Cumpara acum
Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Care sunt soluţiile pentru eficientizarea sistemului sanitar?

Scăderea birocraţiei
Creşterea transparenţei
Construcţia de spitale noi
Modernizarea spitalelor vechi
Parteneriatul public privat

Comentarii (7) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
[email protected] national.ro

[email protected] national.ro




« Alte articole din categoria Opinii

Piratati, piratati, tot va ramane ceva!

Opinii - CORNELIA MARIA SAVU
(citeste alte articole de acelasi autor »)


Data adaugarii: 2003-11-20

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Pe cand incepuse sa devina un “paradis” editorial (s-a vazut mai apoi ca acesta era... de carton), adica, la inceputul anilor ‘90, Romania prezenta lumii o fata cu totul surprinzatoare in domeniu. Seninatatea cu care nou intratii pe “teritoriul” tipariturilor (pe care voiau sa-l “colonizeze” cu ideile lor despre imbogatirea rapida!) eludau dreptul asupra proprietatii intelectuale, ii uluia, pur si simplu, pe strainii ce se aventurau la noi, fie pentru sondarea unei piete cu oferte de luat in seama (ceea ce n-a fost chiar asa...), fie pentru a-i consilia pe confratii de pe plaiurile mioritice in sfera unei legislatii noi, pentru ei, din dorinta, fireste interesata (afacerile sunt afaceri!), de a si-i face, mai tarziu, parteneri credibili (si, iarasi, n-a fost sa fie...).
Imi aduc aminte ca, pe la mijlocul anului 1992, a venit la Bucuresti o echipa de americani specialisti in agentie literara si drepturi de autor, cu intentia consilierii despre care vorbeau. Intre ei se afla si Feith Childs, care i-a “facut oameni” pe John Grisham si pe alti autori de best-seller-uri internationale, dar care ii reprezenta, intr-o afacere de familie, ultraprospera, de trei generatii, si pe alti membri ai “cremei” literare de peste Ocean, si nu numai. Cu greu s-au gasit cativa parteneri romani care sa participe la intalnirea ce a avut loc la Sinaia (platita de americani...). Pe editorii noi nu-i interesau asemenea... farafastacuri, ei voiau sa-si vanda repede, la taraba si la metrou, productia... de consum. Editorii cu vechime fie ca “stiau tot”, fie ca erau ocupati cu, deja, acerba competitie cu cei noi. Asa ca “bilaterala” de la Sinaia s-a lasat cu cateva schimburi de politeturi, cu americanii care au vorbit la obiect, pragmatic si romanii care i-au ascultat, cu atentie... plictisita, si au retinut... frumusetea de top-model, de “gazela neagra”, a lui Feith Childs (am verificat asta, din intamplare, peste cativa ani...). N-am putut sa uit pana astazi uluirea oaspetilor, pe strazile Bucurestiului si pe aleile din Sinaia, cand intalneau, la tot pasul, afise, postere, pungi si alte ambalaje pe care se rasfatau imaginile unor vedete in voga, mai ales Madonna si Michael Jackson, al caror drept de reproducere e evaluat in sume ce taie respiratia si blocheaza, si astazi, imaginatia romanilor. Dar si absenta numelui traducatorilor, daca nu pe prima coperta, macar pe pagina de garda, si inscrierea titularului de copy-right pe cartile ale caror pagini le-au frunzarit, nu numai la “botul calului”, ci si in librarii cu staif. Sa nu mai vorbim de “infloritoarele” casete si, la inceput, atunci, CD-uri, cu nume “grele” si in productie “de masa”, expuse spre vanzare, pana si la colt de strada...
Oameni cu bun simt, dar si oameni de afaceri care nu obisnuiesc sa vorbeasca in van, americanii cu pricina n-au mai pus intrebari - lucrurile erau de natura evidentei -, au vazut si...
au plecat. Am ramas noi cu ale noastre si cu ceea ce s-a intamplat nu peste mult timp. Furturi spectaculoase de proprietate intelectuala, recunoscute ca atare, ajunse in instanta, dar, in marea majoritate, nefinalizate juridic, pentru ca, vorba ceea, “prinde orbul, scoate-i ochii!”. Despre cateva asemenea cazuri, dintre cele mai rasunatoare, am scris, la vremea respectiva, in ziarul nostru. Scandalul “Shogun”-ului, cu versiunea romaneasca furata traducatoarei, care detinea, chiar de la autor, dreptul de copy-right in Romania (!) - proces castigat, dar la “curti” inalte - scandalul “Pactul dolarului”, identic, furtul, repetat, al muncii (si proprietatii intelectuale pe versiunile respective) unei reputate traducatoare din literatura anglo-americana, decan de varsta si de performante in domeniu, iata doar trei ilegalitati flagrante, mult mediatizate la vremea lor, si ramase “in coada de peste” la tribunal. Pentru ca hotii ... nu s-au mai gasit. Fie ca era vorba despre doua, chiar trei edituri inregistrate cu aceeasi marca (!) si, fireste, nici una dintre ele n-a recunoscut ilegalitatea, fie ca "firmele" respective disparusera demult, dupa "tunurile" date, si banii fusesera plasati in alte afaceri, fie, chiar, ca a fost imposibil sa se descopere cine a editat cartile respective...
Despre plagiatul lucrarilor originale, in literatura, dar si in show-biz, sa nu mai vorbim, mai ales ultima "categorie" face, mai mult cu indreptatire, decat ca moft, obiectul unor scandaluri la ordinea zilei, ori de cate ori se organizeaza cate un festival de gen mai rasarit... Iar pirateria audio-vizuala se afla, dupa mai bine de un deceniu de "libertate", in ipostaza... balaurului cu sapte capete - i se "taie" unul, dandu-se la topit casete si
