Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

"Intotdeauna am avut în economia de piaţă cicluri marcate de o extindere nesustenabilă a creditului şi baloane speculative pe diverse categorii de active... Se mai întâmplă. De data aceasta ne confruntăm cu un bubble al activelor şi creditării cu adevărat uriaş, ceva ce nu am mai văzut în întreaga istorie", a declarat Nouriel Roubini, profesor de economie la Stern School of Business al Universităţii din New York. Fost preşedinte al Comisiei consilierilor economici a Casei Albe în timpul Administraţiei Clinton şi deţinător în perioada 1999-2000 al funcţiei de director al Biroului de Politici de Dezvoltare al Trezoreriei SUA, a explicat formarea unei spirale a multiplicării artificiale a banilor. Cu cât valoarea activelor creştea, le puteai pune ca garanţie, puteai împrumuta mai mult şi se puteau cheltui mai mulţi bani pe bunuri de consum şi servicii. Astfel, acest bubble financiar s-a transferat în economia reală. Spargerea balonului de săpun rezidenţial a determinat începutul vânzărilor forţate sub presiunea scadenţelor la credite. Un astfel de proces, care s-a extins la creditele imobiliare şi spre alte instrumente financiare, a mai existat în SUA şi în ţările dezvoltate şi altă dată, doar că acum este excesiv şi deosebit de violent. În 2003 Rezerva Federală a ţinut dobânda la 1% aproape un an de zile, aruncând în piaţă „mult prea mulţi bani ieftini, pentru prea mult timp". Am avut parte de o subestimare a riscului, iar „autorităţile de reglementare au dormit", a evidenţiat Roubini. „Combinaţia letală dintre existenţa banilor ieftini şi lipsa de supraveghere a dus la formarea unui uriaş bubble", a mai afirmat profesorul de la New York University, subliniind că nu este vorba numai de o problemă a creditării pe segmentul subprime, ci pe întreaga piaţă imobiliară, toate categoriile de împrumuturi pentru acest sector având „caracteristici toxice". Balonul de săpun al datoriilor s-a extins şi în domeniul comercial din real estate, în industria cardurilor de credit, în leasing-ul auto, în creditele de studii, în garantarea tranzacţiilor pe derivate, în cazul obligaţiunilor municipale şi a celor corporative. „Nu este o problemă a creditării ipotecare subprime, ci despre un întreg sistem financiar subprime care a dus la cel mai mare bubble al creditului şi activelor din istorie", a sintetizat Roubini.

Riscul unui colaps sistemic, mai mare decât oricând

„S-a creat în ultimii ani un sistem cu instrumente nelichide, având puţine legături cu economia reală, iar acum, când investitorii şi-au dat seama câte astfel de gunoaie au în portofolii, asistăm la o panică generalizată, întrucât nu ştim câte astfel de active toxice avem şi nici cine le deţine. Este ca şi când am merge legaţi la ochi pe un câmp minat", a expus plastic Nouriel Roubini, punctând că orice contraparte într-o tranzacţie este considerată riscantă, un potenţial falit, un potenţial rău-platnic, iar această percepţie blochează pieţele financiare. Panica este la cote uriaşe, iar riscul unui colaps sistemic este mai degrabă mai mare decât mai mic decât în urmă cu câteva luni, consideră fostul oficial american. În opinia acestuia, autorităţile centrale au luat deja toate măsurile care se impuneau, ele sunt cunoscute de investitori, dar cu toţii preferă să arunce acum peste bord activele acumulate în ultimii ani. „Pieţele sunt nelichide. Pieţele creditului sunt nelichide; pieţele bursiere sunt nelichide. Este un cuţit în cădere pe care nimeni nu vrea să îl prindă. Practic nu există cumpărători. Am ajuns în punctul în care autorităţile centrale nu mai au politici de răspuns. Ceva radical trebuie să se întâmple şi nu exclud o închidere pentru o săptămână sau două a pieţelor bursiere", a declarat Nouriel Roubini. În opinia sa, planul de bailout de 700 de miliarde USD este insuficient, iar această sumă trebuie mărită. Un trilion nu reprezintă limita superioară, ci minimul. 300 de milioane USD pentru recapitalizarea băncilor este total insuficientă. Va fi nevoie de 600 de milioane pentru că sistemul bancar urmează să contabilizeze nu doar pierderile din piaţa subprime, dar de pe toate categoriile de credit ipotecar, pe segmentul comercial din real estate, pe cardurile de credit, leasingul auto, creditele de studii, împrumuturile pentru derivate, obligaţiuni municipale, bonduri corporative, CDS-uri. Planul de bailout va depăşi două trilioane USD, mai apreciază profesorul de la Stern School of Economics.

Nu există suficienţi bani pentru a acoperi toate pierderile

Este evident că toţi banii aruncaţi în piaţă de băncile centrale nu au putut calma investitorii. „Trilioane în recapitalizări, trilioane în garanţii, trilioane în injecţii de lichiditate, dar pieţele sunt în continuare nelichide şi lipseşte încrederea în contraparte", a comentat Nouriel Roubini, precizând că fondurile guvernamentale sunt insuficiente pentru a acoperi toate pierderile. „Sunt companii financiare foarte importante despre care se spune că sunt prea mari pentru a li se permite să cadă, dar eu spun că sunt şi prea mari pentru a fi salvate, întrucât ţările în care acestea îşi desfăşoară activitatea nu sunt suficient de mari pentru a le susţine. Gândiţi-vă la Islanda, Belgia, Olanda, Elveţia! Dimensiunea acestora nu va permite salvarea unor entităţi financiare de calibru", a avertizat Roubini. Pe de altă parte, deşi sunt mici, aceste ţări pot crea turbulenţe foarte mari pe pieţele internaţionale. „Chiar şi o ţară mică poate avea un efect sistemic asupra economiei globale. Luaţi exemplul Islandei. 300.000 de oameni în mijlocul nopţii, în mijlocul Atlanticului. Credeţi că nu va avea efect asupra nimănui? Din nefericire, băncile au împrumutat de 12 ori PIB-ul statului islandez şi acesta a realizat investiţii toxice. Ţara s-a comportat ca un fond de hedging dintr-o insulă exotică. Avem practic un sistem bancar închis care trebuie să-şi vândă într-o piaţă nelichidă şi tensionată activele toxice (credite, obligaţiuni ipotecare, acţiuni). Şi chiar o ţară mică precum Islanda are un impact semnificativ asupra pieţei financiare internaţionale. Să ne gândim ce se va întâmpla când lucrurile vor exploda în Coreea, Turcia, Ungaria sau în cea mai mare parte a ţărilor în curs de dezvoltare din Europa Centrală şi de Est...", a mai adăugat Nouriel Roubini.

Curierul Naţional va continua, până la sfârşitul săptămânii, prezentarea analizelor profesorului de economie Nouriel Roubini cu privire la situaţia financiară actuală şi perspectivele economiei mondiale pentru următorii doi ani.