Cumpara acum
Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Care sunt soluţiile pentru eficientizarea sistemului sanitar?

Scăderea birocraţiei
Creşterea transparenţei
Construcţia de spitale noi
Modernizarea spitalelor vechi
Parteneriatul public privat

Comentarii (7) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
[email protected] national.ro

[email protected] national.ro




« Alte articole din categoria Opinii

Privatizarea contoarelor

Opinii - FLORENTA GHITA
(citeste alte articole de acelasi autor »)


Data adaugarii: 2003-11-21

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Desi APAPS, autoritatea “suprema” in materie de privatizare, isi traieste ultimele luni de existenta, Romania se afla inca departe de a incheia acest proces si chiar se pregateste sa vanda cateva dintre cele mai puternice societati ramase in subordinea statului, de aceasta data sub supraveghera Ministerului Economiei si Comertului. Dintr-o simpla privire peste lista de companii care trebuie vandute de minister, se poate constata ca aceasta cuprinde “artileria grea” - societati strategice, precum cele din domeniul producerii si distributiei de electricitate si de gaz, cea mai mare companie petroliera a tarii si o serie de unitati din industria de aparare. Ca atare, procesul de privatizare al acestor companii nu e deloc simplu, ci extrem de delicat, iar orice greseala in incheierea contractelor ar putea avea consecinte pe o durata lunga de timp.
Dupa incheierea contractelor, cumparatorii vor intra in posesia unor societati care le ofera posibilitatea de a lua decizii cu efect imediat asupra catorva milioane de romani - fie ei consumatori casnici sau firme, decizii care pot foarte bine sa nu mai corespunda intereselor guvernamentale sau chiar ale simplului cetatean. Iar companiile de electricitate si gaze detin in prezent o serie intreaga de parghii prin care pot influenta decisiv mersul economiei. De pilda, penalitatile calculate pentru intarzierea la plata facturilor la energia electrica sunt in prezent derizorii, la fel ca si in cazul gazelor, iar timpul scurs de la inregistrarea primelor restante pana la debransarea abonatului este destul de mare pentru clientii casnici; nu mai punem in discutie si complicatele mecanisme de recuperare a datoriilor pentru acest tip de facturi in cazul companiilor private si, mai ales, a intreprinderilor de stat sau chiar a unor institutii precum prefecturile sau primariile, garile sau regiile de transport public. Luand in calcul saracia populatiei si dificultatile mediului economic, companiile de electricitate si gaze manifesta deocamdata o anume indulgenta fata de clientii lor, indulgenta care se prea poate sa dispara o data cu transferarea acestora in mainile unor investitori privati. Am putea asista deci la socuri si la anularea unui intreg sistem, ce functioneaza de ani de zile si este girat de guvern. Ne putem intreba chiar, daca o companie privata va mai fi sau nu interesata, de exemplu, sa consume bani si resurse umane pentru a incasa si livra mai departe taxele radio-tv.
O problema suplimentara este si faptul ca FMI si Banca Mondiala zoresc autoritatile in privinta privatizarii acestor societati, intr-un moment nu tocmai favorabil si care poate da apa la moara pretentiilor exagerate ale companiilor internationale interesate.
Sa nu uitam ca, in prezent, marile companii de profil din Europa strang randurile si se gandesc de doua ori inainte de a face o noua investitie. De pilda, vara aceasta (climatul, seceta) a dat o lovitura grea celor mai importanti operatori europeni din sectorul de producere si distributie a energiei electrice. Seceta prelungita a pus in dificultate companii precum Eléctricité de France sau ENEL. Penele de curent din Franta si din Italia s-au tradus prin costuri suplimentare pentru societatile amintite, nevoite sa faca fata cresterii consumului de electricitate pe fondul incalzirii vremii. Aceasta s-a adaugat masurilor extreme pe care firmele in cauza au fost silite sa le ia (va amintiti, desigur, cum erau stropite reactoarele nucleare pentru evitarea unei catastrofe).
Vremii nefavorabile i s-au adaugat o serie de decizii controversate (investitii in capacitati de productie, preluari de societati) care au adus pierderi de proportii companiilor din domeniu.
Societatea germana RWE a decis chiar schimbarea conducerii si oprirea planurilor de extindere in Europa, dupa ce a constatat ca a inregistrat pierderi in 2003. Numai cu un an in urma, profitul fusese de cateva sute de milioane de euro. Mai mult, autoritatile germane au demarat si o ancheta legata de sistemul de stabilire a preturilor la electricitate de catre E.oN si RWE. Aceasta decizie a fost luata ca urmare a unor acuzatii ca cele doua companii au majorat nejustificat pretul energiei electrice. Anul trecut, Eléctricité de France a fost, la randul sau, anchetata de Comisia Europeana (CE) pentru practici neconcurentiale.
