Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
Inflaţia ca avuţie
Opinii - Adrian Panaite(citeste alte articole de acelasi autor »)
O axiomă economică de bun simţ spune că nivelul de trai este strâns corelat cu mersul productivităţii şi al cantităţii de bunuri şi servicii oferite pe piaţa liberă. Orice deficit al respectivei oferte ar trebui să se resimtă direct în standardul de viaţă al majorităţii populaţiei. Din păcate, jongleriile lumii financiare şi expansiunea creditului până la limite greu imaginabile în urmă cu numai câteva zeci de ani au distorsionat întregul mecanism al pieţei. Într-o lume presupus democratică, politicienii s-au întrecut în minciuni statistice cu ajutorul cărora au putut escamota o realitate deosebit de crudă, şi anume aceea că performanţele economice la nivel mondial s-au redus suficient de mult pentru a nu mai putea fi asigurat un nivel de consum cu care populaţia statelor occidentale s-a obişnuit în perioada postbelică.
Atunci când economia nu mai produce în acelaşi ritm, este de aşteptat ca şi consumul să se reducă. Dacă în Antichitate porţia de hrană se reducea în raport cu abundenţa vânatului sau cu recolta aferentă anului agricol, complexitatea societăţii de astăzi face ca aceste ajustări de consum să se producă prin mijloace financiare. De multe ori acestea sunt foarte dure, iar populaţia nu le poate înţelege. Cu toate acestea, respectivele constrângeri de ordin financiar sunt singurele care pot determina un consum raţional al resurselor. Istoria ne arată că oamenii, oricât de mare ar fi nivelul de instruire, nu procedează decât cu totul excepţional la o ajustare conştientă a comportamentului economic. Aceştia pot fi asemănaţi mai degrabă unor copii care îşi doresc foarte multe şi nu pot admite decât foarte greu de ce nu pot avea acces la anumite capricii. Fiecare îşi doreşte cât mai mult. E în natura umană. Omul e un animal imperialist. În toate epocile şi pe toate meridianele, asceza a fost excepţională şi a fost privită de majoritate ca o atitudine extremistă. Deci, este normal să îi regăsim pe oameni prea puţin dispuşi să renunţe la confort. Sarcina este cu atât mai grea dacă aceştia au fost educaţi într-o eră consumeristă, în acord cu propaganda corporaţiilor.
Această explicaţie comportamentală ne permite să înţelegem de ce multe dintre ciclurile economice de creştere nu se termină până nu includ şi o perioadă a excesului. Implementarea mecanismelor de creditare a facilitat această amânare a unor recesiuni nedorite de nimeni însă, de multe ori, întârzierea deznodământului produce efecte mult mai dureroase, conferind amplitudine şi durată mai mare următoarei crize. Ajustările consumului se fac prin trei metode: o comprimare dramatică a ofertei, astfel încât numărul produselor disponibile din piaţă se reduce simţitor (de exemplu România anilor '80), o reducere a masei monetare, cu efecte directe asupra salariilor şi profiturilor companiilor (marea criză din SUA 1929-1933) şi, finalmente, prin inflaţie, care presupune o tipărire nesustenabilă de monedă, o cantitate sporită de bani contrapunându-se unei oferte firave. În fiecare dintre cele trei cazuri, rezultatul este acelaşi: o diminuare a consumului în acord cu productivitatea reală a economiei. Cu alte cuvinte, dacă economia reală nu merge, nu poţi minţi la nesfârşit că randamentele instrumentelor financiare sunt grozave sau că datoriile pot fi escaladate dincolo de unele plafoane fără să existe un risc important pentru creditori de a nu-şi recupera capitalul împrumutat.
