Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
Stăpânii României, pomanagii la stat
Opinii - Adrian Panaite(citeste alte articole de acelasi autor »)
De câteva luni de zile auzim în media reprezentanţi ai mediului de afaceri, dar şi diverşi analişti economici invocând necesitatea măsurilor anticriză pe care ar trebui să le ia Guvernul. Unii sunt decepţionaţi, unii mârâie fioros, alţii sunt scandalizaţi, iar câţiva - probabil, având cuţitul la os - sunt de-a dreptul disperaţi că autorităţile nu vin cu programe de tipul celor iniţiate în ţările puternic industrializate. Lăsând la o parte faptul că politicile adoptate în Occident nu reprezintă neapărat soluţia pentru o criză a supraconsumului şi a exceselor din creditare, rămânem uimiţi cum, dintr-o dată, pionierii capitalismului pe acest pământ privesc la stat ca la sursa ultimă de redresare economică.
Nu vi se pare un contrast mult prea mare faţă de ce am auzit de la aceiaşi analişti economici, politicieni şi reprezentanţi ai mediului de business în perioada 1997-2007? Mai ţineţi minte? Cu siguranţă. Nu avem cum să uităm după ce ni s-a repetat obsesiv: "Statul e cel mai prost administrator". "Mediul privat trebuie să dea liniile dezvoltării economiei". "Doctrina laissez-faire s-a dovedit a fi cea mai eficientă în istorie". "Este bine să facem privatizări chiar şi pe un leu!" "Statul trebuie să nu se mai amestece în economie!" "Guvernul nu are de unde să ştie ce este viabil din punct de vedere economic". "Pieţele sunt cele care trebuie să decidă". "Investiţiile trebuie să le facă mediul privat şi nu statul, care nu o poate face decât într-un mod ineficient". "Serviciile publice trebuie externalizate către companii private". "Odată venite multinaţionalele, acestea vor aduce dezvoltarea economică şi adevăratul capitalism".
Ce s-a întâmplat acum? De ce, peste noapte, descoperim că statul reprezintă ultima instanţă a comenzilor pentru mediul de afaceri şi Guvernul trebuie să fie cel care se luptă cu criza? De ce să nu o facă mediul privat, simbol al eficienţei capitaliste? De ce nu multinaţionalele - care acum, slavă Domnului, şi-au băgat amândouă picioarele în economia românească? De ce teoriile astea au fost bune numai în momentul încasării profiturilor (de fapt, al împărţirii prăzii, pentru că în ultimii 20 de ani a fost vorba de un jaf economic), iar acum, pe buza prăpastiei, le abandonăm, susţinând că statul este cel care trebuie să rezolve problemele?
Cam ciudat să aşteptăm acum ca statul român să fie acel luptător puternic care să se ia la trântă cu monstruoasa criză. Nu este nici pe departe aşa. Este vorba mai degrabă despre un ciung căruia în ultimii zece ani i-am amputat toate membrele, iar acum se târâie neputincios. Pârghia fiscală este, practic, singurul instrument care a rămas la dispoziţia Guvernului. În rest, frâiele economiei se află acolo unde le-au dorit analiştii care azi se îngrozesc de faptul că statul nu ia măsuri, şi anume la multinaţionale. Ele determină costurile energetice, ele stabilesc politicile de creditare, ele influenţează nivelurile de preţuri ale bunurilor de consum, ale materialelor de construcţii, ale comunicaţiilor, ele asigură comenzile şi realizează cele mai multe dintre livrări. Le ştim numele: OMV, E.ON Gaz, Gaz de France, Erste, Société Générale, Raiffeisen, Unicredit, ING Bank, Carrefour, Delhaize, Auchan, Lafarge, Holcim, HeidelbergCement, Arcelor Mittal, Mechel, Renault, OTE, Vodafone, Orange.
Numele de mai sus sunt cele care controlează economia românească. Sunt companiile care au participat la petrecerea din ultimii ani umflând profituri la marje inimaginabile în ţările de provenienţă. Acum stau bine ascunse - şi ghiciţi cine trebuie să se lupte cu criza? Statul, evident. Exact statul minimal pe care l-am construit în acord cu propaganda aceluiaşi mediu corporativ.
Este un paradox ca într-o ţară unde la începutul secolului trecut pâinea era o raritate pe masa ţăranului român şi pelagra făcea ravagii, unde până la război copiii de la sate nu ştiau ce e ciocolata şi zahărul lipsea din alimentaţie, iar în anii '80 conducerea de partid şi de stat ne-a impus o terapie de şoc, acum să ne confruntăm cu o criză a supraconsumului. Este aşadar o criză importată exact de multinaţionale printr-o expansiune nesustenabilă a creditului şi a unei inflaţii în euro, generate de sumele aduse în ţară pentru inflamarea unei economii de bubble.
