Acest articol contine 2 imagini:

» Neavând ce face cu maşinile restituite, firmele de leasing îşi recuperează pierderile pe seama clienţilor
» Odată ce a semnat contractul, clientul joacă numai după regulile firmei de leasing

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Returnarea maşinilor către firmele de leasing nu scuteşte clientul de alte plăţi
Aceştia rămân datori chiar şi după revânzarea maşinii, dacă compania iese pe pierdere
Peste 80% dintre clienţii care returnează bunurile sunt daţi în judecată

Criza financiară a condus la un dezechilibru total pe piaţa auto, companiile de leasing întâmpinând mari dificultăţi, mai ales că numărul celor aflaţi în imposibilitate de a-şi mai achita ratele creşte considerabil de la o lună la alta. Încercând să se găsească o soluţie, se poate opta pentru revânzarea maşinii sau pentru returnarea ei. Totuşi, niciuna dintre cele două soluţii nu sunt prea bune pentru că, dacă firmele de leasing ies în pierdere după revânzarea maşinii clienţii le rămân în continuare datori. Cu toate acestea, reprezentanţii firmelor de leasing avertizează că este important, totuşi, ca situaţiile de recuperări de bunuri să fie evitate de către clienţi. În plus, returnarea maşinilor către firmele de leasing nu scuteşte clientul de plata altor sume, care reprezintă diferenţa între valoarea de piaţă a maşinii şi valoarea ratelor restante, precum şi alte taxe aferente autovehiculului respectiv, informează NewsIn. "Executarea silită a unui client care a întârziat cu plata ratelor mai mult de 60 de zile, precum şi reposesia bunului din dorinţa utilizatorului nu înseamnă o rezolvare în totalitate din punct de vedere al stingerii datoriilor clientului către finanţator", a declarat secretarul general al Asociaţiei Societăţilor Financiare din România (ALB), Adriana Ahciarliu. Ea a explicat că întotdeauna intervine o diferenţă negativă între valoarea de piaţă a bunului pe care clientul îl returnează şi valoarea soldului clientului, care constă în valoarea ratelor restante, precum şi alte costuri aferente utilizării bunului respectiv (taxe, comisioane, asigurări). Ahciarliu a adăugat că, întârzierile la plată a ratelor ridică costurile de provizionare pentru finanţatori şi, de asemenea, obligă compania de leasing ca după 60 de zile de întârziere la plată a ratelor "să iniţieze proceduri judiciare de executare silită a bunului".
"Se observă o creştere a  numărului de autovehicule reposedate, pentru că piaţa auto şi afacerile transportatorilor au scăzut foarte mult în contextul crizei economice. Din punct de vedere al societăţilor de leasing, această situaţie este evidentă la capitolul întârzieri la plată", a mai spus Ahciarliu.

Legea o face firma

Mai mult decât atât, odată ce clientul semnează contractul cu firma de leasing, practic el este de acord cu toate clauzele impuse de companie şi ca atare nimeni nu mai poate interveni. De acum regulile jocului sunt dictate de firma de leasing. ''Aproximativ 80-90% din clienţii care au returnat bunurile către firmele de leasing sunt acţionaţi în judecată pentru recuperarea pierderilor suportate, ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate prin contract. Este vorba despre pierderi care constau în diferenţa dintre valoarea de piaţă a maşinii, valoarea ratelor restante, precum şi alte taxe şi costuri aferente", a spus Mădălina Hagima, managing partener la casa de avocatură Ciurtin, Braşoveanu şi Asociaţii. Ea a explicat că, în majoritatea cazurilor, prin semnarea contractelor de leasing utilizatorul se obligă ca, în caz de reziliere din culpa sa, să achite finanţatorului toate facturile scadente şi neachitate şi ratele până la sfârşitul  contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală. "Aşadar, returnarea bunului ar trebui privită ca ultima soluţie pentru optimizarea costurilor utilizatorilor, mijloacele cele mai avantajoase fiind renegocierea contractului cu finanţatorul prin rescadenţarea plăţilor şi reeşalonarea datoriilor existente sau, în cel mai bun caz, cesiunea contractului către un alt utilizator", a explicat Hagima. Astfel, simpla variantă a aducerii bunului în curtea finanţatorului nu reprezintă şi stingerea obligaţiilor utilizatorului din contractul de leasing. "Aici se creează confuzia. Utilizatorul nu a închiriat un bun, ci a apelat la o modalitate de finanţare a bunului pe care, în cele mai multe cazuri s-a şi obligat, încă de la început, să îl achiziţioneze la sfârşitul contractului. Astfel, utilizatorii cred că au un bun, au plătit folosinţa lui pentru o anume perioadă, şi că returnându-l, sunt eliberaţi de orice obligaţie. Juridic, lucrurile însă nu sunt deloc atât de simple", a mai spus ea.

