Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Majorarea salarială de 50% a personalului din învăţământ, votată recent de Parlament, a stârnit aprinse discuţii şi, dacă ar fi să ne luăm după ce spun unii politicieni şi analişti financiari, am putea fi tentaţi să considerăm că soarta întregii Românii depinde de intrarea - sau nu -  în vigoare a respectivei legi. Asta după ce în ultimii ani am fost bombardaţi din zona guvernamentală cu statistici care mai de care mai umflate şi cu prognoze extraordinare cu privire la viitorul economic al ţării. Până de curând nimeni nu s-a arătat îngrijorat de lipsa de competitivitate a pieţelor locale, de deficitele externe, de creşterea gradului de îndatorare a populaţiei, de configurarea unei economii bazate pe consum şi de dependenţa acesteia faţă de intrările de capital speculativ sau de remiterile de bani ale românilor care lucrează în străinătate. Trecute sub tăcere, toate aceste fenomene structurale care ne puteau avertiza asupra unei turnuri mai puţin fericite în anii ce vin, au fost ca şi inexistente pentru guvernanţi. Iritaţi de cârcotelile unora sau altora, aceştia nu conteneau să ne spună că "economia duduie" şi să se laude cu o creştere fără precedent a PIB. Acum însă, deodată, o singură majorare salarială într-un singur sector - e adevărat, substanţială - pare să ameninţe echilibrul macroeconomic al României. Desigur, nicio vorbă despre risipa bugetară, despre cheltuielile pe proiecte îndoielnice ale administraţiilor locale; niciun cuvânt despre bula speculativă din imobiliare şi butoiul cu pulbere al datoriilor contractate de populaţie pentru achiziţionarea de locuinţe la preţuri inflamate; nimic despre deficitele externe şi dezvoltarea unei economii axate pe consumul mărfurilor provenite din import; prea puţine avertizări despre politica de preţuri promovată de multinaţionale în condiţiile unor oligopoluri evidente. Toate aceste aspecte, care prefigurează o vulnerabilitate suplimentară a economiei româneşti în faţa crizei financiare internaţionale, sunt în continuare escamotate de guvernanţi. De vină par a fi doar salariaţii din învăţământ care vor duce economia la ruină prin pretenţiile lor salariale. Pentru că altminteri, lucrurile ar sta excepţional întrucât - nu-i aşa - "economia duduie".

Miercuri, ministrul Vosganian s-a lansat iar în declaraţii alarmiste, inadmisibile pentru un ministru de Finanţe, afirmând că o promulgare a legii respective va duce în 2009 la o inflaţie cu două cifre. Asta în condiţiile în care, românului de rând, în ultimii ani i s-a tot spus că va beneficia şi el, într-un târziu, de avantajele creşterii economice, după ce companiile se vor fi capitalizat şi investiţiile necesare se vor fi făcut. Or acum, la spartul târgului, cadrelor didactice - categoria bugetară care a cam rămas în urmă la capitolul venituri - li se spune că vor  dezechilibra economia prin bucata de pâine pe care ar câştiga-o în plus. De ce, totuşi, ar reprezenta dascălii o astfel de povară dacă "economia duduie"? Răspuns: pentru că am avut o creştere economică dezechilibrată, pe datorie, finanţată din exterior şi prin acumularea de tensiuni uriaşe în multe sectoare. Dar, până de curând, ne-am complăcut în traiul fals, dincolo de capacitatea reală a economiei locale de a susţine cererea potenţială. Toate sub minciuna că "economia duduie".

