Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
La ce e "bun" statul?
Opinii - Adrian Panaite(citeste alte articole de acelasi autor »)
Au trecut aproape 20 de ani de când gânditorul american Francis Fukuyama proclama "sfârşitul istoriei". Căderea Zidului Berlinului şi colapsul sistemic al Imperiului Sovietic erau interpretate în lucrarea respectivă drept o dovadă a supremaţiei ideologiei democraţiilor liberale. Prin urmare, asistăm la un sfârşit al istoriei, în care toate statele lumii trebuie să îmbrăţişeze ideologia victorioasă în Războiul Rece, ca fiind cea mai eficientă formă de organizare a societăţii, venea sentinţa lui Fukuyama. O viziune în jurul căreia s-au raliat foarte mulţi istorici, analişti politici, economişti, sociologi. Occidentul şi-a dovedit superioritatea absolută, deci cea mai bună variantă este copierea acestui model.
În planul gândirii economice, teza lui Fukuyama a avut reprezentanţii ei, procesul de globalizare fiind conturat mai degrabă ca o expansiune a capitalului din Vest sau - uneori - chiar sub forma unui jaf al puternicelor consorţii multinaţionale. În general, principiile şi argumentele curentului neoliberal le ştim, pentru că au fost repetate până la obsesie şi pe la noi de diverşi analişti cu pretenţii care înghiţiseră pe nemestecate găluşca livrată de la Apus. Privatizare cu orice preţ, înstrăinarea activelor chiar şi pe un dolar, cedarea controlului resurselor naturale unor companii de profil din exterior, eliminarea oricăror mijloace de protecţie a producţiei interne, în paralel cu deschiderea totală a pieţelor locale şi extinderea nesustenabilă a creditului dirijată de multinaţionalele bancare occidentale. Totul pentru profiturile corporaţiilor care - nu-i aşa? - urmau să se regăsească şi la nivelul societăţii în ansamblu pe măsura dezvoltării capitalismului în ţările emergente. Idei care sunau frumos, dar care nu prea
s-au regăsit în practică.
"Sfârşitul istoriei" nu a venit - după cum s-a văzut -, în schimb "roata istoriei" s-a întors. Acum exact holdingurile bancare, considerate avangarda capitalismului postmodern, un simbol al eficienţei şi nucleul dur al culturii corporatiste, sunt cele învinovăţite de generarea unei crize financiare şi economice fără precedent în istoria recentă. Traversăm o perioadă în care analişti ai pieţelor financiare (până de curând liberali convinşi), şefi de corporaţii ce în anii trecuţi se lăudau cu profituri extraordinare, organizaţii patronale importante din statele dezvoltate sau politicieni pretinşi ultraliberali ne vorbesc despre importanţa implicării statului în combaterea actualei crize. Cum? După ce ni s-a explicat atât de savant că statul trebuie să se implice cât mai puţin în economie, fiind un administrator prost, o sursă de permanentă corupţie, acum auzim din aceleaşi direcţii retorici privind statul salvator?
Se pare că economia privată - dezechilibrată de vârtejul generat de implozia creditului - caută acum un reper şi un sprijin în politicile de stat. Fie că este vorba de îngrămădirea investitorilor pentru achiziţii în pieţele de bonduri, de participarea la programe de genul "cash for clunkers", de comenzi de stat pentru industrii cu cererea dramatic îngustată, cu preţul escaladării deficitelor bugetare sau chiar de capitalizarea de către stat a unor bănci cu probleme, implicarea statului este mai mult decât evidentă în ţările dezvoltate. Încercarea de reinflamare - cel puţin temporară - a spiralei creditului şi a economiei de supraconsum a ultimilor ani pare a fi fost politica principală a statelor în acest răstimp. Considerate programe anticriză, respectivele măsuri şi politici nu au atacat cauzele care au dus la declanşarea turbulenţelor financiare, ci marchează o încercare de conservare a unui status-quo, pe termen lung nesustenabil.
Acum am văzut la ce sunt "bune" statele. În anii de boom, corporaţiile occidentale şi grupurile lor de lobby au clamat virtuţile pieţei libere, profiturile drenându-se către marele capital, cu preţul vlăguirii consumatorului, al exploatării iraţionale a resurselor sau al ruinării unor economii de periferie. O gestionare nici pe departe eficientă a economiei, fapt relevat de supraîndatorarea consumatorului, a companiilor, a unor ţări întregi.
Treptat, povara datoriilor din sistem a devenit din ce în ce mai insuportabilă pentru economia reală. Putregaiul a ieşit la suprafaţă, pieţele financiare au intrat în vrie, iar activitatea productivă a început un proces de contracţie. Este momentul în care consorţiile financiare occidentale au descoperit că statul este "bun". Este "bun" să cumpere titluri securizate fără valoare, este "bun" să capitalizeze bănci pentru care investitorii privaţi nu mai vor să aducă un ban, este "bun" să escaladeze deficite pentru proiecte la care multinaţionalele să participe pentru a nu experimenta o cădere dramatică a cifrelor de afaceri. Băncile centrale sunt "bune" pentru că realizează injecţii de lichiditate, trezoreriile sunt "bune" pentru că realizează noi emisiuni de obligaţiuni în pieţe unde investitorii găsesc tot mai greu alternative viabile de plasamente, iar băncile nu pot identifica noi clienţi solvabili pe termen lung.
