Acest articol contine 2 imagini:

» Război cu cheile pe masă
» Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen România

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Cei care şi-au achiziţionat o locuinţă cu ajutorul unui credit imobiliar pe termen lung (30-35 de ani n.r.) ajung să plătească la finele perioadei de rambursare chiar şi de 5 ori mai mult valoarea acesteia, în condiţiile în care, în prezent, preţul locuinţei respective a scăzut aproape la jumătate din valoarea iniţială. De exemplu, o persoană care a luat un credit de 160.000 de euro pentru achiziţionarea unui apartament de 2 camere, va rambursa băncii la final peste 400.000 de euro, locuinţa sa valorând în momentul de faţă mai puţin de 100.000 de euro. În plus, românii trec printr-o perioadă dificilă, îşi pierd slujba de la o zi la alta, multora dintre noi ni s-a redus venitul lunar şi prin urmare capacitatea de rambursare a unui credit mai mare ar putea fi afectată. Ba mai mult, în momentul în care clientul se duce la bancă pentru a discuta ce se poate face când a ajuns în imposibilitatea de plată, acesta se va lovi de restricţiile şi de comisioanele băncii, datoriile lui crescând la orice modificare a planului iniţial de rambursare a creditelor.
Ceea ce uită clienţii de fiecare dată în discuţiile cu reprezentanţii băncilor este că ei pot renegocia clauzele contractuale, iar dacă văd că nu pot ajunge la o înţelegere, aceştia pot recurge chiar şi la abandonarea casei, mai exact, renegocierile se vor discuta cu cheile pe masă. Evident, această situaţie nu va fi una agreată de bănci, ele dorind banii clienţilor şi nu casele lor, atunci bancherii ar putea căuta împreună cu respectivul client o cale de mijloc.

Rău-platnicii dau vina pe criză

''În momentul în care clientul ajunge în imposibilitatea de a-şi mai putea plăti ratele, băncile ar trebui să fie deschise renegocierilor şi ar trebui să susţină un portofoliu de clienţi care îşi plătesc regulat ratele. De asemenea, analiza situaţiei clientului ar trebui să fie făcută cu bună-credinţă ca într-adevăr acesta să beneficieze de soluţii reale pentru situaţia sa financiară. Personalul băncilor va trebui să îşi schimbe mentalitatea de a fi de partea cealaltă a «ghişeului» şi să înţeleagă că salariile şi job-urile lor stau în deciziile pe care fiecare client le ia'', a declarat pentru Curierul Naţional, Ruxandra Andrei, Deputy General Manager Finzoom. Mai mult decât atât, aceasta a spus că băncile percep taxe pentru orice schimbare a planului iniţial de rambursare a creditelor. ''În acest moment cred că e mai importantă rambursarea pur şi simplu sub orice formă şi în orice condiţii, aceste comisioane ar trebui să dispară'', a subliniat reprezentantul Finzoom.
Totodată, Ruxandra Andrei a atras atenţia şi asupra faptului că există clienţi care, chiar dacă au posibilitatea de a-şi plăti ratele aceştia nu o fac din simplul motiv ''că este criză''. ''În egală măsură, consumatorii care încetează să îşi achite ratele doar pentru că «este criză, domnule» ar trebui penalizaţi pentru a nu crea un precedent şi nici pentru a permite ca acei clienţi serioşi care fac eforturi şi economii serioase pentru a respecta contractul semnat cu banca să aibă de suferit pe nedrept (banca să îşi recupereze pierderile creşterii numărului de rău-platnici prin supraîncărcarea clienţilor activi cu taxe şi/sau comisioane noi/mai mari)'', ne-a spus Ruxandra Andrei.

