Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

De câte ori nu aţi auzit sintagma din titlu în ultimii ani atunci când se făcea referire la diverşii primari sau şefi de autorităţi locale? Pe măsură ce expresia de "baron local" şi-a pierdut din forţă, bagatelizându-se în şabloanele stupide ale presei, şi-a făcut loc treptat o nouă marotă, cea a "bunului gospodar". Dincolo de nuanţa peiorativă a altor exprimări, enunţul "un bun gospodar" reprezenta o recunoaştere. Nu atât un act de admiraţie, cât o resemnare, poate uneori o amăgire. "O fi omul corupt, dar măcar e bun gospodar!" "Jigneşte. Este extravagant. Se poartă urât. Dar măcar e un bun gospodar!" "Şi-a pus rudele în funcţie, şi-a creat o camarilă. În rest însă nu ai ce să-i reproşezi. Este un bun gospodar!" "Ce să-i faci!" - mai oftează o bătrânică de printr-un sat din Moldova. "Primarul nostru le cam bea. Mai e şi cam curvar. Dar măcar e un bun gospodar!" Altuia i se putea reproşa traseismul politic, dar localnicii până la urmă admit că a facut-o pentru că a a vrut mai mulţi bani la bugetul local. "A adus omu' bani! Şi i-a folosit bine. E un bun gospodar!" Despre alţi primari ce mai auzim? "Cică ar avea relaţii în lumea interlopă. Nu ştim dacă o fi, într-adevăr, aşa, dar trebuie să recunoaştem că e un bun gospodar!" "Minte de rupe primarul nostru, dar îi iertăm asta pentru că e un bun gospodar!"
Alegătorii au iertat multe în anii trecuţi liderilor locali, în baza acestei explicaţii expediate rapid... "E un bun gospodar!" Un popor pentru care civilizaţia urbană şi modernitatea nu au o vechime mai mare de două secole, acest atribut - de a fi gospodar - reprezintă, într-adevăr, un element esenţial în judecarea virtuţilor unui politician. În dicţionarul explicativ al limbii române găsim prima explicaţie a termenului gospodărie: "Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă) a unui locuitor, îndeosebi a unui ţăran (şi a familiei sale); casă. A doua explicaţie nu se depărtează foarte mult: "Unitate formată dintr-o locuinţă şi din persoanele (înrudite) care locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun şi valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor". Abia a patra explicaţie se referă la conducerea sau administrarea unui bun sau a unei instituţii (publice). Aşadar, termenul de gospodar este nuanţat, atent ales. Termenul ne trimite cu gândul nu atât la un administrator competent şi eficient, cât la un tată de familie cumpătat, la un ţăran care ştie rostul lucrurilor.
Utilizată până la refuz, sintagma "un bun gospodar" a falsificat de multe ori adevărul şi a plasat în prim-planul opiniei publice personaje cu merite îndoielnice, caractere slabe, competenţă limitată şi intenţii nu dintre cele mai onorabile. Percepţia asupra lor însă a fost distorsionată de diversele lucrări publice efectuate în anii de boom economic, în care încasările la buget au sporit simţitor... împreună cu oportunităţile de îndatorare. Electoratul a tins să judece greşit că o anume lucrare sau nu ştiu care proiect reprezintă o dovadă a competenţei primarului sau şefului de consiliu local care - ghiciţi! - era "un bun gospodar".
Câţi dintre oameni au fost însă atenţi la costurile cu care au fost contractate respectivele lucrări, la calitatea acestora la sursele de finanţare. Câţi s-au întrebat dacă angajările în instituţiile locale erau sustenabile pe termen lung şi dacă respectivele salarii vor putea fi plătite şi în vremuri mai puţin fericite? Răspunsul: foarte puţini. Adevărul e că transparenţa a fost redusă şi analizele sau rapoartele care să aibă la baze cifre s-au pierdut într-un fum propagandistic sintetizat de sintagma "un bun gospodar". A fost simplu în anii de boom, când veniturile bugetare creşteau, iar finanţarea era ieftină şi accesibilă. Acum situaţia este dramatic diferită şi urmează să descoperim abilităţile reale ale aşa-zişilor "buni gospodari".
Probabil că în perioada următoare vom descoperi şi putregaiul financiar existent la nivelul multor primării. Implozia creditului, un proces care nu mai poate fi negat, va afecta deopotrivă şi autorităţile locale. Ni se va revela faptul că multe dintre primării sunt de facto insolvente pentru că s-au hazardat să se împrumute cu sume imposibil de rambursat, la dobânzi înrobitoare, spre a contracta lucrări la a căror finalizare mulţi s-au împăunat că au în fruntea lor "buni gospodari".
Revenind la conceptul de "gospodar", acesta implică cumpătare, o administrare judicioasă şi realistă a resurselor. În planul instituţiilor acest fapt s-ar traduce prin bugete echilibrate, prin lucrări de eficienţă maximă contractate cu costuri minime şi finanţări ieftine. Putem spune cu mâna pe inimă că acesta a fost cazul pentru cea mai mare parte a primarilor cu notorietate de "buni gospodari"? Mă tem că nu. Bugetele de risipă, lucrările antamate scump unor firme cu prietenii de familie sau politice, în paralel cu vânzarea capacităţii de îndatorare constituie mai degrabă regula decât excepţia. Inclusiv (sau poate mai ales) în cazul primarilor cu reputaţie de "buni gospodari".
Dacă ne uitam acum vreo trei patru ani la gospodăria unui "subprimer" american, am fi exclamat cu toţii: "Iată un bun gospodar!". Ce am fi văzut atunci? Că omul reuşise să îşi cumpere o casă pe credit ieftin chiar dacă avea o slujbă nu tocmai de invidiat. Apoi am fi constatat cu invidie că pe un "equity loan" prietenul nostru şi-a adus şi îmbunătăţiri casei. Asta în timp ce şi-a cumpărat o maşină şi două camionete, iar cardul de credit i-a permis să îşi facă vacanţe extravagante. Deci, toată admiraţia, "un bun gospodar!". Percepţia se schimbă însă radical în perioada de implozie a creditului, când îl vedem în procedură de executare silită, cu maşinile ridicate din curte şi cu cardul de credit îngheţat. Aşadar, când judecăm o "gospodărie", nu trebuie să uităm de volumul datoriilor, pentru că stilul de viaţă ne poate păcăli.
În aceste condiţii, se impun serios câteva întrebări. Care este balanţa de plăţi şi cheltuieli a celor mai multe dintre primării? Care este structura datoriilor şi cum sunt acestea eşalonate? Cum sunt calculate dobânzile aferente creditelor respective? Care este randamentul investiţiilor realizate cu bani împrumutaţi? Sunt sustenabile cheltuielile actuale şi viitoare, precum şi rambursările sumelor datorate pe scenariul unei menţineri a taxării la nivelurile actuale? Iată chestiuni prea puţin aduse în discuţie în răstimpul de un an scurs de la începutul procesului de implozie a creditului. Sunt totuşi probleme care nu trebuie escamotate, pentru că nu credem că vor fi foarte bucuroşi contribuabilii în cazul în care vor vedea că taxele şi impozitele locale trebuie majorate pentru plătirea unor lucrări contractate cu euforie în anii de boom. În astfel de condiţii, cred că mulţi îşi vor revizui percepţia despre ce înseamnă "un bun gospodar".

 

• Currently 4.72/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Noteaza articolul.

Nota curentă: 4.7 din 29 voturi

Comentarii