CE i-a cerut firmei franceze sa returneze 900 de milioane de euro statului francez.
Pe fondul acestei situatii internationale nu tocmai simple, MEC a lansat la privatizare doua dintre filialele Electrica (Banat si Dobrogea), conform unui program stabilit cu Fondul Monetar International. Optimismul afisat de autoritati la acea vreme a fost cel putin deplasat, din moment ce MEC astepta ca printre potentialii cumparatori sa se numere chiar companiile amintite mai sus. Cum era simplu de anticipat, nici una dintre ele nu s-a grabit sa faca o oferta ferma de cumparare. Singura care s-a angajat sa participe la privatizare a fost ENEL-Italia. Restul investitorilor interesati, “plevusca”, cum se spune, numai companii de mana a doua, mai mici chiar decat filialele oferite spre vanzare.
S-ar parea ca MEC a “beneficiat” de o conjunctura nefavorabila: pe de o parte, constrangerile organismelor internationale, care cereau accelerarea privatizarii, pe de alta, situatia dificila in care se aflau marile companii din sectorul energetic si care le impiedica pe acestea sa mai faca planuri de investitii in viitorul apropiat. Numai ca orice medalie are avers si revers.
Exista “aversul” international, nimeni, onest fiind, nu-l poate contesta, dar exista si “reversul” intern, care ne priveste numai pe noi. In loc sa incerce sa faca un pachet cat mai atractiv pentru potentialii investitori, Electrica, sub atenta supraveghere a Ministerului Economiei, proprietarul societatii, decide impartirea in filiale cu o rentabilitate apropiata de zero. Dupa cum a recunoscut si Silviu Lucian Boghiu, directorul general al Electrica, impartirea societatii in filiale cu mai putin de un milion de clienti (Banat si Dobrogea) si cu agenti economici in incapacitate de plata a avut si ea darul sa-i indeparteze pe marii actori de pe piata energiei. Asa se explica interesul unor societati “de mana a doua” pentru cele doua filiale.
Potentialul cumparator al celor doua filiale negociaza, prin urmare, de pe o pozitie superioara MEC. El cunoaste constrangerile impuse de FMI si, in plus, poate arunca in joc argumentul ca nu-si poate recupera investitiile facute (care s-ar situa la 1,2 miliarde de euro in cazul ENEL). Numai aceste doua elemente il aduc pe cumparator in situatia de a putea cere (si de a obtine, in final) garantii legate de pretul de distributie a electricitatii. Si nu este vorba despre vreo inghetare a acestuia la nivelul actual, ci de o crestere progresiva pentru consumatorii din Banat si din Dobrogea. Exemplul sau va fi urmat si de ceilalti investitori, care vor cere aceleasi garantii de pret la cumpararea distributiilor de electricitate.
Profitand de graba autoritatilor de a privatiza sectorul energetic, ENEL si-a mai luat o marja de siguranta. Compania italiana se pregateste, sub nasul ministrului economiei, sa creeze un monopol in vestul tarii, dupa ce a depus oferte de cumparare pentru distributia, productia si transportul de electricitate. Finalitatea este aceeasi: impunerea pretului considerat potrivit de catre firma italiana.
Desigur, in prezent, privatizarea Petrom este cea care suscita cel mai mare interes, vanzarea companiilor de electricitate si gaze trecand, oarecum, in umbra. Este adevarat, cel ce va prelua “perla coroanei” economiei autohtone va avea un rol important de jucat si in viata politica interna, dupa cum recunostea recent primul ministru, astfel ca atintirea reflectoarelor pe acest caz este de inteles.
Numai ca, dincolo de Petrom, “privatizarea contorului” de la gaze si “lumina” este cel putin la fel de importanta si ar putea avea efecte mult mai sesizabile pentru milioane de romani. Eventualele erori din contractele din vanzare ale acestor societati, dupa modelele deja binecunoscute din trecutul nu foarte indepartat, pot fi trecute cu vederea destul de usor de FMI sau Banca Mondiala, insa ar fi greu “inghitite” de simplul consumator.
 
  • Currently nan/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    cel mai avantajos este sa fii microintreprindere! ...
    Salariaţii aleg independenţa fiscală

    decat dupa ce a cumparat cine trebuie! ...
    Încep exproprierile pentru construcţia de autostrăzi

    remember 2008, 2009, 2010! in curand se va opri ro ...
    Salariul mediu brut a ajuns la 3327 lei

    Slaba miscarea cu IT-ul asta. Cu o floare nu faci ...
    Industria IT şi-a dublat veniturile în 6 ani. Piaţă de 5 miliarde de euro în România

    Ce conteaza salariul brut daca sunt doar 3 salaria ...
    Salariul mediu brut a ajuns la 3327 lei

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei:

    Economie

    Actualitate Companii

    Specializat