Relaţia client-bancă, privită ca pe un parteneriat

„Problema delincvenţei pe segmentul creditelor ipotecare devine o chestiune deosebit de importantă, care nu poate fi eludată în  noul context macroeconomic şi este cazul să fie atacată cât se poate de serios atât la nivelul autorităţilor cât şi de opinia publică”, a declarat pentru Curierul Naţional Liviu Voinea, director executiv al Grupului de Economie Aplicată – GEA. În opinia sa, este vorba despre o temă de interes, încă neabordată, care nu mai poate fi ocolită. „Mă gândesc acum că ar trebui creat un comitet special format din reprezentanţi ai Băncii Naţionale şi ai Guvernului care să urmărească acest fenomen pentru că se va manifesta tot mai acut. Până la sfârşitul anului ne aşteptăm la o dublare a şomajului faţă de nivelurile actuale şi este evident că va exista o expunere deosebită a mai multor familii care au contractat împrumuturi ipotecare sau credite de consum garantate cu ipoteci”, a adăugat Liviu Voinea.Asupra implicaţiilor unui astfel de fenomen a insistat şi Dragoş Cabat, preşedinte al Asociaţiei Analiştilor Financiari – CFA România. „Ar fi o situaţie deosebit de gravă pentru că băncile s-ar vedea în posesia a mai multor locuinţe pe care ar trebui să le vândă într-o piaţă imobiliară deja serios afectată de lipsa cumpărătorilor. Ar fi costuri imense, complicaţii tehnice pentru că admiterea unui credit performant aduce implicit pierderi băncilor. Pe de altă parte, în sectorul imobiliar ne-am confrunta cu un număr considerabil de apartamente vechi, locuite, care ar intra pe piaţă. Mă aştept ca acest fenomen să fie mai dureros în zonele sărace”, a comentat Dragoş Cabat.Ionuţ Dumitru, economist-şef la Raiffeisen Bank România, consideră că riscul sistemic este ceva mai mic decât în alte ţări pentru că volumul creditelor ipotecare se cifrează la doar 4% din produsul intern brut, dar admite că problema începe să se acutizeze. „Dacă luăm în calcul indicatorul ratei riscului de credit 1 al BNR, vedem că în decembrie 2008 procentul împrumuturilor neperformante era de 6,5% din total şi de atunci a mai avansat puţin. Într-un an şi jumătate acestea s-au dublat pe fondul deteriorării situaţiei din economie”, a precizat Ionuţ Dumitru. 

Băncile nu îşi doresc casele 

Efectele asupra sistemului bancar a unei rate de default ridicate pe segmentul creditelor ipotecare ar fi deosebit de negative, implicând provizioane la nivelul băncilor, potenţiale pierderi, necesitatea unor recapitalizări, costuri de întreţinere a activelor executate şi proceduri complicate de licitaţii. Este şi motivul pentru care este o opinie unanimă că băncile au tot interesul să nu se ajungă în acest impas al executărilor silite. „Apare ca evident că nicio bancă nu îşi doreşte conturarea unei astfel de soluţii. Nu suntem, până la urmă, dealeri de proprietăţi imobiliare. Desigur că avem în vedere ca orice contract să se finalizeze prin rambursarea de către client a sumelor prin plata unor rate lunare şi nu prin lichidarea activului imobiliar”, a explicat Ionuţ Dumitru subliniind că instituţiile bancare responsabile vor urmări alte soluţii: rescadenţare, amânare a plăţilor, transferarea creditului dintr-o monedă în alta.„Este clar că băncile preferă să renegocieze pentru că altfel ar trebui să admită credite neperformante ceea ce poate fi dezastruos pentru bilanţul băncilor. Este în interesul lor să pretindă că împrumuturile sunt rambursabile pe termen mediu”, a afirmat Dragoş Cabat. „Cred că până la urmă se va ajunge la o soluţie de compromis. Nu este moral ca băncile să execute populaţia în condiţiile în care vor primi ajutoare de stat”, a spus Liviu Voinea. Acesta a întărit că în urma contractării împrumutului cu FMI este posibil ca băncile să primească inclusiv injecţii de capitalizare din partea statului român şi nu numai sprijinul indirect al reducerii rezervelor minime obligatorii. Directorul executiv al GEA apreciază că instituţiile statului trebuie să caute o soluţie de ansamblu a acestei probleme. „Autorităţile au stimulat populaţia să ia credite, acum trebuie să încerce şi rezolvarea problemelor. Până la urmă, creditul extern nu trebuie direcţionat numai pentru salvarea băncilor şi a scaunelor politice, ci pentru sprijinirea efectivă a populaţiei. Nu mă gândesc neapărat la locurile de muncă pentru că probabil multe sunt în zone neeconomice, care trebuie restructurate, ci la politici de ansamblu care să asigure o suportabilitate decentă a crizei din partea segmentelor mai puţin favorizate”, a mai zis Voinea. 

Hazardul moral nu este o soluţie 

Perspectiva ca mulţi dintre români să renunţe la credite doar pentru că valoarea proprietăţilor imobiliare cumpărate s-a depreciat foarte mult este deocamdată ocolită de opinia publică. Totuşi acest fenomen ar putea apărea în anii următori pe măsură ce piaţa imobiliară îşi va accentua picajul. „Nu ştiu care este procentajul populaţiei cu credite care se află deja cu preţul ipotecii sub valoarea de piaţă a locuinţelor, dar este evident că după o cădere cu încă 50% a preţurilor din piaţa imobiliară faţă de nivelurile actuale, majoritatea acestora vor fi pe negative equity”, a admis Dragoş Cabat care se aşteaptă ca mulţi dintre cei care au achiziţionat case sau terenuri în scop speculativ să refuze în perioada următoare plata ratelor bancare. Pe de altă parte cei care au cumpărat case cu scopul strict locativ ar putea avea alt comportament. „Mai greu renunţi la prima casă şi eu la aceşti oameni mă gândesc atunci când vorbim de pericolul executării silite. Pentru speculatori nu am niciun sentiment. Au riscat şi au pierdut”, a adăugat Dragoş Cabat.Ionuţ Dumitru subliniază faptul că dacă băncile vor fi flexibile în negocierea unor contracte de împrumut nu înseamnă că trebuie să se ajungă la un hazard moral. „Putem avea înţelegere pentru clienţii care au motive întemeiate să întârzie rambursarea ratelor. Nu este însă admisibil ca invocând criza sau deprecierea activelor imobiliare orice client să facă ce vrea. Am auzit pe la politicieni tot felul de chestii ciudate cu moratorii. Clienţii trebuie să înţeleagă că nimeni nu plăteşte datoria altcuiva şi că banca poate reduce efortul financiar lunar al cuiva, dar că până la urmă suma va trebui să fie plătită”, a explicat economistul-şef al Raiffeisen România. 

