Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Mugur Isărescu spune că actualul acord cu Fondul Monetar Internaţional ar putea fi şi ultimul
Potrivit guvernatorului BNR, prelungirea parteneriatului cu FMI nu ar fi un mesaj bun pentru investitori
Alternativa de finanţare trebuie să fie pe pieţele de capital, iar datoria publică trebuie structurată inteligent

Acordurile cu Fondul Monetar Internaţional au reprezentat o ancoră de credibilitate în anii de criză şi au fost în măsură să suplinească frânarea bruscă a fluxurilor externe de capital privat, însă prelungirea parteneriatului şi după expirarea actualei înţelegeri nu îşi mai are rostul, a afirmat ieri guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, în cadrul conferinţei "România, încotro? Evaluări europene şi implicaţii asupra României", organizată de Oxygen, cu sprijinul BNR.
Ieşirea de sub supravegherea directă a FMI odată cu încheierea actualului acord de tip preventiv ar însemna că lucrurile merg bine şi că nu mai avem nevoie de un profesor. Dimpotrivă, prelungirea parteneriatului cu o instituţie care prin definiţie este un împrumutător de ultimă instanţă ar fi un mesaj negativ pentru investitori.
România trebuie să îşi găsească noi ancore în utilizarea mecanismelor angrenajului european şi în ieşirea pe pieţele internaţionale de capital, în paralel cu o mai bună atragere a fondurilor comunitare. Finanţarea pe pieţele libere şi construirea unor relaţii cu creditorii privaţi nu reprezintă o opţiune, ci chiar o necesitate,  a mai zis Isărescu. Accesul la aceste fonduri poate asigura dezvoltarea ţării pe termen lung, în condiţiile în care vom structura inteligent datoria, distribuind-o echitabil pentru următoarele generaţii, iar banii obţinuţi vor fi cheltuiţi cu eficienţă astfel încât economia naţională să câştige în competitivitate.
Din surplusul rezultat ca urmare a creşterii economice sustenabile vom avea şi disponibilităţile pentru rambursarea datoriilor, însă acest proces trebuie să fie unul gradual, care să nu imprime şocuri majore economiei sau să determine o rămânere în urmă a ţării, a mai arătat guvernatorul băncii centrale.

Actualul acord cu Fondul Monetar Internaţional de tip preventiv expiră anul viitor, iar autorităţile iau deja în calcul că am putea renunţa la supravegherea directă a instituţiei internaţionale, în paralel cu găsirea unor alternative de finanţare pe pieţele private, dar şi din folosirea avantajelor de a fi membri în Uniunea Europeană. Ieri Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a pregătit opinia publică pentru perspectiva unei etape fără un parteneriat cu FMI. "Probabil că va trebui să ieşim şi din acest acord. Poate mai facem unul de acelaşi tip? Cel mai bine ar fi să ieşim din acest acord, ceea ce ar însemna că lucrurile merg bine şi nu mai avem nevoie de profesor. Dacă te mai lungeşti într-un asemenea acord, nu va mai fi un mesaj bun", a declarat acesta.
Banii vor trebui găsiţi pe pieţele internaţionale de capital, acolo unde se află cea mai mare parte a economisirii excedentare la nivel global şi unde se poate obţine finanţare pe termen lung. Această soluţie nu este o opţiune, ci reprezintă o necesitate, a întărit guvernatorul băncii centrale. În acest sens, trebuie să ne obişnuim cu exerciţiile de piaţă pentru a găsi o traiectorie de costuri acceptabile la care să ne împrumutăm. Dacă cerem bani doar când avem nevoie, când suntem "cu cuţitul la os", atunci vom fi aspru penalizaţi. "Pieţele au mirosul sângelui şi te execută", a avertizat Isărescu subliniind că trebuie să avem o preocupare pentru structurarea datoriei publice.

