Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Temerile legate de o explozie a inflaţiei, generată de lichiditatea uriaşă injectată în pieţe pentru a steriliza uriaşele pierderi create de criza "subprime" şi apoi de criza economică, la care se adaugă deprecierea dolarului american, care a obligat marile bănci centrale să caute noi modalităţi pentru a-şi diversifica rezervele suverane, au reprezentat unele din principalele motive care au făcut ca săptămâna trecută uncia de aur să urce, pentru prima dată în istorie, peste pragul de 1.100 de dolari.
Astfel, la cele două fixinguri de vineri de la Londra, preţurile aurului erau de 1.095 dolari, respectiv 1.096,75 dolari, în timp ce pe Comex, divizia specializată a New York Mercantile Exchange, preţurile pentru contractele cu livrarea luna viitoare au urcat până la 1.101,90 dolari, închiderea de vineri realizându-se la 1.095,70 dolari.
Analiştii consideră că, la sfârşitul anului, aurul va ajunge la 1.125 dolari, în timp ce prognoza pentru septembrie 2010 este de 1.181,3 dolari/uncie.
Desigur, un rol major revine speculaţiilor realizate de aşa-numitele "fonduri de protecţie" (hedge funds), cele care au avut anul trecut un rol major în creşterea preţurilor la ţiţei spre 160 de dolari/baril. Acestea au suferit pierderi majore în urma plasamentelor în celebrele "triple A" subprime, şi erau nevoite să găsească noi căi de reducere a acestora. Ele mizează în prezent pe efectul psihologic pe care îl are creşterea preţului la aur, cel mai vechi refugiu economic şi istoric în perioade tulburi, ceea ce împinge mulţi oameni să cumpere lingouri, care au devenit produse de lux scoase la vânzare în toate marile magazine, din orice ţară dezvoltată, sau chiar "banale" retrageri de la bancomate special inventate.
Revenind la una din cauzele majore ale creşterii preţurilor la metalul galben, frica de creşterea preţurilor este evidentă, dacă luăm în calcul faptul că faţă de sfârşitul anului trecut, paritatea euro/dolar se aprecia vinerea trecută cu aproape 7% (1 euro = 1,3930 dolari în 31 decembrie 2008) în timp ce uncia de aur câştiga pe London Bullion Market nu mai puţin de 27% (1 uncie = 865 dolari în 31 decembrie 2008).
La rândul său, dolarul nu mai reprezintă o "plasă" de siguranţă, aşa cum o arată şi faptul că euro
s-a instalat în jurul pragului de 1,50 dolari, în ciuda declaraţiilor tot mai dese ale oficialilor noii Administraţii de la Casa Albă, care sunt o continuare a celor făcute de administraţia Bush, referitoare la dorinţa menţinerii unui "dolar tare", în folosul întregii economii mondiale.
Perspectivele ca economia americană să fi ieşit din zona recesiunii, după ce s-a anunţat o creştere a PIB-ului SUA cu 3,5%, au adus o efemeră apreciere a dolarului până la o paritate de 1,4627 dolari, marţea trecută, pentru ca vineri, după anunţul conform căruia numărul locurilor de muncă s-a redus în economia americană cu 190.000, şomajul crescând astfel peste 10%, cel mai ridicat nivel al ultimilor 26 de ani, să asistăm la o revenire a euro peste pragul de 1,49 dolari. La aprecierea euro a contribuit şi anunţul Fed de la jumătatea săptămânii referitor la faptul că dobânda-cheie de 0 - 0,25% va fi menţinută pe termen nelimitat, ceea ce face din dolar una dintre monedele preferate de speculatorii "carry trade". La rândul ei, Banca Centrală Europeană a menţinut dobânda de referinţă la nivelul record de un procent, nivel stabilit în luna mai.
Acest mix nu putea decât ca după ani buni în care marile bănci au vândut constant aur, acum ele au devenit cumpărătoare, tonul fiind dat de China, care a devenit al cincilea deţinător la nivel mondial, cu 454 tone, dar şi cel mai mare investitor în bonurile de tezaur americane. Plasamentele în aur ale rezervelor Băncii Chinei pot creşte şi mai mult, ea putând cumpăra din cele 403 de tone de aur scoase la vânzare de FMI, 200 de tone fiind deja adjudecate de India.

 

• Currently 5.00/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Noteaza articolul.

Nota curentă: 5.0 din 3 voturi

Comentarii