Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Continuăm în acest articol cu prezentarea argumentelor în favoarea unui "Master Plan", începută în editorialul anterior privind productivitatea.
Aşadar, cu toate că în lume productivitatea operaţiunilor tinde să se armonizeze pe măsură ce companiile devin cu adevărat globale şi difuzează liber aceeaşi tehnologie şi procese în pieţele unde sunt localizate, avem nevoie de conceperea sistemului românesc de productivitate la nivel naţional şi la nivel de companie. Din realitatea practică, lanţul valorii este coordonat la nivel global. Naţionalitatea companiilor contează din ce în ce mai puţin. Dar ceea ce contează cu adevărat la nivel de productivitate în condiţii de globalizare este "crearea culturii angajaţilor pentru productivitate". Cultură integrată într-un "master plan". Este vorba, de fapt, de crearea unei mentalităţi la nivel de angajat de tip pro-productivitate.
Un factor cu impact major asupra nivelului de productivitate, mai exact asupra metodelor de a pune la un loc toţi factorii de producţie, este nevoia de mai  mulţi manageri peste tot în lume. Tot mai mulţi manageri sunt ceruţi de către pieţele emergente. India, China, Rusia, Brazilia şi regiunea Golfului se concentrează din ce în ce mai mult pe management şi pe crearea de şcoli de management şi pe crearea de şcoli de business, dincolo de educaţia ştiinţifică şi inginerească aplicată. În mişcarea productivităţii pe plan mondial, abilităţile strategice, de finanţe şi marketing sunt priorităţi pentru a asigura expansiunea continuă a companiilor într-un mediu globalizat. Un manager este şi va fi mai căutat decât un specialist.
Un alt factor se referă la o nouă dimensiune în managementul strategic al companiilor. Această nouă dimensiune se referă la strategia pentru mediu. Schimbarea climei este o preocupare evidentă pentru opinia publică (ultimii 10 ani sunt cei mai călduroşi din 1850, de când se fac înregistrări), iar companiile trebuie să-şi integreze o dimensiune de mediu în strategia lor. Dar costurile cu armonizarea la mediu sunt costuri "sofisticate" (scumpe). Bugetele operaţionale, şi mai ales cele financiare, trebuie concepute astfel încât să se asigure un flux de numerar care să facă faţă programelor de investiţii pentru mediu. Recuperarea prin preţ a investiţiilor în mediu se va face prin conceperea de strategii manageriale axate pe tineri. Tineri care apreciază mai mult abordările privind mediul. Dar tinerii impun şi noi niveluri de competitivitate.
În ultima perioadă se poate observa o discrepanţă privind echilibrul demografic. Aşadar, un factor cu impact major în nivelul de productivitate se referă la creşterea longevităţii populaţiei la nivel mondial - "ştiinţa vieţii".  O primă implicaţie a acestei "ştiinţe a vieţii" şi împreună cu nevoia de protecţie a mediului (o planetă mai caldă cu + 0.6°C în 20 ani) ar fi investiţii masive bazate pe inovaţii sofisticate. O altă implicaţie a longevităţii populaţiei la nivel de productivitate la nivel de companie şi la nivel de naţiune este în cadrul sistemelor de pensii actuale din Europa (similar este şi în Japonia şi SUA). Aşadar, sistemele de pensii în Europa au un risc ridicat. O treime din populaţie (EUROSTAT) are acum peste 60 de ani; 10% este mai în vârstă de 80! Pensionarea se apropie de 70 şi fluctuează depinzând de sector şi de dificultatea muncii. Dar longevitatea este cuplată cu o demografie scăzută în Europa, Japonia şi Rusia. Demografia are un impact devastator asupra continuităţii activităţilor la un nivel de productivitate programat profitabil. În 2050, Europa va avea 628 milioane de oameni, crescând cu mai bine de 100 milioane în 50 de ani. Ar putea politicile de migraţie lentă să compenseze acest declin, în special pentru forţa de muncă calificată? O altă implicaţie a creşterii longevităţii este legată de cheltuielile din sistemele de sănătate. Aşteptările de viaţă cresc dramatic la mai bine de 85 de ani în multe naţiuni industrializate. Ca o concluzie a problemei longevităţii asupra productivităţii este formarea "naturală" a unei "rupturi de sisteme" atât la nivel de productivitate în companii, cât şi la nivelul de sistemelor de pensii şi al sistemelor de sănătate.
