Cumpara acum
Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Care sunt soluţiile pentru eficientizarea sistemului sanitar?

Scăderea birocraţiei
Creşterea transparenţei
Construcţia de spitale noi
Modernizarea spitalelor vechi
Parteneriatul public privat

Comentarii (7) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
[email protected] national.ro

[email protected] national.ro




« Alte articole din categoria Opinii

O noua reforma

Opinii - DAN GRIGORESCU
(citeste alte articole de acelasi autor »)


Data adaugarii: 2003-11-22

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Se pare ca invatamantul universitar va experimenta din nou o reforma. A cata de la aceea, catastrofala, din 1948, cand singurul argument a fost preluarea modelului sovietic? Unul dintre cei care, atunci, in urma cu 55 de ani, au transformat ideile internationalismului proletar si dragostea fata de tara socialismului biruitor in practica a educatiei, imi marturisea candva ca un consilier, trimis de la Moscova sa supravegheze punerea in aplicare a directivelor, i-a sfatuit in taina pe colegii lui de la Bucuresti sa lase invatamantul romanesc asa cum era, pentru ca, la ei, rezultatele acestei scheme fusesera foarte slabe. Pe cand scoala romaneasca isi afirmase pe deplin functionalitatea de-a lungul deceniilor si absolventii lui se dovedisera a fi, in toate domeniile, profesionisti la fel de priceputi ca specialistii din oricare alta tara europeana. Se intelege, fireste, ca sfatul sau nu a fost ascultat si rezultatele s-au vazut.
Au urmat nenumarate incercari de a repara raul. Generatia mea le-a cunoscut si a putut constata ca, desi unele porneau dintr-o incontestabila buna-credinta, situatia invatamantului nu s-a imbunatatit atat cat au sperat autorii repetatelor reforme. Poate ca scoala medie a avut de suferit mai mult decat Universitatile. Dar nici ele nu au izbutit sa conduca, deocamdata, la o solutie intru totul fericita. Si asta o stiu cei care se indeletnicesc cu transmiterea unor cunostinte necesare formarii viitorilor intelectuali. La concursurile de admitere, la seminarele si examenele din primul an de studii se constata, uneori cu consternare, cat de aproximativa e pregatirea scolara a candidatilor veniti din scolile medii. Bineinteles, nu din cauza unei eventuale pregatiri slabe a profesorilor din licee, fostii nostri studenti, actualii nostri colegi; continutul insusi al programei (numita, astazi, cu distinctie, "arie curriculara", ca sa-si dovedeasca - prin nume, cel putin - noutatea viziunii) se modifica necontenit sub presiunea fricii ca nu cumva elevii sa fie supraaglomerati. Si, din nou, rezultatele se vad.
Nu ma pot pronunta, desigur, asupra situatiei din alte sectoare ale invatamantului - politehnic, in biologie, fizica sau chimie, de pilda. Dar cunostintele de literatura - romana si universala - limba romana si straina, istorie, geografie sunt adesea de o uimitoare saracie. Incat profesorul de la Facultatea de Litere, de Limbi Straine si, presupun, de Istorie sau de Filosofie, se vede obligat ca, inainte sa construiasca un sistem pe masura nevoilor profesionale ale viitorilor specialisti, sa incerce sa completeze lacunele pe care le vadeste orizontul intelectual al invataceilor lui.
Modelul pe care l-au ales acum autorii reformei scolare romanesti a fost elaborat, dupa cum inteleg, la una dintre cele mai renumite universitati ale lumii, cea de la Bologna. Avem, prin urmare, toate motivele sa credem in seriozitatea lui. Suntem, insa, oare, siguri ca el se potriveste pe deplin situatiei de la noi? Deduc ca etapa universitara propriu-zisa e redusa la trei ani, dupa care urmeaza altele, dedicate aprofundarii studiilor intreprinse pe prima treapta. O prima treapta dupa care absolventii, posesori ai unei diplome, isi pot prelua, cu totala indreptatire, functia de educatori ai elevilor din scolile medii.
Mi se pare ca, situatia actualului "masterat" e in prezent ambigua, pentru ca "studiile aprofundate" nu ofera absolventului lor nici un drept, in afara aceluia de a se prezenta la concursul de admitere la doctorat (ceea ce, de fapt, nu e un drept, ci o conditie). In alte tari, unde "masteratul" urmeaza o traditie veche de mai multe secole, el asigura, de cele mai multe ori, o pozitie mai buna in statul de salarii.
In afara de faptul ca, acolo, un "master" e considerat un specialist caruia i se pot incredinta subiecte de cercetare dintre cele mai dificile. E absolvent al unor cursuri aprofundate. La noi, titlul acesta nu are nici o consecinta imediata.
Prelungirea duratei studiilor aprofundate, prevazuta in actuala schema, mi se pare o idee foarte buna.