Datoria nu trebuie să cadă pe umerii unei singure generaţii

Astfel, România trebuie să evite greşelile trecutului, în care să avem perioade în care să ne supraîndatorăm pentru ca apoi să strângem cureaua pentru a plăti totul dintr-o dată. Şeful Băncii Naţionale a oferit exemplul regimului Ceauşescu, ce a obţinut o creştere triplă peste media regională în anii '70 în baza accesării împrumuturilor externe pentru ca apoi, în anii '80, să gâtuie economia pentru rambursarea rapidă a creditelor. Această abordare a datoriilor a creat o ruptură abruptă în ciclul de retehnologizare, ceea ce a dus la prăbuşirea drastică a competitivităţii în anii '90.
Prin contrast, România ar trebui ca în viitor să eşaloneze inteligent creditul public astfel încât acesta să fie distribuit echitabil intergeneraţional, pentru ca povara să nu cadă asupra unei singure generaţii. Ne vom împrumuta fie pentru depăşirea unor momente grele, fie pentru o dezvoltare mai rapidă, însă autorităţile trebuie să arate o grijă sporită pentru sustenabilitatea datoriei. Costul acesteia nu trebuie să depăşească rata reală de creştere a economiei reale, pentru că altfel riscă să devină imposibil de rambursat. Există un nivel al curbei care nu trebuie depăşit, pentru a nu ajunge în situaţia Greciei, care poate ajunge în faliment sau să solicite iertare de datorii. Acest nivel nu trebuie să fie neapărat de 100% din produsul intern brut. Chiar şi la un reper de 60% din PIB, creditul guvernamental poate deveni nesustenabil, a avertizat Isărescu. Datoria trebuie să aibă o creştere aplatizată, care să dea câmp de dezvoltare economiei ce să producă resurse, iar din surplusul rezultat să poată permite rambursarea datoriei. Modelul de creştere trebuie dezvoltat pornind de la conturarea unui ciclu lung de îndatorare, alcătuit "cu cap", iar banii să fie utilizaţi pentru investiţii eficiente atât din punctul de vedere al proiectului, cât şi sub aspect social.
Acest lucru presupune însă eficientizarea statului şi cheltuirea atentă a banului public. Anii 2000-2003 au demonstrat că România poate obţine creştere economică de aproximativ 4% chiar şi în condiţiile unor fluxuri de capital moderate din exterior. A fost vorba de o administrare mai bună a bugetului. Salariile reprezentau 5% din PIB, de două ori mai puţin decât în 2009, când au ajuns la un nivel dublu, fără ca statul să funcţioneze neapărat mai bine, a mai spus guvernatorul BNR.

Cum vom "îmblânzi" capitalul privat?

O altă preocupare a autorităţilor trebuie să fie în direcţia aplatizării ciclurilor economice, în condiţiile în care capitalul privat, prin natura sa, este foarte predispus mişcărilor ciclice. România a avut experienţa anilor 2005-2008, când banii străini au venit aici pentru a finanţa mall-urile şi achiziţiile de maşini. "El Dorado s-a mutat în România!", astfel a caracterizat Isărescu percepţia de atunci a investitorilor. Faptul că, spre deosebire de Polonia, Ungaria sau Republica Cehă, unde capitalul străin a pătruns semnificativ şi în anii '90, România a fost descoperită relativ târziu, iar sumele s-au concentrat într-o perioadă scurtă de timp, a făcut ca şi ieşirile de capital să fie mai brutale. Acestea au fost suplinite cu succes prin acordul cu FMI, la care însă anul viitor am putea renunţa, a mai spus Isărescu.
El va fi înlocuit de finanţarea prin intermediul capitalului privat, de ale cărui exigenţe şi capricii trebuie să ţinem cont. Asta cu atât mai mult cu cât în pieţele emergente ciclicitatea are un caracter mult mai pronunţat. Statul trebuie să accepte această ciclicitate a capitalului şi să îşi întocmească politicile în aşa fel încât să atenueze consistent fenomenele nedorite pe care le antrenează retragerea capitalului privat (scăderea nivelului de trai, disoluţiile sociale, crizele politice).

Va trebui să obţinem bani şi de la o Europă care pierde teren

România va trebui să îşi folosească avantajul de a fi ţară membră a Uniunii Europene şi să acceseze fondurile structurale. Chiar dacă proiectul european cunoaşte acum un impas, mecanismele de finanţare pe care acesta le permite vor reprezenta o altă ancoră pentru stabilitatea României, a mai spus Isărescu. El a mai atras atenţia asupra dificultăţilor care ne stau în faţă având în vedere că Europa însăşi se află în prefacere. Aceasta a pierdut cotă de piaţă în defavoarea Asiei şi a altor ţări emergente, atât din punctul de vedere al populaţiei, cât şi al producţiei, dar are un recul şi în planul competitivităţii şi inovaţiei, la care excela altădată. Dacă la acest capitol Europa nu va recâştiga rapid, transformările vor fi cu atât mai dureroase. În ansamblu, în orice caz, pierderea de teren a ţărilor europene se va traduce printr-un transfer de nivel de trai de la locuitorii acestora către cei ai statelor care câştigă în cotă de piaţă şi la nivelul competitivităţii. Prefacerile vor fi cu atât mai dureroase cu cât astfel de transferuri vor avea loc şi între ţările membre UE. Chiar şi în acest climat nefavorabil, România trebuie să facă eforturi pentru a-şi finanţa dezvoltarea ulterioară. "Cred că aceasta este şansa României: fondurile europene şi pieţele de capital", a conchis Isărescu.