Şi fără maşină, şi fără bani

Mai mult, reposesia bunului generează costuri suplimentare pe care tot clientul, în final, le va suporta. Potrivit avocatului, majoritatea contractelor de leasing prevăd că, în caz de reziliere ori de încetare a plăţii ratelor, se activează o indemnizaţie de reziliere egală cu valoarea tuturor ratelor şi valoarea reziduală până la finalul contractului de leasing, ceea ce înseamnă că în final utilizatorul va suporta întreaga finanţare. "În cele din urmă, utilizatorul riscă, prin încetarea contractului în acest mod, să rămână şi fără maşină, şi fără bani", a mai spus avocatul.

Clientul trebuie să fie atent la clauze

Prin semnarea contractului, clientul este obligat să respecte clauzele firmelor de leasing, practic el şi-o face cu mâna lui, a declarat Florea Pârvu (foto), vicepreşedintele CNIPMMR. ''Odată ce a semnat contractul, nimeni nu mai poate condamna firma propriu-zisă. Clientul este vinovat că a semnat acel contract cu acele clauze nenorocite. Ceea ce ne supără pe noi este faptul că nimeni nu-i controlează pe aceşti hrăpăreţi ce clauze contractuale impun. Statul ar trebui să fie primul care trebuie să apere cetăţeanul, dar el nu face nimic, nu ia nicio măsură care să ajute amărâtul de român care contribuie la bugetul statului'', a declarat pentru Curierul Naţional Florea Pârvu, adăugând că nici Protecţia consumatorului nu-l poate ajuta pe respectivul client.
În plus, Pârvu ne-a mai menţionat că societăţile de leasing îşi fac propria lor lege, angajează recuperatori şi nimeni nu intervine. ''Un om care şi-a luat o maşină în leasing care valora 10.000 de euro, a plătit rate cumulate de 5.000 de euro şi ajunge să returneze maşina firmei va ieşi şi mai dator. Pentru că firma va vinde maşina cu 3.000 de euro, că doar a scăzut piaţa, şi acei 2.000 de euro care rămân pierderi, în loc să-i suporte firma, că doar e riscul ei în afaceri, îi pune tot în cârca clientului. Astfel, el ajunge până la urmă să plătească 10.000 de euro cu tot cu penalizări'', a explicat vicepreşedintele CNIPMMR.

Mădălina Hagima a explicat că un IFN, pentru a finanţa în leasing un bun, se refinanţează la rândul lui, angajându-se în contracte de credit generatoare de dobânzi şi costuri colaterale, iar aceasta se întâmplă în cele mai multe cazuri în funcţie de contractul de leasing solicitat de utilizator. Conform legii, contractele de leasing financiar, precum şi garanţiile constituite sunt Titluri Executorii. Astfel, IFN-ul va iniţia imediat procedurile de executare silită atât în ce priveşte bunul, dacă nu a fost restituit de bună voie, cât şi în ce priveşte debitul restant până la acoperirea întregii datorii, a precizat avocatul.