Cumpara acum
Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Credeți că pedepsele pentru violatori ar trebui crescute?

Da
Nu
Pedepsele actuale sunt corecte
Nu stiu, nu mă interesează

Comentarii (4) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
office@curierul national.ro

trafic@curierul national.ro




« Alte articole din categoria Opinii

Catedrala Mantuirii

Opinii - DAN GRIGORESCU
(citeste alte articole de acelasi autor »)


Data adaugarii: 2003-05-10

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

S-a hotarat locul unde se va inalta Catedrala Mantuirii Neamului. Dupa cum inteleg, hotararea e definitiva de vreme ce Guvernul a publicat-o in Monitorul Oficial. Visul Patriarhului Miron Cristea, de pioasa amintire, se implineste si e inutil sa staruim asupra intelesurilor simbolice pe care le cuprinde ridicarea unui lacas bisericesc in care sa vina sa se roage multimi de credinciosi din toate tinuturile unei tari care si-a pastrat unitatea spirituala datorita credintei, intelesuri sporite de puterea pe care au dovedit-o romanii si anii prigoanei comuniste. Astfel incat Catedrala e cu adevarat a Mantuirii.
Intr-un oras unde, de-a lungul anilor ‘80 ai secolului trecut, s-au daramat, intr-o pornire atee inversunata, zeci de biserici, constructia Catedralei are si o semnificatie de necesara intoarcere la vechile traditii ale neamului. Dar iata ca, si de aceasta data, discutiile in contradictoriu nu se domolesc. S-ar parea ca e un destin romanesc ca, de la inaltarea Manastirii Argesului si, mai apoi, restaurarea splendidei biserici Trei Ierarhi, marile cladiri ale credintei sa nu se ridice in liniste si pace sufleteasca. Pentru a nu mai vorbi de foarte recentele si actualele restaurari ale bisericilor lui Stefan si Rares pe care, din placerea polemicii, le comenteaza in presa, deopotriva, specialistii si nepriceputii, acestia din urma cu mai multa indarjire.
Fara indoiala, locul ales pentru constructia unui edificiu de asemenea dimensiuni pune si el probleme complicate. Chiar daca nu ar fi monumentul asa-zis „al eroilor clasei muncitoare“, in jurul caruia constatam ca s-au iscat controverse aprinse, si tot ne-am gandi ca ar urma sa se taie copacii seculari pe o suprafata imensa. La care s-ar adauga, fireste, distrugerile, din pacate niciodata evitate de vraistea santierelor de la noi. Dar poate ca scopul unei asemenea constructii ar indreptati toate sacrificiile, inclusiv pe cel al singurului parc in adevaratul sens al cuvantului pe care il mai avem in Bucuresti. Acest amanunt, insa, nu s-ar parea ca ii preocupa foarte mult pe participantii la discutii.
Controversele se concentreaza in jurul sus-amintitului monument. Care e, totusi, un monument funerar. Surprinzator, un reprezentant al Bisericii sustine ideea ca mortii de acolo nu sunt „eroi“ si, prin urmare, ca ei pot fi mutati in alta parte si mormantul lor daramat. Sunt sincer uimit sa ascult un asemenea argument rostit de un preot al unei Biserici care s-a impus tocmai prin superba ei toleranta. O Biserica, de pilda, care l-a dat pe Gala Galaction, autorul uneia dintre cele mai convingatoare dovezi de toleranta crestina intr-o carte, din nefericire, aproape uitata, Papucii lui Mahmud. In civilizatia traditionala romaneasca, mortii sunt intotdeauna respectati. Si nu imi aduc aminte de vreun exemplu cat de cat asemanator celui dat de Revolutia Franceza care a aruncat in camp osemintele de la Saint-Denis ale regilor pentru a intregi astfel planul republican al carmuirii iacobine. Nu ma indoiesc ca nu la o astfel de solutie profanatoare se gandeste vreunul dintre partizanii demolarii. Chiar daca cei inmormantati acolo reprezinta o ideologie pe care o detestam din adancul inimii si un sir de fapte la amintirea carora ne infioram. Si asta indiferent daca mortii au fost sau nu „eroi“.
Ei au fost exponenti ai ateismului. Dar nu cred ca acesta ar fi un motiv al demolarii mormantului lor.
Ne-am afla, astfel, in stingheritoarea situatie de a putea fi comparati cu cei care, sprijinindu-se de un ateism ce nu cunostea respectul fata de moarte, daramau biserici! Si care, nu cu prea multi ani in urma, au hotarat deshumarea mortilor dintr-un cimitir (unii dintre ei nici nu apucasera sa se prefaca in tarana), pentru a crea acolo un lac - Lacul Morii.
Daca imi aduc aminte bine, si la Bicaz a fost acoperit de ape un cimitir, iar insula Ada-Kaleh a fost scufundata cu totul, cu locuintele viilor si mortilor deopotriva. Si asta nu pentru ca mortii de langa Bicaz sau de pe Ada-Kaleh nu erau „eroi“, ci pentru ca aceia care au luat o asemenea hotarare nu aveau nici un sentiment fata de moarte si de linistea pe care cei ramasi in trecatoarea viata le-o datoreaza celor plecati in alta lume. Nu cred ca s-ar gandi cineva ca avem obligatia sa ne razbunam pe morti, pentru ticalosiile faptuite de ei in viata.