Este evident că o menţinere pe un trend de creştere a recompenselor pentru investiţii nu poate fi menţinută în condiţiile unei economii în declin. În aceste condiţii, băncile centrale nu pot extinde la infinit masa monetară fără a cauza inflaţie. Iar inflaţia nu bucură pe nimeni. Nu am văzut pe cineva fericit că dă mai mulţi bani pe mâncare, pe carburanţi sau pe bunuri de folosinţă îndelungată. Situaţia menţionată de aici, a unei economii aflate într-un declin real evident, acoperită nesustenabil prin artificii financiare, a fost cea a Statelor Unite ale Americii. Văduvită de capacităţile productive relocate de corporaţii în Asia, susţinând spirala unui consum pe bază de importuri şi promovând cheltuieli bugetare uriaşe în vederea menţinerii unui complex militar împovărător, autorităţile federale au făcut eforturi disperate pentru a ascunde falimentul de facto al SUA. Apropiindu-se de o datorie imposibil de achitat, de 10 trilioane USD, America s-a văzut la începutul anilor 2000 în faţa unei crize importante pe care a încercat să o amâne prin jonglerii financiare. Jocul piramidal al emiterii bondurilor de Trezorerie şi exportul nesustenabil de dolari inflaţionişti nu putea fi menţinut fără o creştere continuă a masei monetare. Rezerva Federală Americană condusă de Alan Greenspan a găsit atunci soluţia miraculoasă de întreţinere a spiralei creditului fără a genera o inflaţie a bunurilor de consum şi a serviciilor. Aşa a apărut balonul de săpun rezidenţial, cea mai mare bulă speculativă din istoria omenirii.
Am avut, astfel, în primii ani ai acestui secol paradoxul unei inflaţii văzute ca avuţie. Dacă masa monetară majorată constant de Fed şi mecanismul rezervelor fracţionare practicat în sistemul bancar american ar fi pompat banii direct spre populaţie, am fi asistat aproape instantaneu la o inflaţie nemijlocită a bunurilor de consum. Dar banii s-au drenat cu precădere spre credite ipotecare. Având o destinaţie precisă, aceşti dolari nu au inundat haotic piaţa. În schimb, am avut o inflamare fără precedent a multor categorii de active. Urcarea cotaţiilor din real estate, dar şi a acţiunilor de la NYSE, a servit ca bază de garantare spre a-i păcăli pe creditori să continue să împrumute nesustenabil consumatorul american şi Guvernul federal, împovărat de susţinerea a două războaie şi a unui imperiu militar imposibil de întreţinut pe termen lung. Excesul de lichiditate a amânat criza care ar fi trebuit să apară la începutul anilor 2000, investitorii consimţind să participe la umflarea balonului imobiliar. A fost o stratagemă interesantă care a escamotat realitatea falimentului Americii şi a permis o continuare a spiralei datoriilor, fără ca explozia masei monetare să se regăsească direct în inflaţie. De fapt, am avut o inflaţie a activelor care acum se corectează odată cu implozia creditului.
A fost însă o inflaţie dulce. În mod normal, atunci când apare acest fenomen inflaţionist, trebuie să fim îngrijoraţi deoarece vedem cu propriii noştri ochi cum scumpirea bunurilor de consum sau a serviciilor ne erodează puterea de cumpărare. Inflaţia activelor a fost, însă, văzută ca o creştere a avuţiei. În această perioadă, prea puţini dintre cei care deţineau proprietăţi imobiliare şi-au pus problema că este vorba despre o inflaţie rezultată din excesul de lichiditate alimentat de bula creditării. Laolaltă investitori, bănci de investiţii şi simpli contractanţi de împrumuturi ipotecare au cotizat la caritasul imobiliar global văzând în acest fenomen inflaţionist o mărire a avuţiei. Lăcomia, ajunsă la cote maxime în anii trecuţi, a împiedicat pieţele să perceapă riscurile acestei escaladări a celui mai mare balon speculativ din istorie. Spargerea sa violentă va revela falsitatea bogăţiei trâmbiţate în anii din urmă. Ne vom trezi infinit mai săraci. Aşa cum eram, de fapt, şi în perioada marelui balon de săpun financiar, fără să ne dăm seama.