Rezumând, la ce este "bun" statul? Statul s-a dovedit a fi "bun" pentru marele capital, ameninţat de prăbuşirea castelului de cărţi de joc construit de câteva decade. De fapt, în ultimii doi ani, procesul cel mai important pe care l-am traversat este acela al unui transfer cvasigeneralizat al datoriei din sfera privată, către state. Aşadar, statele au fost "bune" pentru că au escaladat deficitele bugetare şi pentru că au preluat datoriile imposibil de rambursat, activele nelichide sau supraevaluate. Înseamnă acest lucru că statele au rezolvat criza? Nici pe departe! Doar au amânat un deznodământ pe care matematica necruţătoare ne spune că nu îl putem evita. Datoriile nu au fost reduse, ci au rămas în sistem. Mai mult decât atât, împrumuturile statelor au crescut într-o proporţie îngrijorătoare. O nouă criză (de fapt aceeaşi) ne aşteaptă în numai câţiva ani. Atunci statul nu va mai putea să salveze pe nimeni, pentru că el însuşi va trebui salvat. Investitorii care se refugiază acum spre piaţa bondurilor - privită ca un simbol al siguranţei - vor vinde panicaţi tot ce înseamnă titluri de stat. Şi din nou vom reveni la aceeaşi întrebare: La ce e "bun" statul?
Noteaza articolul.
Nota curentă: 4.9 din 27 voturi
Nota curentă: 4.9 din 27 voturi
Comentarii
Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.
- de Nea Costica:
Statul si privatul,tot una este. Sa nu uitam ca ele sunt reprezentate de un numar mai mic sau mai mare de oameni ce conduc aceste entitati. Intrebarea corecta ar fi : la ce e "bun" omul ? Adios si n-am cuvinte, NC. - de Ionescu Ion: Statul este o institutie politico-administrat iva , in frunte cu un guvern si cu organele sale teritoriale care asigura functionarea unei tari. Daca admitem aceasta definitie, nu putem decat sa admitem necesitatea acestei institutii care asigura buna convietuire a cetatenilor tarii respective. Astazi, se da o intelegere larga notiunii "politica". Se admite ca exista "o politica a individului", exprimata printr-o strategie, o suma de reguli pe baza carora un om isi organizeaza viata, pe toate planurile, precum si relatiile cu ceilalti membri ai comunitatii in care traieste, pe termen scurt, mediu si lung. Exista "o politica a unei firme", prin care regulile politicii unui individ sunt transferate la nivelul firmei, unei companii, fiind completate si cu reguli existentiale ale acestei categorii de "politica". Exista "o politica a unui stat", "o politica a unui grup de state". Politica de toate categoriile trebue sa respecte drepturile individului intre care cel mai important este libertatea, libertatea de a a avea drepturi si datorii, pe cele care stau la baza categoriei respective de politica ( inclusiv cea la nivelul individului (individul trebue sa respecte lista de drepturi si de datorii, ale lui in raport cu el). Exista o tendinta, o presiune permanenta a individului de a-si mari drepturile si de a-si reduce indatoririle, atunci cand este in relatii cu ceilalti, chiar cu un singur alt individ, un exemplu edificator fiind cel al relatiei sot-sotie. Cu cat se largeste numarul membrilor colectivitatii in care traieste un individ, monitorizarea respectarii, de catre aceasta, a indatoririlor pe care le are individul fata de respectiva colectivitate este mai dificila, mai ineficienta. Cei ce promoveaza, pun pe prim plan, libertatea individului in cadrul unui stat, s-au organizat in partide "liberale", cu diferite grade de liberalism. Liberal ii sunt caracterizati prin aceea ca pun pe prim plan interesul lor de a prospera rapid, pierzand din vedere, mai mult sau mai putin, interesul societatii in ansamblul ei. Unii liberali imping lucrurile pana acolo incat cer sa se reduca impozitele catre zero (la noi, Patriciu), interventia statului sa tinda si ea catre zero, fiecare individ sa se descurce cum o putea, de cand se naste, pana moare. Acesti liberali excesisivi reusesc sa legi care sa le promoveze politica, ajung sa faca averi imense, sa ii fure pe concetateni. Multi s-au specializat in activitati financiare devenite hotii, asa cum s-a intamplat recent in America. Capii finantelor si-au stabilit salarii si bonusuri de zeci de miloane, au furat economiile oamenilor, banii de pensii. Ei proclama necesitatea implicarii statului in viata financiara a unei tari, cu unicul gand de a pune intreaga tara la lucru, dintr-o lovitura, in favoarea lor, hotia pe care incearca ei acum fiind de cea mai mare amploare. Cand, datorita lacomiei lor nemarginite, ajung in faliment, incearca jefuirea periodica, in masa, a statului (a intregii populatii).
- de prostanacul: Sa fie de vina "noua oranduire mondiala"Vad ca in presa romaneasca nu prea se vorbeste despre "tratatul de la Lisabona"?Oare aici nu se impune un referendum?Oare masoneria din parlament ce are de zis?
Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.
© 2007 Curierul National. Toate drepturile rezervate. Textele şi fotografiile sunt proprietatea titularilor de copyright
şi nu pot fi reproduse fără acordul scris al acestora. Design: Dinamic Soft. Valid XHTML 1.0.