Subscriu fara nici o ezitare la observatia facuta de pictorul si cultivatul istoric al artei vechi care e Sorin Dumitrescu: actualul proiect (dupa stiinta mea, insusit de forurile bisericesti de decizie) nu se potriveste unei mariri armonioase la dimensiunile pe care le reclama noul lacas. Cred si eu ca o solutie in cruce greaca ar fi mai nimerita, pentru ca geometriile ei severe accepta mariri de orice ordin, fara sa se tulbure. Asa incat cred ca proiectul in cauza s-ar cuveni reluat si gandit din nou, indiferent de locul unde se va hotari, in cele din urma, ridicarea Catedralei.
Ma intreb, insa (si m-am intrebat de la bun inceput, de cand se propusese locul, evident atat de neadecvat, din Piata Unirii), de ce nu se gandeste nimeni la terenul, ramas ca o rana in privelistea Bucurestiului, dupa daramarea splendidei ctitorii a Vacarestilor. De pe inaltimea unde fusese cladita, cu secole in urma, domina orasul, cu arhitectura ei rafinata, fara indoiala una dintre cele mai frumoase din intreaga traditie bizantina. Acolo, locul a fost sfintit cand s-a ridicat Manastirea si nu s-ar mai ingadui profanarea lui, asa cum se intampla cu locul unde s-a aflat candva frumoasa Biserica a Enei, daramata si ea in aceeasi furie nestapanita impotriva credintei, si unde nu s-a gasit nimic mai nimerit decat sa se deschida o berarie si un local de jocuri de noroc. Exact pe locul altarului. Amintirea Vacarestilor ar fi, astfel, ferita de o asemenea blasfemie.
Stiu ca unei astfel de propuneri i s-ar putea raspunde ca „locul Vacarestilor e prea departe de oras“. Ceea ce, astazi, nici macar nu mai e adevarat: in preajma s-a construit un intreg oras, cu zeci de mii de locuitori. Si, la urma urmelor, cand s-a cladit, acum mai bine de trei secole, Biserica din Dealul care e acum al Patriarhiei se afla, de asemenea, in afara orasului, intins numai pe malul stang al Dambovitei, unde era si Curtea Domneasca, si Biserica numita astazi „a Curtii Vechi“. Si bucurestenilor nu le era greu sa mearga sa se inchine in lacasul din afara orasului. Mergeau pe jos, nu ca urmasii lor care au tramvaie si autobuze si pe care credinta ii face sa nu simta nici ei departarea.
Am indurat prea mult incrancenarea demolarilor. Ale monumentelor regilor si ale unor mari oameni politici, sub cuvant ca demolatorii erau republicani si adversari ai personalitatilor infatisate pe soclu. Ale caselor din cartiere intregi, cu farmecul lor, si inlocuite cu blocuri monstruoase, facute in serie, ca intr-un decor de teatru al absurdului. Si, mai ales, de biserici, in numele unui materialism primitiv ce continua sa se manifeste, ingaduind deschiderea unor crasme pe locul sfintelor altare de odinioara. Daca e adevarat ca „monumentul eroilor clasei muncitoare“ (sau cum s-o fi chemand) e urat, nu stiu daca acesta e un argument suficient al demolarii: s-ar crea un precedent care ar indreptati si demolarea Casei Scanteii, si a Casei Poporului, de pilda, care nu sunt cu nimic mai frumoase. Si daca justificarea demolarii ar fi ca mortii de acolo erau atei, am fi indreptatiti sa daramam si cladirea fosta a Comitetului Central, de unde porneau poruncile demolarii.
Papii au hotarat daramarea mausoleului lui Nero, dar nu pentru ca sangerosul imparat fusese, cum se stie, persecutor al crestinilor. Ci pentru ca raspandea o duhoare pestilentiala. Dovada ca nu s-au atins de Columna Trajana, desi - se stie la fel de bine - marele imparat a fost si el un dusman infricosator al crestinismului.
Sunt, insa, convins ca nu se va purcede la constructia unui nou lacas al ortodoxiei, inainte ca vechile biserici ale Evului Mediu si Renasterii romanesti, care au dus pana departe faima arhitectilor si pictorilor de aici, sa fi fost restaurate, sa li se redea tuturor nobila stralucire de odinioara
 
  • Currently nan/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    CUBA 4/8 ILIE 4/8; CU.B.A. CU-Creierul, B-13 Enori ...
    Cuba și-a modificat Constituția. Este recunoscută economia de piață, dar «nu va exista un viraj capitalist»

    dancila este de unica folosinta pentru infractorul ...
    Vizita ministrului Sanatatii si a ministrului Finantelor Publice la Constanta

    erata:de stiut cuM..,; ,,monedei "(societatii) ...
    Cuba și-a modificat Constituția. Este recunoscută economia de piață, dar «nu va exista un viraj capitalist»

    adica intorc societatea cubaneza la 180°inapoi ,l ...
    Cuba și-a modificat Constituția. Este recunoscută economia de piață, dar «nu va exista un viraj capitalist»

    deja in Anglia este seceta si cu interdictia oblig ...
    Noi achiziţii în apărare: Alte 5 avioane de tip F-16 ar urma să intre în dotarea forţelor armate române

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei:

    Opinii

    Eveniment

    Economie

    Actualitate Companii

    Specializat

    Politic

    Economie mondiala

    Auto