Cine plăteşte azi cu eforturi considerabile poate pierde casa peste 5 ani 

Ionuţ Dumitru apreciază că acum este momentul critic pentru contractanţii de credite. „Avem un serviciu al datoriei externe ridicat în 2009, iar acum climatul economic nefavorabil are impact direct asupra debitorului, ale cărui venituri nu mai cresc sau scad, iar unii se confruntă cu şomajul. Cred însă, că este o situaţie temporară care va mai dura cel mult până în 2010. Ulterior, un acces la finanţare mai ieftin şi o aşteptată stabilizare de curs ar mai putea slăbi presiunea asupra clienţilor”, a mai spus Dumitru.„Există, într-adevăr, posibilitatea ca, dacă ne vom confrunta cu o adâncire a crizei o mare parte a populaţiei care a contractat credite să fie efectiv în incapacitatea de rambursare peste doi trei ani chiar dacă acum cu eforturi reuşesc să se menţină la suprafaţă. Nu neapărat că ar fi vorba de rea voinţă pentru că vor vedea preţurile locuinţelor foarte jos, ci de potenţialul real de a face faţă plăţilor”, a comentat Dragoş Cabat. „Este greu de făcut acum o anticipare pe termen mediu pentru a vedea care este nivelul de curs sustenabil la care creditele mai pot fi plătite. Este o situaţie pe care nu ne-o dorim. Dar dacă nu vom folosi creditele de la instituţiile financiare internaţionale pentru reforme structurale şi nu vom face altceva decât să încercăm să câştigăm timp şi să trecem peste anul electoral, lucrurile ar putea deveni explozive în doi ani şi ar însemna că am risipit aceşti bani degeaba”, a conchis Liviu Voinea. 

În SUA, unul din opt proprietari sunt în întârziere cu plata ratelor sau în procedură de executare silită 

Semnalul crizei financiare internaţionale a fost dat chiar pe piaţa creditelor ipotecare din SUA, unde rata împrumuturilor neperformante a atins niveluri alarmante încă din vara anului 2007. De atunci situaţia s-a agravat constant. Potrivit ultimului raport întocmit de Asociaţia Creditorilor Ipotecari (Mortgage Bankers’ Association - MBA), în ultimul trimestru din 2008 numărul creditelor ipotecare neperformante a sporit cu 7,88%, în timp ce procedurile de executare silite a ajuns la 3,30% din totalul portofoliilor băncilor societăţilor de leasing imobiliar. Combinat, procentajul creditelor delicvente şi a caselor executate a atins 11,93% din total, cel mai ridicat nivel înregistrat în statisticile oficiale.„Numărul caselor în procedură de executare silită a crescut abrupt în al patrulea trimestru din 2008 în pofida faptului că rata de creştere a cazurilor de declarare a inolvenţei a rămas constant”, a declarat Jay Brinkmann, economist şef la MBA. Explicaţia ar fi reprezentată de moratoriile la nivel de state, oprirea procedurilor de executare silită de către Freddie Mac şi Fannie Mae anunţată în luna noiembrie, precum şi ezitarea creditorilor de a demara procedurilor de lichidare a activelor care au determinat o încetinire a acestui proces.„Rata de creştere a numărului de executări silite s-a stabilizat în ultimele trei trimestre din 2008. Acest lucru ar fi în mod normal interpretat ca o îmbunătăţirea a performanţei pe piaţa creditelor ipotecare, dar această prezumţie este contrazisă de alte date statistice cum ar fi majorarea accelerată a procentului împrumuturilor delicvente pe perioade mai mari de 90 de zile”, a comentat Brinkmann. Un studiu avansat de compania de cercetare a pieţei Realty Trac Inc. estimează că în 2009, în contextul urcării dramatice a şomajului, încă un milion de familii de americani vo fi forţate să renunţe la proprietăţile lor.

• Currently 4.55/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5