Noteaza articolul.
Nota curentă: 4.7 din 42 voturi
Nota curentă: 4.7 din 42 voturi
Comentarii
Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.
- de constantin:
Un articol foarte bun , in ton cu celelalte, parca imi este frica sa te laud pentru a nu te strica. Esti cel mai bun analist economic (analist-ce cuvant murdarit de altii!),esti tanar , iti doresc mult succes si mai ales sa ramai lucid si impartial, pentru ca la judecata de apoi a ziaristilor , putini vor trece acest examen! - de PETRE: Inca o dovada la cele ce am spus anterior: Si anume ca D-l Panaite e cel mai bun ziarist roman din ultimii 20 de ani cel putin.
- de AristotelCostel: Realitatile cotidiene si focusarea pe lingurita informationala servita de segmentul media... TV, fac din romani victime sigure. Cine sa citeasca articolul asta?
- de Barcau: Foarte slab articolul, un om care exagereaza si face unele paralele si judecati nefondate. Imprumuta mult din ideile conspirationistilor americani. Noroc ca astfel de articole nu au o expunere prea mare deoarece ar putea genera o dereglare in mintea oamenilor prea putin informati pentru a cerne intre realitate si imaginatia unui aspirant la postul de analist economic
- de AristotelCostel: @Barcau Ce e nerealist? Ca Greenspan a tinut dobanda jos? Caritasul imobiliar mondial? Iti faci grija pentru clasa muncitoare? Trebuie sa ramana docila si proasta? Din fericire planeta asta nu e numai a ciobanilor mioritici si dereglatii incep sa capete o pondere consistenta in tarile civilizate.
- de gogu: Bun! Are dreptate aristotelcostel!
- de Winsor: Foarte bun articol. Felicitari!
- de sora13: Excelent articol. Felicitari domnului Panaite ! @Barcau: Sa vezi ce slab o sa ti se para articolul asta peste 4-5 luni cand o sa treci de la "gipan" direct la mersul pe bicicleta si de la concedii in Spania la concedii la sat la cosit si dat cu sapa :))) Comentariile celor ca tine sunt strigate de disperare mascate.Bafta !
- de Dan: Foarte bun articol. O placere sa-l citesti.
- de gigi: Panaite e printre cei mai obiectivi analisti economici de la noi. Nu-l luati in seama pe Barcau.
- de Frunza: Excelent articol!
- de Chrysthyan: Mai, ce aveti? Parca am fi la sedinta de partid. Articolul e bun si atat. Mai degraba e trist ce se prezinta in el. Dl. Adrian, am o intrebare legata de articol. Cum se vor retrage banii din piata? Sau acum se indreapta spre bunuri de larg consum? Unde sunt banii aia de fapt? Nu ar trebui sa scada preturile daca nu mai sunt bani?
- de ranad: ar fi fost perfect daca autorul , prin comparatie cu realitatea americana, ar fi explicat ce riscuri pentru oamenii de rand ar implica in romania liberalizarea creditarii,in cazul in care s-ar ajunge din nou la asta
- de Dobrogeanu.G: Da. Articol corect. Mentirea inflatiei la un nivel scazut s-a datorat si costurilor scazute de productie (odata ce productia s-a relocat in Asia, cursurile valutare ramanind artificial stabile - politicile concertate ale bancilor centrale ). Dar aceasta criza este accidentala/unica? Nu se va mai repeta? Ce crede Adrian Panaite?Natura capitalismului a impus relocarea productiei (cautand costuri minime). Asta arata de altfel clar natura profitului. De ce un chinez care asambleaza tot 10 Forduri/ ora e de 30 ori mai prost platit ca un american la fel de productiv? Profitul nu e ceva care se pune peste costuri, e o parte din productie (aceleasi 10 Forduri). Valoarea - valoarea concrecta de intrebuintare a marfii e aceeasi - masina Ford. Ca urmare, capitalistul a incasat aceiasi bani pe fordurile made China sau USA. Capitalismul actioneaza acum ca un nivelator la scara globala al veniturile salariale, raspandind aceasi productivitatea/tehn ologie in toata lumea. Cauta piete noi, muncitori noi. In final chinezii vor schimba intre ei marfurile produse de ei. Mai ales pentru ca americanii nu vor mai avea bani sa le cumpere. Adica chinezii vor deveni efectiv bogati (reflectind abia acum masura productivitatii lor). Asta inseamna ceea ce analistii tuturor bancilor active in Asia spun: "trebuie sa se mareasca salariile chinezilor".