Dar cine poate sa creada ca, in numai trei ani, studentul pregatit sa devina, la randu-i, profesor (si inca in invatamantul liceal, nu in ceea ce se chema candva "ciclul II" si reprezenta o prelungire a scolii primare) va dispune de toate instrumentele necesare unei profesii de asemenea imensa raspundere, cea de educator? Pe vremuri, se infiintasera, in mai multe orase, asa-numitele "Institute pedagogice". Ironizate pe nedrept, pentru ca ele erau comparate cu Universitatile unde, prin firea lucrurilor, programa era mai pretentioasa, pentru ca absolventii urmau sa devina profesori la licee sau cercetatori, ele aveau un scop a carui importanta nu o putea contesta, de fapt, nimeni: formarea profesorilor de "ciclu II".
Intre timp, datorita orgoliilor locale (la drept vorbind, omenesti si ele), Institutele Pedagogice s-au transformat in Universitati. Nu e normal, s-a spus, ca o capitala de judet, cunoscuta prin puternicele ei traditii culturale, sa nu aiba si Universitate. Sigur, nu e normal. Dar atunci cand vor fi implinite toate conditiile functionarii ei cu rezultate binefacatoare pentru studenti, nu numai pentru profesori. La urma urmelor, s-a si constatat ca inmultirea universitatilor nu a condus neaparat la ridicarea reala a nivelului profesionistilor din aceasta tara. Mai mult, bagam de seama cat de neinspirata a fost desfiintarea scolilor normale; ele erau institutii extrem de serioase, cu o programa foarte solida care facea din absolventii acestor scoli nu numai invatatorii excelenti pe care si-i aminteste, de atatea ori, literatura noastra; ci si studentii care puteau sta alaturi, fara nici un fel de complex, alaturi de absolventii celor mai faimoase licee. Ramane ca si actualele scoli pedagogice (de fapt, ca si actualele licee) sa faca dovada acelorasi exigente. In invatamantul anglo-saxon, exista, de foarte multa vreme, "universitati si colegii de doi ani", a caror eficienta a fost dovedita in chip foarte convingator; dar ele nu inmaneaza diplome comparabile, nu numai in privinta prestigiului, ci si a eficientei sociale, cu cele ale universitatilor. Care sunt construite intotdeauna pe o structura de patru ani. Prin urmare, absolventul unui colegiu sau al unei universitati de doi ani are dreptul sa se inscrie la o Universitate din cealalta categorie, cea de patru ani. Numai dupa absolvirea acesteia primeste o diploma de B.A. ("bachelor of arts"), corespunzand licentei de la noi. Deci, dupa sase ani de la absolvirea scolii medii.
Am senzatia ca vor fi afectate, de actualul proiect "bolognez", mai ales facultatile ce tintesc sa asigure o dubla specializare (dintre cele pe care le cunosc - Literele si Limbile straine). Cum se poate ajunge, in trei ani, la o deplina stapanire a limbii si literaturii apartinand de doua culturi diferite? La o stapanire care sa asigure, la randul ei, transmiterea unor cunostinte solide catre elevii scolilor medii? Cand suntem convinsi ca, de fapt, se cuvin preconizate sisteme capabile sa duca la consolidarea, chiar si in actualele conditii, ale Universitatilor de patru ani, a cunostintelor filologice. Nu numai in privinta limbilor straine, ci si a limbii romane, maltratate, de la parlamentari la realizatori de emisiuni TV, de atata lume despre care avem obligatia sa fim convinsi ca au absolvit o universitate...
Poate ca, totusi, motivul acestei reduceri cu 25 la suta a duratei invatamantului (si, implicit, a numarului de studenti si, deci, si de profesori) ar trebui cautat si in alte sfere de preocupari. De pilda, bugetare. Dar trag nadejde ca nu acesta e adevarul. Cine s-ar gandi sa faca economii de bani cand e vorba de formarea specialistilor? Cine nu si-ar da seama ca asemenea economii sunt inselatoare si pagubitoare?
 
  • Currently nan/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    Dumnezeu s-o ierte, ca e moarta din 1990. Sau cum ...
    Industria, cel mai mare angajator în 2016

    Dumnezeu s-o ierte, ca e moarta din 1990. Sau cum ...
    În luna octombrie, producţia industrială a crescut faţă de septembrie

    Alta sinecura pentru borfasii pesede ! ...
    Hotărâre de Guvern: se înfiinţează Societatea Casa de Comerţ

    SUNTETI CETATENI LIBERI, NU SKLAVI pesede IN ROMAN ...
    Iohannis, anunț important pentru românii plecați în Marea Britanie! Ce se întâmplă după Brexit

    SUNTETI CETATENI LIBERI, NU SKLAVI pesede IN ROMAN ...
    Iohannis, anunț important pentru românii plecați în Marea Britanie! Ce se întâmplă după Brexit

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei:

    Opinii

    Eveniment

    Economie

    Actualitate Companii

    Specializat

    Politic

    Economie mondiala