În toţi aceşti ani am plătit din ce în ce mai mulţi bani la întreţinere. În anul 2000 factura la asociaţie însemna o glumă în raport cu ce se întâmplă acum, când avem printre cele mai scumpe gaze din Europa. Pe timp de iarnă plata căldurii a devenit din ce în ce mai împovărătoare, fiind nevoie de tot mai mulţi bani pentru a o efectua. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Mâncarea, în România, dar şi bunurile de larg consum, cândva mai ieftine decât în alte ţări, acum sunt mai piperate decât în alte state din componenţa UE. Chiar dacă veniturile au crescut, a trebuit să dăm din ce în ce mai mult pe produsele de strictă necesitate. Văduviţi în ultimii ani ai ceauşismului de beneficiile economiei de consum, şi după ce au avut de suportat în anii ‘90 o tranziţie foarte diferită, românii, când au avut în mână primii bani sau când i-au procurat prin credite costisitoare, au dat buzna în hipermarketurile despre care acum descoperim că stau în cartel şi impun producătorilor politici de preţuri care ruinează în cele din urmă consumatorul final. Nu mai contează că acest consum se bazează pe importuri şi adânceşte deficitul de cont. Ideea este că banii circulă. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Plătim la pompă un carburant infinit mai scump decât în anii '90. Pentru că s-au făcut investiţii în rafinării, pentru că s-au privatizat companiile, pentru că ne-am integrat în UE, pentru că a crescut preţul mondial al petrolului brut. Deci pentru toate motivele din lume. Drumul până la benzinărie este, însă, mult mai costisitor şi îl resimţim pe deplin în buzunar. Preţ mai mare la poarta rafinăriei înseamnă însă şi accize mai mari, deci bani mai mulţi pentru stat, tot din buzunarul cetăţeanului. Dar asta nu contează, atât timp cât avem aceste rulaje. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Incapacitatea politicienilor de a demara un proiect naţional care să stimuleze crearea unei economii reale, bazate pe producţie, a izgonit pur şi simplu câteva milioane de români din ţară, aceştia luându-şi lumea în cap şi lăsându-şi copiii de izbelişte pentru a putea dobândi o slujbă pe care în România nu aveau cum să o obţină. Munca acestora ne-a finanţat deficitele şi remiterile de bani în ţară, au putut ţine în mişcare infrastructura de creditare şi consum denumită impropriu economie românească. Departe de a fi un motiv de ruşine, că i-am trimis pe românii de aici - unii absolvenţi de facultăţi - spre a face munca de jos din Spania ori Italia, acesta a fost un pretext de mândrie pentru politicieni care au subliniat întotdeauna că aceştia aduc bani. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Preţurile locuinţelor au crescut aberant, pe meleagurile mioritice umflându-se un balon speculativ infinit mai exagerat decât în SUA şi alte ţări în care am văzut ce dezechilibre financiare a putut crea. Aceste cotaţii prohibitive din real estate i-au îndepărtat pe tineri de perspectiva de a cumpăra o casă în acord cu propriile lor venituri. Dacă mulţi dintre aceştia au abandonat ideea, unii dintre ei au mers la bănci şi şi-au amanetat munca lor pe următorii 30 de ani, într-o perspectivă pe care o descoperim ca fiind incertă. Dar până la urmă toţi aceşti bani ai bulei speculative imobiliare i-am putut contabiliza undeva. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Atunci când şmecherii din industria importatoare de automobile, neobişnuiţi cu o concurenţă reală, au văzut în faţă perspectiva înspăimântătoare ca românii să poată cumpăra maşini bune la preţuri scăzute din Germania, cu un kilometraj infim, fără a plăti un adaos comercial greu de suportat pentru veniturile modeste de la noi, ne-am pricopsit cu o taxă auto. Înrobitoare pentru contribuabil, aceasta s-a regăsit însă în buget, astfel încât ne putem lăuda cu mai mulţi bani. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Plătim cea mai scumpă telefonie mobilă din Uniunea Europeană. Două-trei concerne multinaţionale stau în cartel în condiţiile unei supravegheri slabe a autorităţilor de reglementare. Cea mai mare parte a consumatorilor rămân captivi şi nu pot face altceva decât să se supună unor contracte-standard, suspect de asemănătoare dacă presupunem că este vorba de o piaţă liberă. Dar ce contează până la urmă cât de adânc bagi mâna în buzunar atunci când vorbeşti cu cei dragi. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Băncile operează în România comisioane inexistente pe pieţele mature spoliindu-ne prin taxe invizibile adăugate unor produse pe care campaniile publicitare mincinoase ni le prezintă ca fiind deosebit de atractive. Asta în condiţiile unei competiţii scăzute şi a unor practici abuzive în faţa unei populaţii mai puţin avizate în legătură cu subtilităţile financiare. Dar, nu trebuie să ne supărăm pe faptul că am cotiza din greu la profiturile nesimţite ale unui sistem bancar care se laudă cu soliditatea sa pe cârca noastră. Dimpotrivă, faptul că acum acesta rulează sume mai mari este încurajator. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Descoperim acum, la final de mandat, când suntem terifiaţi de majorarea salariilor în învăţământ, că ciracii politici, fie ei simpli lipitori de afişe sau persoane dubioase care au finanţat campaniile electorale, sunt plătite din ban public cu sume exorbitante, în total dezacord cu pretenţiile de impozitare asupra entităţilor economice productive. Dar banii acestora se regăsesc atât pe statele de plată, cât şi în consumul haotic, dezordonat şi dezmăţat cu care ne-au obişnuit parveniţii de tranziţie cu stipendii de la buget. Mai mulţi bani, deci PIB mai mare. Concluzia? "Economia duduie!".

Din toate aspectele enumerate mai sus, rezultă cât se poate de clar că economia duduie. Într-adevăr duduie! În toţi aceşti ani a duduit pe seama consumatorului final. Toată această creştere economică artificială ce a avut ca principal efect vlăguirea şi îndatorarea românilor care teoretic ar fi trebuit să formeze mult-trâmbiţata clasă de mijloc pare-se că

şi-a epuizat momentan din resurse. Pentru că veniturile nu mai pot creşte în acelaşi ritm, pentru că noul context internaţional nu o mai permite şi pentru că am ajuns spre limita superioară a plafonului îndatorării. Iată de ce acum nu se mai pot majora salariile profesorilor. Pentru că tot combustibilul creşterii economice bazate pe creditare şi consum s-a epuizat. Pentru că bula speculativă din imobiliare trebuie să se dezumfle până la cote pe care foarte puţini şi le imaginează în acest moment. Pentru că profiturile din ultimii ani nu au fost tezaurizate, sau sunt repatriate de companiile multinaţionale peste mări şi ţări. Bugetul prognozat pentru anul viitor anticipează o majorare de 6,5% a PIB. Cine îşi imaginează că aceasta se va realiza altfel decât din deflatori şi pe spinarea populaţiei?! Să nu fim prin urmare naivi şi să nu sărim în sus de bucurie când nişte mincinoşi de profesie ne vor spune: "Economia duduie!".

• Currently 4.76/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5