- de Adrian: Vă mulţumesc pentru comentarii si trebuie sa fiu de acord ce spunea Chrysthyan, uneori, aprecierile pozitive, cu caracter personal, sunt si pentru mine oarecum stanjenitoare. Oricum sunt bucuros pentru interes si imi pare rau ca nu am raspuns pana acum la intrebari, nepermitandu-mi sa transform site-ul Curierului National intr-un chat pe articolele semnate de mine, cum, de cateva ori, fara voia mea, s-a intamplat. Va marturisesc acum ca am in lucru un site pe care probabil il voi lansa luna viitoare si unde va voi invita la discutii interactive cu privire la problemele socio-economice ale Romaniei. De data aceasta, pentru ca s-au strans intrebari, am sa incerc insa unele raspunsuri.
- de Adrian: @barcau. Nu stiu cat de slab este articolul, dar te asigur ca nu este facut dupa zvonistica presupusilor “conspirationisti
- de Adrian: @barcau. Nu stiu cat de slab este articolul, dar te asigur ca nu este facut dupa zvonistica presupusilor “conspirationisti
- de Adrian: @Chrysthyan / Excesul de lichiditate din piata pompat in anii precedenti este parjolit pe cale naturala prin scaderea pe lichiditate mica a activelor financiare (actiuni, obligatuni corporative, bonduri cu acoperiri inipoteci) dar si a celor imobiliare. Avem apoi procesul de deleverage care pedepseste monedele de carry trade pe care fondurile speculative au intrat in anii precedenti. Cum acesti bani se evapora literalmente este normal ca preturile de consum sa scada si de aceea este avansat acest pericol deflationist. Oricum un proces de dezinflatie accelerat a aparut deja in statele dezvoltate. In Romania acest lucru nu se poate vedea pentru ca majoritatea marfurilor sunt din import si legate de un euro in curs de apreciere,iar datorita pietei slab concurentiale de la noi companiile pastreaza niveluri ridicate de preturi. Acest fapt se datoreaza si paradoxului ca multi dintre patroni au o slaba pregatire economica, unii dintre ei intrand in afaceri dupa 2000 si necunoscand decat versiunea unei economii in boom. Ei nu stiu ca intr-o astfel de perioada, o dezinflatie este singura cale pentru a mentine cifra de afaceri la break even. Daca este sa ne referim insa la surplusul de lichiditate care a survenit prin injectiile de lichiditate ale bancilor centrale si a bailout-urilor din anul 2008, aici nu putem spune daca banii vor putea fi distrusi rapid inainte sa intre in circulatie intrucat acest fenomen, la scara aceasta, nu a existat niciodata. Atat timp cat banii raman in banci, nu exista pericolul unei inflatii galopante. Personal nu cred ca exista riscul ca acestia sa se duca spre consummator sub forma de credite, intrucat institutiile bancare sunt precaute. Mai degraba vad pericolul ca lacomia sa impinga multe dintre banci sa “investeasca” banii injectati de stat. Astfel, inflatia ar putea veni indirect in economie printr-o inflamare a pietelor de marfuri sau printr-o escaladare nesustenabila a pietei actiunilor. Daca am asista la un start al institutiilor financiare in ceea ce priveste banii iesiti aberant din tiparnita pe aceste piete, atunci pericolul inflationist s-ar transfera asupra intregii economii. O alta supapa ar fi un eventual “bank run” al deponentilor pentru a scoate masiv banii iesiti din tiparnita. Daca aceste fenomene vor aparea dupa un an sau doi de deflatie in care oferta de bunuri si servicii se va fi comprimat suficient atunci sansele unui colaps economic global pe fond de hiperinflatie ar fi real. Deocamdata nu putem spune nimic asupra acestui scenariu. Pur si simplu suntem intr-un caz fara precedent. La o asemenea scala nicicand nu s-a produs un fenomen asemanator, al injectiilor cu mii de miliarde.