Mulţumim multinaţionalelor pentru poleiala de "great society" oferită pe credit scump până de curând, dar vedem că aceleaşi corporaţii au fost cele care au distorsionat piaţa şi au indus dezechilibre macroeconomice care ni se sparg în cap odată cu tăvălugul crizei financiare pe pieţele internaţionale. În anii precedenţi multinaţionalele au vlăguit consumatorul extrăgând profituri cu două cifre. Capitalul bancar a inflamat o bulă a activelor imobiliare fără precedent şi a extins datoriile de consum la cote îngrijorătoare. Reţelele de hypermarket-uri, pricopsite - ca nicăieri în Europa - de administraţiile locale cu magazine în centrele oraşelor, au distorsionat piaţa produselor alimentare prin politica "celui mai bun preţ". În acelaşi timp, datoriile intragrup dezvoltate de aceleaşi corporaţii atârnă greu în cifrele macroeconomice atunci când investitorii se uită peste indicatorii României. Din acest punct de vedere, putem spune că actuala criză a fost importată de multinaţionale.
Astfel, credem că ar fi mai nimerit ca rezolvările pentru criză să vină de la aceste corporaţii puternice, model al capitalismului viguros, şi nu de la beteşugitul stat român. De fapt, singurul lucru pe care îl pot face guvernanţii, în condiţiile în care marjele de manevră prin politica fiscală sunt destul de reduse, ar fi acela de a eficientiza cheltuielile. Nu ne numărăm printre naivii care cer statului să rezolve criza prin planuri fantasmagorice de stimulare economică de genul celor iniţiate de Administraţia Obama, în condiţiile în care finanţarea deficitului bugetar deja constituie o problemă care se acoperă de la o lună la alta. "Nu mai furaţi atât!", este singurul lucru rezonabil pe care îl putem pretinde politicienilor din Guvern, diverselor autorităţi autonome şi primării. Dar oare se pot lepăda într-atât de repede năravuri aşa de vechi şi de adânc înrădăcinate?
Noteaza articolul.
Nota curentă: 5.0 din 61 voturi
Nota curentă: 5.0 din 61 voturi
Comentarii
Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.
- de D:
Marturisesc ca nu am inteles prea bine unde bate acest articol. Il apreciez mult pe domnul Panaite, dar de data asta ma simt confuz si, sincer, cred ca ar fi nevoie de cateva explicatii suplimentare. De ex: ce inseamna "multinaţionalele au vlăguit consumatorul extrăgând profituri cu două cifre"? Cu tot respectul, dar asta este o exprimare aproape proletcultista. Suna ciudat de aproape de "marsava oranduire burghezo-mosiereasca , care a secatuit patria etc, etc". Dar, sa trecem peste asta, poate e doar o scapare (izvorata din prea mult patos). Totusi, problema de baza ramane: ce vreti sa spuneti? Ca nu statul are datoria de a "manageria" situatia economica de ansamblu a tarii (in timp de criza, sau nu, asta e secundar)? Si daca nu statul, atunci cine: corporatiile? Cereti, cumva, corporatiilor sa renunte la jocul lor eminamente individual(ist) pentru a se pune in slujba interesului superior al societatii - ca un fel de rasplata pentru profiturile colosale pe care aceeasi societate le-a furnizat in anii anteriori? Mai e nevoie de explicatii. Cu stima, D - de Ion: Cam aburit de data asta dl. Panaite! Statul nu a fost in stare in acesti 20 ani nu numai sa administreze resursele dar nu a fost in stare nici sa creeze leg, programe, strategii de dezvoltare a romaniei, si nu ca fi in stare nici de aici inainte - pentru ca nu au nici un interes sa faca asa ceva cand de fapt statul este un clan conducator in romania. Urasc multinationalele pentru depersonalizarea interna a angajatilor si externa a clintilor. Dar sa le acuzi ca au luat profituri mari, ca au participat la jaful economic din ultimele doua decenii, sau ca profita de slabiciunea autoritatilor si isi fac magazine in centrul orasului mi se pare deja prea mult! Criza a ffost si este globala si nu are rost sa reluam acum discutia despre cauzele ei. Dar in romania exista o criza de sistem - in 20 de ani nu s-a petrecut nici o reforma reala in nici un domeniu.
