai mare decât a altora, atunci moneda ţării respective se apreciază. Simplificând, un investitor în Forex (perechi valutare, ca de ex. euro/ron sau euro/dolar american) se uită la diferenţialul de dobândă, la raportul dintre dobândă şi inflaţie şi la politica monetară. Dacă diferenţa de dobândă este în favoarea unei monede (România are acum 5,75% dobândă pe leu, iar SUA au 0,25% dobândă pe dolarul american),  atunci normal ar fi ca perechea respectivă să evolueze într-un anumit fel - apreciind moneda cu rată de dobândă mai mare.  Cu alte cuvinte, usd/ron short. Adică să vinzi dolari americani (care dau dobândă mică) şi să cumperi lei româneşti (care dau dobândă mare, peste inflaţia aşteptată în România, care e de circa 4%).
Nu se întâmplă totdeauna aşa. Unele bănci naţionale (de ex. a Chinei, Turciei, Rusiei, Elveţiei, chiar şi FED, banca federală americană, care de fapt este o instituţie privată) au o politică făţişă sau ascunsă de devalorizare a propriei monede, pentru a ajuta exportatorii de mărfuri, servicii şi chiar de capital. În ciuda a ceea ce cred unii economişti cu trei diplome puse una peste alta, ca şi coroanele Papei, excesul de capital într-o ţară este la fel de dăunător ca şi deficitul. Alte bănci naţionale ţin dobânda sub inflaţie (cum sunt FED-ul american, Banca Centrală a Cehiei şi a Japoniei) pentru că au exces de cerere pentru obligaţiunile proprii. Dar, în ciuda acestor situaţii particulare, binecunoscute de jucătorii de pe piaţa valutară internaţională, diferenţa de dobândă dă direcţia de acţiune.
Ce se întâmplă în România? Exact ce s-a întâmplat în Polonia şi Ungaria. Când pieţele mondiale au început să se îngrijoreze de situaţia din zona euro (la începutul lunii mai 2011), diferenţialul de dobândă dintre euro, dolar american, liră sterlină şi chiar franc elveţian faţă de zlot, forint şi ron nu a mai funcţionat ca producător de tendinţă pe Forex. Deşi pieţele erau îngrijorate de euro, au început să se vândă puternic monedele estice, considerate încă şi mai riscante decât monedele majore. Aşa că, între mai 2011 şi ianuarie 2012, am văzut o depreciere accelerată a zlotului, forintului şi leului faţă de euro, dolar SUA, liră, franc elveţian. Ca exemplu: dolarul SUA era cotat la 2.64 zloţi în mai 2011 şi a ajuns la 3.54 în ianuarie 2012 (o depreciere de 34%), iar leul românesc a evoluat de la 2.74 roni pentru un dolar SUA în mai 2011, la 3.44 în ianuarie 2012 (o depreciere de 26%). Tot ce a putut face BNR a fost să restrângă deprecierea ronului cu doar 8% faţă de zlot. Dar nu s-a putut opune pieţelor care depreciau ronul. Şi bine a făcut. Nimeni nu se poate opune pieţelor, chiar dacă unii cred aşa ceva, iar alţii chiar se zborşesc la ele. Apropo, stimate domnule guvernator, la bridge bank de ce nu aţi introdus şi naţionalizarea ca procedură? Chiar credeţi că scapă acele bănci? Sau neîncrederea în cei care ar trebui să le conducă după naţionalizare a ajuns la cote măsurabile prin sondaje?
Pentru un importator în România, această depreciere a monedei a fost pur şi simplu sufocantă. O marfă adusă din Germania a costat cu 26% mai mult în ianuarie 2012 decât în mai 2011. Nu ne miră că vânzările de automobile importate s-au sugrumat anul trecut.
Ştiu că este limba chineză ce scriu acum. Regret, pentru că îmi place să scriu limpede, pentru oameni întregi la cap. Probabil că nu cunosc prea bine domeniul din moment ce nu pot explica mai clar.
Chiar dacă am scris în chineză, mesajul meu către dl Ţiriac este simplu: "Rumâne, leul se va aprecia. Nu e niciun miracol. Importurile se vor ieftini. Vânzările de maşini din import vor creşte. Vin zile bune pentru importatori. Dar nu şi pentru imobiliare. Creditul se restrânge. Oamenii pun banii la ciorap, nu consumă, nu iau credite. Una bună şi alta rea. Cum s-ar zice, în medie e de bine".
Eu sunt short e/ron, usd/ron, gbp/ron, chiar şi chf/ron. Aceste poziţii dau dobânzi şi se vor alinia, mai devreme sau mai târziu… Indiferent ce cred unele bănci din România conduse după ideile Ciuce şi nu după regulile pieţei libere.
Dacă însă greşesc, eu pierd. Şi nu ar fi pentru prima dată....