- de Adrian: @ranad - Nu cred ca exista pericolul unei reinflamari a creditului in Romania. Acum bancile sunt suficient de prudente pentru a se mai lansa in astfel de proiecte. Preocuparile lor sunt mai degraba legate de gestionarea vechiului portofoliu de credite si in asigurarea lichiditatilor in contextul presiunii reprezentate de imprumurile contractate pe termen scurt (in principal de la bancile mama). Este si motivul pentru care BNR a considerat ca nu ma este necesar sa mentina respectivele norme prudentiale. A fost o masura anticiclica in care nebunia creditarii era totala. Probabil ca acum BNR considera ca acest pericol a disparut. Nici eu nu cred intr-o astfel de varianta a reluarii creditarii. Reducerea RMO ceruta de banci probabil nu este pentru astfel de creditari, ci pentru disponibilizarea unor sume in vederea repatrierii. @Dobro geanu G. - Desigur, chinezii avand reserve, fiind creditor neti au altfel de probleme in fata actualei crize decat tarile debitoare. Capacitatile productive asiatice exista. Problema este ca fara piata americana acestea sunt perfect inutile. Constituirea unei infrastructuri de retail in China este foarte dificila si majorarea cererii agregate in Asia este o problema care nu se poate rezolva pe un orizont de timp mai mic de zece ani. Este si motivul pentru care cred cu tarie ca suntem intr-o criza economica de proportii pe termen lung.
- de Gica : Eu ce-i drept niciodata nu am inteles de ce in calculul inflatiei (indicelui preturilor) nu se tine cont de pretul imobiliarelor, care pentru foarte multi oameni reprezinta directia in care se duc o mare parte din venituri lunar pe chirie/rata. Practic din viciul acestui indicator s-au nascut atatea dezechilibre.
- de nostradamus: m ai ametit dnu Panait. am inteles, ideea ca america e kaput din 2000, dar in rest parca e o prezentare de la urmatorul film james bond . imobiliarele americane s au umflat ca rata fixa pe 30 ani la ipoteca era foarte mica , si greenspan nu controleaza rata pe termen lung . deci vinovatul cine e ? chinezul ? sau toata lumea?
- de PETRE: Ba Nostradamus! Tu esti unul dintre cei mai talmaciti comentatori sa-si expuna parerile aci. Tu ai fost ametit inainte de a citi excelentul articol al D-lui Panait. Ti-s fi dat careva in cap cu o caramida si nu ti-ai revenit inca. Pe urma, aduti cunostintele la zi, ba bula. Greenspan e demult in pensie, uitat ca un rahat in iarba, desi a facut atita rau Americii, la fel aproape ca nenorocitul de Bush, cu care de altfel te asemenei in materie de ignoranta generala. Du-te repede la buda si trageti o palma, will ya...you motherfuckercocksuck er jerk!.