- de Liviu: Pai, nu e atat de complicat. Sa iau ca exemplu lanturile de retail: - timp de cativa ani buni, Romania a fost pe locurile 1-2 la crestere pentru retaileri. Ca numar de magazine, cifre de afaceri, etc. Si ca milioane / milarde de Euro trimisi afara, sub forma de profit, catre centrale - marjele de profit ale retailerilor in piata noastra au fost si raman imense; de aici profiturile la fel - retailerii au vandut in buna parte pe credit, si au incurajat creditarea populatiei pentru nevoi de consum, nici macar pentru bunuri de folosinta indelungata; - politica marilor retaileri fata de producatorii mici / medii este de-a dreptul opresiva - numeroase scandaluri la TV, atatea cate au putut trece de interesele economice; nu putem vorbi in nici un caz de incurajarea industriei romanesti de bunuri de consum In acest context, in care abordarea n-a fost chiar ceea ce s-ar numi "sustenabil", a descoperi brusc ca ai probleme si a cere ajutor de la stat e usor... tupeist. Nu retailerii au probleme, ci populatia nu mai are bani sa-si alimenteze frenezia consumerista. Asa ca daca ar trebui acordat vreun ajutor, acesta ar fi mai bine sa fie o suma mica de bani si o cantitate mare de educatie economica pentru romanii avizi de chestii sclipicioase...
- de Adrian: Le multumesc celor care au postat comentarii. Mi s-au cerut explicatii suplimentare, asa incat ma simt dator sa vin cu detalii. 1) 1) Sunt de acod ca statul a abdicat in ultimii 20 de ani de la responsabilitatea administrarii (comepetente) a Romaniei. Statul ar putea avea datoria de “ manageria” situatia asa cum spuneti numai ca este lipsit de parghii (nu are o pondere semnificativa in sectorul bancar pentru a da tonul ratelor de dobanda si a credita sectoare prioritare, nu mai are controlul asupra resurselor energetice, fara a vorbi de alte segmente care in mod natural trebuie sa apartina pietei libere). Din punct de vedere fiscal marja de manevra este mica pentru ca nu se poate spune ca avem o suprafiscalizare, iar partea de reglementare (insuficient utilizata e adevarat) pentru sectoare de monopol (vezi gaze) nu este asa de puternica. 2) 2) Nu am acuzat multinationalele de obtinerea profituri mari. Este tendinta naturala in capitalism. Lucrurile sunt diferite insa cand ai oligopol, cand nu iti desfasori activitatea intr-o economie de piata functionala si mai grav, cand stai in cartel (vezi ciment, telefonie, banci). Nu vi se are ciudat ca retelele de telefonie si bancile au produse cvasi similare si tipuri de contract asemanatoare? Sau ca pretul benzinei la pompa se face interpretand la fel de aiuristic evolutia cotatiei petrolului? Sau ca politica “celui mai bun pret” seaman izbitor de mult la Cora si la Carrefour? Ce sa mai vorbim de cartelul din piata cimentului (unde pretul din Romania era mai mare decat cel practicat de cele trei multinationale in tarile de origine, Franta, Elvetia si Germania) in conditiile care acolo chiar a venit o amenda pentru practici de tip cartel. Atunci cand formezi pretul din fructificarea unor oligopoluri insuficient reglementate nu stiu daca este vorba tocmai despre piata libera. Exemplul lui Liviu despre hypermarketuri mi se pare foarte bun. Ca sa rezum, nu vreau sa faca multinationalele o munca socialista pentru welfare state, dar ar trebui cel putin sa aiba o atitudine fair fata de consumatori si de partenerii de afaceri (vezi producatorii din industria alimentara vis a vis de hypermarket-uri)
- de D: @ Liviu Sunt de acord ca atitudinea corporatiilor, care se "reped la cersit" este deplasata (desi perfect de inteles dintr-o perspectiva pragmatica). Probabil asa ceva trebuie descurajat. Asta e una; insa, a le cere acelorasi corporatii sa se implice in administrarea problemelor socio-economice ale tarii... mi se pare o dovada de naivitate. Sau, poate, era doar o exprimare retorico-ironica a domnului Panaite. D
- de Adrian: 3) Vlaguirea consumatorului prin preturi ridicate nu a fost o formulare de stil de tip proletcultist. Reprezinta o realitate economica. Atunci cand intr-o tara preturile sunt ridicate asistam la o secatuire accelerata a resurselor cu efecte negative pe termen lung. Din pacate, am avut parte de o extragere de profituri ale unor companii straine dintr-o societate care produce putina valoare adaugata reala. Asta nu putea sa nu duca la golirea buzunarelor consumatorului si, finalmente, la supraindatorarea lui. Despre politica de preturi exagerate de la noi, mi-am expus parerea in vara trecuta http://www.curieruln ational.ro/Opinii/20 08-07-17/Sa+traiti+s cump! atunci cand am subliniat si ca nu putea conduce decat la o epuizare a cererii solvabile pe buza crizei. 4) Criza este internationala, iar corporatiile fiind multinationale au fost cele care au importat criza la noi. Sunt canalele de patrundere a crizei evidentiate de BNR. Apoi sa nu uitam de imprumuturile intragrup care ne arata acum o datorie privata uriasa a Romaniei, de aducerea de euro inflationisti care au inflamat activele imobiliare, de extinderea nesustenabila a creditului. Criza mondiala a fost doar un „trigger” pentru declansarea crizei interne care este generalizata (structurala, de competenta, morala, etc). Sper ca am fost suficient de explicit... si scuze daca vi s-a parut un raspuns prea lung...
