Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Câţi politicieni sincer preocupaţi de binele comunităţii şi de interesele majorităţii cetăţenilor aţi întâlnit? Probabil destui. Câţi dintre aceştia au avut acces la funcţii înalte din aparatul administrativ? Cu siguranţă numărul acestora este deja serios restrâns. Dar câţi polticieni aţi văzut să contureze proiecte sau strategii coerente care să vină în sprijinul marii majorităţi a populaţiei? Întrucât aici este vorba şi de competenţă, aria se diminuează simţitor. Dar dacă punem altfel întrebarea? Câte politici, legi, ordonanţe guvernamentale, măsuri sau decizii au fost luate rapid şi eficient, aplicabilitatea acestora fiind imediată şi în folosul nemijlocit al cetăţenilor? Cazurile de genul celor de mai sus sunt înfiorător de puţine.
Cu atât mai mult trebuie să fim suspicioşi în legătură cu programul "Prima casă", încropit pe genunchi, anunţat în pripă şi a cărui aplicare a fost urgentată, procedurile fiind demarate cu o promptitudine suspectă, cu care autorităţile nu prea ne-au obişnuit. Treburile au mers unse. Nu numai din partea aparatului guvernamental, dar şi a sistemului bancar. Developerii nu au rămas nici ei mai prejos, deja în piaţă survenind primele ştiri potrivit cărora aceştia îşi ajustează ofertele pentru ca acestea să corespundă proiectului demarat de Guvern. După cum se mişcă lucrurile ne apare din ce în ce mai clar că acest program nu a fost conceput pentru a veni în folosul potenţialilor clienţi (halal avantaj să te îndatorezi pe viaţă la rate de dobândă uriaşe cu scopul de a achiziţiona locuinţe la preţuri inflamate!) aşa cum se pretindea. Mai degrabă, iniţiativa guvernamentală pare a fi cu dedicaţie pentru dezvoltatorii blocaţi cu proiecte nevandabile şi pentru capitalul bancar care a finanţat iresponsabil un bubble de proporţii în imobiliarul românesc.
Exitul "rechinilor" (uneori doar nişte "ştiuci") pe spatele contribuabililor români pare a fi rezultatul final al programului "Prima casă", iar beneficiile nu prea le întrezărim. Dacă Guvernul ar dori într-adevăr ca românii să aibă o povară financiară cât mai mică pe segmentul locativ, nu ar trebui decât să stea deoparte, să lase bula rezidenţială să deflateze şi atunci vom vedea ce condiţii avantajoase va oferi piaţa liberă românilor care îşi caută siguranţa căminului.
Anterior, am mai afirmat în aceste pagini faptul că această schemă de garantare a împrumuturilor concepută de guvernarea Boc se aseamănă izbitor de mult cu cea dezvoltată în SUA prin intermediul companiilor capitalizate federal Freddie Mac şi Fannie Mae şi care a produs haosul din piaţa creditelor ipotecare. Între timp, în America autorităţile par a fi tras noi concluzii, iar unele reglementări au fost introduse în sistemul de garantare al celor două societăţi astfel încât riscurile de deteriorare a portofoliilor de noi credite să se amelioreze simţitor.
Astfel, Fannie Mae nu va mai garanta împrumuturi pentru achiziţionarea de locuinţe în zone unde întârzierile la plata creditelor sau creditele delincvente sunt de peste 15%. Este o modalitate a societăţii de a se asigura că nu va garanta o ipotecă acolo unde piaţa deja spune că împrumuturile tind să devină neperformante. În aceeaşi idee, la achiziţionarea de apartamente în complexuri rezidenţiale nu va fi garantată de Fannie Mae în condiţiile în care respectivul developer nu a vândut deja măcar 70% dintre unităţile scoase pe piaţă. Ultima măsură poate că nu ar fi fost tocmai rea şi în cazul programului "Prima casă", având în vedere dezvoltările proliferate în câmp, rezultat al optimismului unor afacerişti imobiliari finanţaţi de bancheri nu mai puţin creduli în ceea ce priveşte viitorul "României imobiliare".
Insistenţa Executivului de la Bucureşti de a impune băncilor comerciale acceptarea unei plăţi în avans de doar 5% din valoarea achiziţiei ne apare acum ca total inexplicabilă când avem modelul falimentelor unor instituţii bancare şi a unor companii de leasing imobiliar din ţările industrializate sub povara unor astfel de credite riscante în care responsabilitatea debitorului este minimă. Încă o dată suntem în contratimp pentru că - iată - Freddie Mac şi Fannie Mae au impus plata unui comision suplimentar de 0,75% din valoarea creditului tuturor clienţilor a căror sumă iniţială este mai mică de 25%, indiferent de bonitatea acestora.
În mod paradoxal, ignorând orice critici şi obiecţii din opinia publică, unde posibilitatea apariţiei unor scheme de fraudare a fost enunţată explicit, Guvernul a mers mai departe, cu o rapiditate pe care întărim că o găsim suspectă, în aplicarea acestui program ale cărui beneficii la nivelul comunităţii nu le putem identifica. Refuzăm să învăţăm din experienţa nefastă americană a cărei paradigmă o avem în faţă în condiţiile în care deja peste Ocean au fost gândite proceduri care să împiedice proliferarea unor situaţii cum am regăsit în anii 2001-2007 pe segmentul creditării subprime. O fi şi nepricepere, dar tare ne temem că situaţia este mult mai gravă decât atât...

• Currently 5.00/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5