- de Adrian: @nostradamus.... rata la putine ipoteci a fost fixa pe 30 de ani. Multe sunt cu optiune, insa cele mai multe au fost de tip ARM (adjustable rate mortgage), iar acestea se reseteaza la fiecare cinci ani si se actualizeaza la dobanda pietei. Problema a aparut cand Fed a majorat dobanda la 5,25%, iar multi dintre americani contractasera creditele pe cand era dobanda de politica monetara era sub 2% (nov 2001 - nov 2004). Toti acesti nefericiti au fost prinsi pe picior gresit. Problema este ca inca urmeaza valuri de resetari si fara o mentinere a dobanzii la nivelurile modice de astazi (prin pedepsirea celor care au economisit) rata de default a familiilor americane ar fi mult mai mare. Este un paradox, dar in momentul de fata imobilele din piata americana au valoare zero. Pentru ca lipsesc acum cumparatorii, iar numarul locuintelor in procedura de foreclosure este imens. Si ar fi mult mai mare daca dobanda nu ar fi mentinuta atat de jos.
- de nostradamus: de acord, dar de balonul imobiliar din europa west+est, china etc, tot greenspan e devina? a fost si cauze globale ale problemei , nu numai greselile cu greenspan , in rest total de acord.
- de AristotelCostel: @Nostradamus Greenspan e bunicu' tau? Da, taticule, el e de vina pentru caritasul imobiliar mondial. Americanii s-au jucat de-a planul cincinal si le-a iesit pe hartie. Cu 10 ani in urma s-ar fi putut desfasura cea mai mare criza de la cea din '29. Din pacate/fericire, Greenspan a ales sa traim vremuri istorice. S-a inselat... ce sa-i faci, avea si el problemele lui... cu prostata si ... creieru'.
- de nostradamus : greenspan e un actor minor in problema. cauzele sunt urmatoarele: lipsa de supraveghere a bancilor ( bancile europe au leverage de 30 ori ) , comertul international cu reglementari deficitare( china manipuleaza moneda) , natura umana care tinde sa formeze piramide -baloane .
- de AristotelCostel: @Nostradamus Daca mananci la restaurant si te alegi cu o intoxicatie alimentara, de vina poate fi Salmonela. Salmonela in exces "tinde" sa provoace greturi si diaree, insa Monsieur Le Patron a generat mediul...PROPICE! Intr-o astfel de situatie, nu iti recomand sa reclami la ANPC... bacteria.
- de Dan Necea: @Nostradamus - Aristotel are o platoniciana dreptate sa stii. China manipuleaza moneda ca trisorul - ruleta; in cazinoul Fed, la masa bond, James bond.. Cat despre europeni, ce sa faca si ei cu asemenea boom economic la concurenta si o moneda inexplicabil apreciata? S-au gandit sa puna tot pe 11 rosu, si sa aiba leverage de 30 in loc de 25 ca cele americane.. Dar oare pe ale CUI active toxice au mizat?
- de Dan Necea: @AristotelC. - eu credeam ca bunicul lui Nostradamus e profetul Isaia.
- de FreeCitizen: Dl. Adrian, pentru ca ati adus vorba de injectiile de lichiditate. Din nefericire tocmai asta se intimpla: lacomia bancilor nu are margini si "investesc" acesti bani pentru a umfla preturile actiunilor (care sint inca detinute) in speranta ca poate le vor vinde la preturi umflate fraierilor si isi vor recupera banii investiti inainte de crash ( cel putin in US - NYSE). Referitor la "bank run" asta se intimpla deja in US nu mai tine nimeni nici un ban in banca, ii scoate cash omul imediat cum a luat salariul. Eu cred ca urmeaza a doua serie de crash-uri. De abia incepe dezastrul serios . Felicitari pentru articol.
- de Sorin Arcadie: "Inflatia inseamna taxare fara legislatie" - Milton Friedman. Intr-ad evar, interventia statului in economie are exclusiv consecinte negative. Articole pertinente pe tema inflatiei si ,in general, avind ca subiect interventia statului in economie am mai gasit si pe site-ul : www.ecol.ro
Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.
© 2007 Curierul National. Toate drepturile rezervate. Textele şi fotografiile sunt proprietatea titularilor de copyright
şi nu pot fi reproduse fără acordul scris al acestora. Design: Dinamic Soft. Valid XHTML 1.0.