- de gimini: Ati uitat sa subliniati principalul: am fost tratati ca o tara bananiera inainte de criza si suntem tratati ca o tara bananiera in plina criza. Investesti niste margele si scoti munti de aur. Problema e ca si noi ne-am comportat si ne comportam ca niste maimute. In rest, e am dat 5/5 pentru articol. Din pacate, e inca o data foarte bine scris si la obiect. Din pacate...
- de ioan ion: Nu este corect ca statul sa acorde facilitati unor companii private care au oprit capacitati si au redus numarul de salariati. Dar romania este tara tuturor posibilitatilor, unde miliardari lumi traiesc mai bine ca in rai prin facilitatile create de Statul Roman. Au beneficiat si beneficiaza de facilitati din partea statului dar pentru comisioane grase nici un guvern nu va putea sa refuze sa-i ajute, tentatia este prea mare iar la partide sant necesari bani negri pentru campaniile electorale, ce conteaza marea masa a populatiei care traeste la limita saraciei muncind chiar si peste programul normal de lucru la acesti asazisi oameni de afaceri, ce sa mai vorbim de cei care nu mai au un loc de munca, este crunt macar sa te gindesti la ei si familiile lor. Sint nenumarate exemple in care uni salariati au fost constransi prin diferite mijloace sa depuna cereri de autodisponibilizari si aveau si cate 4-5 copii in intretinere.La ei s-a gandit cineva? Consider ca Guvernul ar trebui sa se gandeasca mai intai la acestia si sa le ofere un ajutor social de stat considerabil, cum se practica in tarile civilizate, nu la mari bogatasi ai lumi care nu se mai satura si nu stiu decat sa se vaiete. Nu am vazut niciodata un mare patron sa zica ,,uite in anul 2007 sau 2008 am avut un profit imens, uite donez suma de .... in bugetul statului Roman, care m-a ajutat cand mi-a fost greu. Atunci fratilor daca nu pui niciodata de unde sa ei mereu nu vedeti ca nu mai are nici statul de unde? Ca om stiu multe si pot sa inteleg multe, dar cred ca asa ca la noi la Romani nu este nicaieri. Felicitari pentru articol. Si inca ceva numele si Emailul sint corecte, nu am de ce sa ma ascund.
- de voevod: De ce nu pune nimeni punctul pe "i": stam foarte prost, ca si popor, la educatia financiara. Problemele, de orice natura ar fii ele, apar mai ales din cauza necunoasterii. Oamenii fac greseli, mai exact sunt "indumati" sa faca greseli de catre cei care stiu cum sa profite de asta. Imi place articolul, dar finalul nu mi-a placut. Putem cere mult mai mult de la guvernanti, furatul e doar un efect. Trebuie combatuta cauza, care, dupa parerea mea, se rezuma la indobitocirea accelerata a acestui popor.
- de Dan: Foarte bun articolul si foarte usor de inteles. Pe primii oameni care au comentat chiar nu i-am inteles. Ce e asa de greu de inteles din faptul urmator: in Romania sunt oligopoluri - deci nu exista concurenta. Preturile sunt la fel ca in tarile mai avansate insa salariile sunt de 3-7 ori mai mici (depinde de tara). Faceti singuri calculele.
- de nae.ro: Partea proasta e ca in afara de hotie mai exista si o stare de incompetenta (sau prostie) care ne-a pus pe butuci. Tot felul de circari au format ori s-au inscris in partide politice in numele democratiei ,si acum ei se considera singurii autorizati sa conduca pentru ca ei au responsabilitate , adica s-ar putea sa nu mai fie alesi, asta e toata responsabilitatea lor. O puzderie de nulitati profesionale formeaza elita intelectuala si manageriala care de fapt habar nu au pe ce lume traiesc. Tehnocratii si profesionistii adevarati sunt considerati niste uzurpatori si rareori ei apar in functii de conducere.
Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.
© 2007 Curierul National. Toate drepturile rezervate. Textele şi fotografiile sunt proprietatea titularilor de copyright
şi nu pot fi reproduse fără acordul scris al acestora. Design: Dinamic Soft. Valid XHTML 1.0.