CD-uri, isi iteste alte sase capete prin locuri mai "ferite"... Am spus/scris de multe ori ca Romania este o tara a paradoxurilor, puse in evidenta, in toata splendoarea lor, in economia (incipienta) de piata. Si in domeniul proprietatii ele functioneaza cu precizie de ceasornic. Cel putin la nivelul declaratiilor, toata lumea vrea sa se respecte proprietatea, ba chiar dreptul asupra ei sa fie garantat de Constitutie (cum se si intampla, ca litera de lege). Toate acestea, intr-o tara in care pentru un lat de palma de pamant sau pentru "trei vreascuri rupte dintr-un gard", vorba poetului, s-au deschis procese, s-au "semanat" ura si vrajba intre rude si vecini, s-a ajuns chiar la crime (trecute si in literatura, si in film), dar, sa nu uitam, si intr-o tara in care, decenii de-a randul, cateva generatii au avut de-a face cu "bunurile intregului popor". Si daca acum, in aspiratia spre capitalism, proprietatea materiala se cere a fi respectata, garantata, cu "dintii" legii, dispretul fata de proprietatea intelectuala, "aurul" romanilor, cum se tot clameaza, mi se pare a fi o culme a amintitelor paradoxuri... pre romaneste. Mai ales ca, in respectarea ei, fara a invoca "nostalgii" protocroniste, avem antecedente serioase, si ca preocupari, si ca fapte in sine. Sa nu amintim decat corespondenta Mitropolitului Dosoftei, din vremea cand lucra la "Psaltirea pre versuri tocmita", cu talmacitorul polonez al psalmilor, Jan Kochanowsky, insemnarile din jurnalul secretarului particular italian al lui Constantin Brancoveanu, Anton Maria DelChiaro sau, in fapt, mostenirea de semnatari ai Conventiei de la Berna din timpul lui Dimitrie Cantemir, caruia, ca membru al Academiei din Berlin, trebuia sa i se protejeze dreptul de proprietate intelectuala asupra opului "Descriptio Moldaviae" si asupra altor opere ce i-au adus faima europeana. Sa fie acestea doar... rasfaturi carturaresti intr-o tara in care se afirma, senin, "cartile din carti se fac" si in care pirateria, de text si imagine, pe Internet, cu toata Legea dreptului de autor, in vigoare, a devenit scandalos profitabila, vezi cazul "industriei Staniloaie", prezentat zilele trecute in ziarul nostru, si, chiar, datatoare de ingrijorari prezidentiale? Raspunsul, de bun simt, este "nu", realitatea, insa, il contrazice. Proprietatea intelectuala e "paradisul" pirateriei profitabile, la o repede ochire, din doua motive, mai ales atunci cand e vorba despre creatorii/traducatorii de literatura, de sunet si imagine. Daca nu o scoate "dincolo", cel ce fura o inventie o poate folosi, profitabil, foarte greu, in tara, data fiind precaritatea industriei autohtone. Cu textul, imaginile si inregistrarile audio-video, se descurca usor, in tipografii unde se "inchid ochii" si in studiouri improvizate, iar "larghetea" (sa nu spunem altfel) difuzarii si comercializarii unor asemenea "produse", ii permite, cu investitie minima, profit de luat in seama. De celalalt motiv, mai profund, e responsabila o buna parte a societatii romanesti, adancita in dispretul fata de creatorul de bunuri culturale, mai ales intr-ale scrisului. Si de ce nu
l-ar dispretui, daca si cei care-i valorifica munca intelectuala, legal, l-au exclus, incet, dar sigur, din intreprinderea profitabila pentru ei? La limita subzistentei, cine-i apara lui dreptul de proprietate intelectuala? Este el un pericol pentru cei dispusi sa-i pirateze aceasta proprietate? Se poate apara singur? In loc de raspuns, ofer cititorilor ce mi-a relatat una dintre traducatoarele amintite, pusa "in garda", atunci cand a vrut sa se adreseze justitiei, de catre unul dintre infractori: "ce, ai bani de avocat? La cat esti de sarantoaca, ar trebui sa mai traiesti doua vieti ca sa castigi procesul...".
Nu sunt de ajuns bunele intentii in domeniu, nici legea, nici reprezentantii ei "arondati" institutiilor care sa apere proprietatea intelectuala, inca perceputa ca moft, cand nu e total ignorata, de societatea romaneasca in (prea mult prelungita) tranzitie. E nevoie de o schimbare de mentalitate si, iarasi, nu prin vorbe, ci prin fapt. Altfel, vorba romanului (adaptata pentru auzul propriu al acestui text), piratati, piratati, tot ramane ceva!
 
  • Currently nan/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    LEGEA ANTIdracNEA A FOST APROBATA DE UE ! ...
    Eurodeputaţii aprobă recomandările detaliate ale comisiei speciale privind infracţiunile fiscale

    ALTA TAXA pesede LA BUGET CA ORICUM NU VA DA NICIO ...
    Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să îşi asigure împotriva dezastrelor naturale toate construcţiile cu destinaţia de locuinţă

    Trebuie comunicat Realitatii TV ca acum in emisiun ...
    Ultimul drum al Regelui Mihai I

    mi-am luat popcorn, sa urmaresc prabuselnitza in d ...
    Sperietoarea Split TVA

    de ce sunt permisi fosfatii, nitratii, nitritii, a ...
    Aditivii de fosfat în carnea de kebab: propunerea Comisiei merge mai departe

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei:

    Opinii

    Eveniment

    Economie

    Actualitate Companii

    Specializat

    Politic

    Economie mondiala