Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Economia românească la sfârşitul anilor '80 arăta ca un uriaş robust fără sânge. Programele ambiţioase de investiţii în infrastructură şi rambursarea accelerată a datoriei externe au stors de lichidităţi organismul corporaţiei capitaliste cu domeniu de activitate în domeniul industriei grele denumită Republica Socialistă România. Banul avea o circulaţie slabă în economia locală, iar lipsa acestuia liderii de atunci ai ţării considerau că poate fi compensată de tranzacţiile ordonate prin plan ale diverselor componente ale "corporaţiei" despre care vorbeam.
Neglinjându-şi salariaţii din holding-ul pe care îl conducea, "CEO"-ul Nicolae Ceauşescu s-a trezit peste noapte cu o revoluţie în curtea propriei întreprinderi. În Spania republicană, din anii războiului civil, mişcările anarhice se bucurau de succes, iar sindicatele preluau controlul corporaţiilor pe care le organizau după modele utopice, de falanster, sau de-a dreptul bolşevice. Capitaliştii erau izgoniţi din întreprindere de salariaţii înfierbântaţi de lideri anarhici zgomotoşi care spuneau că oricine poate organiza producţia şi vânzarea, iar munca este cel mai de preţ capital. Cam aşa s-a întâmplat şi la noi în prima parte a anilor '90 când activele corporaţiei RSR au fost preluate pe apucate de cine s-a nimerit.
Când nu a mai fost însă planul centralizat, lipsa capitalului, foarte importantă şi înainte de '89, a devenit de-a dreptul devastatoare. Incapacitatea de a asigura fluxul productiv - nemaivorbind de investiţiile în retehnologizare - a devenit cronică, iar fabricile desprinse din "corporaţia" RSR au început să pice precum spicele. Capitalizarea micilor companii, care veneau din urmă, a fost şi ea greoaie, acumularea fiind îngreunată de climatul inflaţionist de care ne-am "bucurat" în decada trecută. Cu toate acestea, după intrarea într-o perioadă de boom, experienţa acestei perioade nu pare a fi fost de folos mediului de afaceri în ceea ce priveşte înţelegerea însemnătăţii capitalului.
"Ce este aia să ai cash? E un lucru pe care nu îl pot concepe", spunea acum aproape doi ani, în buza crizei, un constructor care spunea că îşi reinvesteşte totul în ridicarea unor proiecte noi. "Adevărata valoare stă în activele deţinute, în business, nu în cash. Ce să faci cu cash-ul?", mai susţinea omul nostru care acum dă din colţ în colţ să mai vândă câte ceva ca să îşi ţină afacerea pe linia de plutire.
Să nu fim înţeleşi greşit. Este indicat să reinvesteşti în propriul business. Este bine să ai încredere în dezvoltarea sa pe termen lung şi planurile de afaceri să includă investiţii importante în extinderea şi eficientizarea activităţii în vederea succesului pe termen lung. Dar investiţiile se realizează exact din capital, adică din "cash"-ul acumulat, din resursele încă neconsumate, dar puse la păstrare pentru o investiţie din viitor. Capitalul, până la urmă, vine din conservarea, ban cu ban a "cash"-ului pentru că - o ştim pentru că este de manual - cea mai ieftină finanţare pentru investiţie este aceea din propriile resurse. Cash-ul este aşadar important nu numai pentru că ai putea ajunge la un moment dat în situaţia extremă de a nu putea finanţa fluxul productiv, dar mai ales prin conservarea sa în vederea realizării unor investiţii de mai mare anvergură.
O altă chestiune amestecată confuz este aceea a valorii unor active şi a judiciozităţii alocării capitalului în achiziţionarea acestora fie ele utilaje, clădiri sau facilităţi logistice. Un alt "capitalist" român - îmbogăţit probabil tot din greşeală pentru că s-a văzut fără concurenţă pe o nişă la începutul perioadei de boom - prin 2008 afirma în mod stupefiant: "Ce importanţă are dacă scade preţul imobiliarelor pe care le deţin sau cât am dat pe ele? Cash-ul este până la urmă o noţiune abstractă. Pentru mine are mai puţină importanţă că am dat mai mult sau mai puţin pe casă, atât timp cât eu mă bucur de privelişte sau să  că ies în curte la fel şi dacă aceasta costă 100.000 de euro şi 250.000 de euro." O asemenea abordare superficială, la limita poeziei, poate fi acceptabilă pentru un copil pentru care curtea casei reprezintă un teren de joacă, nicidecum pentru un "businessman" cu pretenţii.
Afirmaţia de mai sus trădează însă altceva cu privire la "capitaliştii" autohtoni. Aceştia au mai degrabă o accepţiune hedonistă asupra "cash"-ului pe care îl văd mai degrabă drept "banii de buzunar" prin care îţi satisfaci dorinţele şi capriciile, decât ca fiind capitalul ce poate fi alocat în vederea unor investiţii în eficientizarea sau extinderea bazei de producţie. Acesta a fost şi marele deficit al perioadei de boom, în care capitalul străin, în condiţii de exces de lichiditate pe pieţele internaţionale, nu a ocolit România. Banii au fost aici, însă nu am ştiut ce să facem cu ei. Când s-au regăsit în marje superioare de profit ale companiilor unor "capitalişti" aidoma celor de mai sus, în credite ieftine pentru te miri cine, banii au fost risipiţi sau greşit alocaţi.
Lichidităţile aflate la dispoziţia "capitaliştilor" autohtoni nu au avut o soartă mult diferită de cea a banilor "fără număr" încăpuţi pe mâna maneliştilor şi distinsului lor auditoriu. Maşina cea mai scumpă, femeia cea mai tare, vacanţa cea mai extravagantă, hainele şi accesoriile "de firmă", casa de lux luată - cum altfel - decât la orice preţ Acestea au fost direcţiile de "investiţie" ale banilor atraşi de "capitaliştii" autohtoni ale căror respect pentru "cash" l-am arătat mai sus. Şi cum nu înţelegeau virtuţile cash-ului, mulţi dintre aceştia au preferat să îi îngroape în "terenuri". Cash-ul se poate economisi. Capitalul provine din economisire. Creditul din capital. Creditul este motorul investiţiilor, iar investiţia asigura alcătuirea şi funcţionarea unui angrenaj productiv din care abia apoi rezultă consumul. Teoria capitalului pare a fi o necunoscută pentru mediul de afaceri local. Am fi putut să ne aşteptăm la mai mult ţinând cont că multe afaceri nu sunt construite pe capital acumulat, ci prin active umflate de la stat cu de la sine putere sau de la Secu' împuternicire? Învăţăm capitalismul din mers când aiurea prin lume i se cântă prohodul.

 

• Currently 4.82/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Noteaza articolul.

Nota curentă: 4.8 din 45 voturi

Comentarii