Un alt factor decisiv asupra productivităţii este accesul la cunoştinţe. Întotdeauna a fost o încordare privind rivalitatea dintre proprietatea intelectuală şi sistemele deschise. Proprietatea intelectuală opune două concepţii ale lumii de business: pe de o parte, respectul pentru inovaţie şi invenţie, şi pe de altă parte încrederea într-o societate mai deschisă şi unde informaţiile sunt împărtăşite liber. Dar informaţiile privind conceperea de sistem productiv, atât la nivel de companie, cât mai ales la nivel naţional sunt informaţii extrem de costisitoare. La nivelul României poate ar fi bani, dar avem nevoie de o viziune şi de dorinţă sistematică şi durabilă de a se face acel "master plan" pentru productivitate. De exemplu, cum este afectată productivitatea logisticii unei companii din România care utilizează sistemul rutier naţional în condiţiile în care, de exemplu, la 3 luni se observă creşterea duratei rutelor cu 5,8%.
Trecerea de la mâna de lucru ieftină la creier ieftin reprezintă un factor periculos de "balansare a valorilor". Lumea se deplasează de la un model de competitivitate bazat pe mâna de lucru ieftină la unul bazat pe creier ieftin. În total, India, China şi Rusia "produc" 14 milioane de absolvenţi de studii superioare în fiecare an, la fel de mulţi ca şi SUA. Aceşti absolvenţi devin repede tineri profesionişti dornici de succes, care sunt relativ ieftini şi puternic motivaţi. Cu ajutorul tehnologiei, aceste creiere pot fi accesate de oriunde din lume. Problema din punct de vedere al productivităţii acestor tineri se pune la nivelul "sistemul de înrobire" prin sisteme de tip leasing, credit ipotecar, sistem de studii etc. Presiunea financiară creată duce la scăderea mobilităţii şi implicit la crearea "creierului ieftin".
Un alt factor este de natură de reconsolidare geopolitică regională şi se referă la atracţiile pentru zona Golfului şi pentru Africa. În zona Golfului sunt proiecte în infrastructură în valoare de 800 de bilioane de USD, în timp ce Africa devine tot mai atractivă datorită energiei, materiilor prime şi ca zonă de distribuţie a mărfii. Mai mult de 800 de companii chineze operează în Africa. Conform statisticilor, populaţia Africii va atinge 1,9 bilioane de oameni în 2050.
Ultimul factor amintit se referă la urbanizarea excesivă a economiei mondiale, care conduce la a creşte presiunea pe infrastructura economică şi socială (drumuri, apă, spitale etc.), mediu şi la a creşte problemele sociale (migraţia rurală la oraşe). Între 1900 şi 2000, populaţia lumii care trăieşte în oraşe a explodat de la 150 milioane la 2,9 bilioane! Ca o consecinţă, congestia devine o problemă majoră în câteva oraşe mari - nimeni nu se mai poate mişca nicăieri!
În acest context de riscuri, se impune o abordare eminamente ştiinţifică şi aplicată a subiectului productivitate românească. În mod normal, o companie nu-şi poate permite să monitorizeze astfel de factori în mod curent şi performant. Dar compania, prin impactul asupra productivităţii, a costurilor şi implicit a profitabilităţii, le simte din plin. Aceşti factori, împreună cu alţii, cum ar fi migrarea forţei de muncă de la un loc la altul sau slaba pregătire profesională cauzată în principal de o lipsă de "direcţie valabilă în timp" a tinerilor la vârsta de 16-17 ani, afectează foarte mult sistemul de planificare al afacerilor. De exemplu, necesitatea de "alipire bugetară" (de rectificare bugetară) din ce în ce mai deasă conduce la o perturbare a planificărilor afacerilor. La fel, şi reproiectarea permanentă a proceselor de afaceri cu costurile asociate pe proces are de suferit.
Problemele concrete privind productivitatea (cum ar fi procesele de afaceri, pierderile din sistem, organizarea locului de muncă, costurile activităţilor, moralul angajaţilor etc) din "viaţa reală" a companiilor de producţie, servicii şi comerţ din România, vor fi abordate în intervenţiile noastre ulterioare.