Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Echipaţi de plajă. Cam aşa ne-a prins crivăţul crizei financiare internaţionale. Cu prea puţine economii, îndatoraţi până în gât, cu vulnerabilităţi importante, cu o coeziune scăzută. Este valabil atât la nivelul familiilor medii de români, cât şi pentru situaţia de ansamblu a ţării. Şi, spre deosebire de crivăţul pe care îl ştim că apare în fiecare iarnă de la Răsărit, acest crivăţ financiar care vine acum din Apus ar putea sufla cu o intensitate mult mai mare peste plăpânda economie locală. Din păcate, de la declanşarea cu zgomot a crizei subprime din SUA în vara anului trecut, politicienii au făcut mult prea puţin pentru a atenua impactul turbulenţelor financiare asupra economiei româneşti. Dimpotrivă, au apăsat la maximum pedala unei creşteri a PIB bazată mult prea mult pe finanţarea externă. În plus, românul de rând, neavertizat de nimeni, a continuat un comportament de consum specific unei perioade favorabile care tocmai se încheie. Şi, din păcate, guvernanţii au încurajat această percepţie optimistă, promiţându-le cetăţenilor vremuri cu soare. Prin urmare, nu trebuie să ne mire că românii se prezintă echipaţi de plajă la întâlnirea cu acest crivăţ biciuitor al crizei financiare globale.

În luna ianuarie a acestui an, când vânzările agresive de pe Bursele lumii se intensificau prefigurând o intrare în recesiune a economiei mondiale, iar datele economice venite din pieţele mature erau tot mai îngrijorătoare, premierul Tăriceanu ne asigura că deprecierea leului şi pierderea din capitalizare a companiilor listate din România nu au nimic în comun cu situaţia din ţară. În opinia sa, acestea erau cauzate exclusiv de criza americană, care părea foarte îndepărtată, în timp ce economia locală nu avea niciun fel de probleme structurale. "Economia românească de astăzi, din acest an, pot să vă spun că funcţionează nu bine, ci foarte bine. (...) Economia românească - ştiţi cum se spune pe româneşte - duduie", spunea la finele lunii mai a.c. primul-ministru. Şi această abordare exuberantă s-a transmis pe cale ierarhică. Pe 21 august, la prezentarea statisticilor pe primul semestru din 2008, ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, a ţinut să se laude cu noua majorare record cu 8,6% a produsului intern brut, estimând că acest ritm de creştere va putea fi menţinut şi în deceniul următor. Nici în septembrie, cu doar câteva zile înainte ca autorităţile americane să admită existenţa unei crize sistemice a înregului complex financiar global, guvernanţii noştri nu erau clintiţi din optimismul lor. În acele momente, şeful Executivului ne-a uimit din nou prin atitudinea sa plină de emfază: "Am vorbit despre necesitatea de a ne propune un proiect naţional ambiţios, şi anume acela de a transforma România într-o reală putere, a şaptea putere economică a Europei. Datele legate de prognozele economice ale ţărilor europene şi ale României desemnează, fără putere de echivoc, că acest obiectiv poate fi atins într-un orizont mai mult decât acceptabil, la nivelul anului 2014".

Guvernare după ureche. Cam aşa am putea califica exerciţiul mandatului Tăriceanu, dacă ne gândim că acesta a reuşit să îşi schimbe atât de dramatic perspectiva în doar câteva săptămâni. Pentru că nu putem explica altfel o inversare atât de radicală a discursului liberal ce a abandonat lăudăroşenia cu care ne-a obişnuit în ultimul timp spre a o înlocui cu o retorică panicardă despre viitorul incert al României şi probabilitatea unui colaps economic la care am ajunge după alocarea către salariile profesorilor a unei sume de mai puţin de 1% din PIB-ul grozav atât de trâmbiţat până de curând. "O astfel de măsură ar avea ca efect creşterea fără precedent a inflaţiei, accentuarea deficitului de cont şi un deficit bugetar uriaş, ceea ce ar duce România într-o instabilitate economică, care va fi agravată de criza internaţională", comenta speriat Varujan Vosganian avansând, în mod inadmisibil pentru un ministru de Finanţe, perspectiva unei inflaţii cu două cifre. Călin Popescu Tăriceanu, la rândul său, se arăta îngrijorat de "riscul de a ne întoarce la o perioadă de stagflaţie", dar şi de faptul că "stabilitatea României nu va mai putea fi asigurată". Mai mult decât atât, după ce în ultimii ani a condus corul cântăreţilor binefacerilor aderării la Uniunea Europeană, acum ne prezintă economia globalizată în care am făcut eforturi disperate să ne integrăm drept un "Titanic" ce urmează să se scufunde.

Lipsa de consecvenţă a politicienilor noştri nu ne mai miră. Suntem obişnuiţi că aceştia îşi primenesc ideile cu aceeaşi frecvenţă cu care îşi schimbă ciorapii. Tocmai de aceea, probabil că nici nu ne mai deranjează atât de tare. Însă a guverna vreme de patru ani de zile pornind de la prezumţii la care renunţi aşa de uşor este cel puţin îngrijorător. Dacă situaţia apare, dintr-o dată, atât de gravă în ochii oficialilor de la Palatul Victoria, încât să putem realmente colapsa printr-o singură măsură de majorare a salariilor într-o unică ramură, ne întrebăm cât de eronată putea să fie percepţia de până acum a guvernanţilor. În plus, având în vedere că toate construcţiile bugetare şi politica fiscală au fost realizate având ca punct de plecare teza economiei care duduie şi a menţinerii ritmului de creştere inclusiv în următorul deceniu, chiar avem un motiv suplimentar de nelinişte faţă de felul în care România ar putea recepţiona impactul crizei financiare internaţionale. Mai grav este, că aceste mesaje optimiste au fost retransmise obsesiv către populaţie, iar acum aceasta este cu atât mai puţin pregătită pentru vremurile incerte care vor urma. Cozile din hipermarketuri ne avertizează că lucrurile chiar aşa stau. Nesăbuinţa autorităţilor, care nu au chivernisit mai nimic într-o perioadă favorabilă la nivel mondial, s-a propagat prin contagiune către românul de rând pe care astăzi îl găsim îndatorat şi cu prea puţin în cămară. Realitatea este încă o dată crudă cu noi. Suntem echipaţi de plajă, în aşteptarea unor zile cu soare, dar peste noi vine crivăţul crizei mondiale. Din păcate, în acest răstimp, statul a avut grijă să ne cumpere umbreluţă de plajă şi creme de protecţie solară, nicidecum sumanele groase de care avem nevoie pentru a traversa o iarnă lungă.

• Currently 4.51/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5