Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

S-a scris şi se va mai scrie, probabil, despre dezastrul financiar din Grecia, precum şi despre cei ce au sprijinit autorităţile elene, de-a lungul anilor, să-şi mascheze adevăratele cifre privind deficitul bugetar şi datoriile. Presa europeană a fost necruţătoare în primul rând cu banca americană Goldman Sachs, al cărei reprezentant la Londra a fost "arhitectul" nefastei "inginerii financiare". FED, probabil şi sub presiunea scandalului declanşat nu numai în Europa, dar şi în Statele Unite, a decis declanşarea unei anchete în acest dosar ce a atras oprobriul asupra băncilor americane.  
 În centrul anchetei se află rolul jucat de fostul oficial extrem de influent din Banca Naţională a Greciei (BNG) Petros Christodoulou, în legătură cu care corespondentul la Londra al cotidianului "Le Monde" reaminteşte că, înaintea venirii la BNG, a fost angajat la… Goldman Sachs. FED doreşte acum să examineze toate contractele referitoare la datoria Greciei, semnate cu banca americană, precum şi cu alte societăţi. Corespondentul amintit, Marc Roche, vine şi cu alte dezvăluiri, unele de-a dreptul senzaţionale, privind maniera extrem de abilă în care acţionează Goldman Sachs pentru a-şi exercita influenţa pe pieţele financiare europene. Afacerea cosmetizării cifrelor financiare ale Greciei, relatează Roche, pune în lumină puterea de care dispune reţeaua de influenţă europeană a băncii Goldman Sachs, ale cărei baze au fost puse începând din 1985.
Această încrengătură - atât subterană, cât şi publică - include intermediari şi persoane devotate care, graţie bogatelor lor carnete de adrese, pot deschide porţile tuturor cancelariilor. "Consilierii", recrutaţi cu mare grijă şi extrem de bine plătiţi, cunosc până în cele mai mici detalii culisele puterii din cadrul Uniunii Europene. Ei au acces la personalităţi cu rol de decizie, putându-i contacta direct prin telefon în momente de criză. 

Personalităţi-cheie ale reţelei europene a Goldman Sachs 

Cine sunt aceşti membri ai "versantului european al Guvernului Sachs", cum este denumită ironic banca respectivă, graţie influenţei puternice pe care o exercită la Washington? Corespondentul ziarului "Le Monde" oferă răspunsul la această întrebare, unul halucinant: omul-cheie este Peter Sutherland, preşedinte al Goldman Sachs International, filială europeană cu baza la Londra, care anterior a deţinut influenta funcţie de Comisar european pentru Concurenţă, apoi a fost preşedinte la British Petroleum şi, în prezent, "omul indispensabil în ceea ce-i priveşte pe «cei 27» şi Rusia".
  În Franţa, spune corespondentul "Le Monde", banca americană beneficiază de sprijinul lui Charles de Croisset, fostul şef al Creditului Comercial din Franţa (CCF). În Marea Britanie, Goldman Sachs contează pe sprijinul lordului Griffiths, fost consilier al premierului Margaret Thatcher, iar în Germania, pe Otmar Issing, fost membru al Directoratului Bundesbank şi fost economist-şef al Băncii Centrale Europene (BCE). 
La aceştia se adaugă o întreagă serie de foşti angajaţi ai băncii, ajunşi în sfere conducătoare, pe al căror sprijin banca poate conta la plasarea propriilor pioni.
Corespondentul "Le Monde" menţionează în acest context îndeosebi numele lui Mario Draghi, fost vicepreşedinte al Goldman Sachs pentru Europa în perioada 2001-2006, actualmente guvernatorul Băncii Italiei şi patronul Consiliului pentru stabilitate financiară. În general, remarcă Marc Roche, Goldman Sachs face apel la foşti experţi în finanţe, economişti, bancheri sau înalţi funcţionari ai organizaţiilor economice internaţionale.  
 Ambasadori aflaţi la pensie sunt folosiţi doar ca persoane amabile, de faţadă, fără acces la contactele la nivelul cel mai înalt, ei neînţelegând nimic din activităţile financiare, de afaceri. Unul dintre avantajele acestei reţele este posibilitatea băncii Goldman Sachs de a-şi extinde influenţa în manieră mascată. 
În acest context, corespondentul oferă şi un exemplu: "Financial Times" publică la 15 februarie, sub semnătura lui Otmar Issing, un articol ostil operaţiunii de salvare a Greciei de către Uniunea Europeană. Autorul a omis însă să precizeze că, începând din 2006, el este pe post de consilier în probleme internaţionale al băncii Goldman Sachs şi că Departamentul negocieri al băncii respective, care a speculat împotriva monedei unice europene, ar putea suferi pierderi considerabile în cazul unei intervenţii europene în Grecia.

 

• Currently 4.50/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Noteaza articolul.

Nota curentă: 4.5 din 16 voturi

Comentarii