Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Anul viitor vor fi marcaţi cei 150 de ani de statistică oficială în România, perioadă în care Institutul Naţional de Statistică a prezentat "foaia de temperatură" a societăţii româneşti. Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, INS a parcurs o perioadă de transformări atât din punctul de vedere al organizării, cât şi al metodologiei. Despre toate aceste lucruri am discutat cu prof. univ. dr. Vergil Voineagu, preşedintele Institutului Naţional de Statistică.

1. Domnule preşedinte, a reuşit România să se integreze în sistemul statistic european şi în procesul de perfecţionare a prezentării prin date şi informaţii statistice ale realităţii interne?

Formularea întrebării dumneavoastră conţine, în esenţă, două părţi, una cu privire la preocupările noastre de integrare, cea de-a doua cu privire la obiectivele noastre de a prezenta cât mai bine cu putinţă dezvoltarea social-economică a ţării. Să începem cu prima. Integrarea statisticii româneşti în sistemul statistic european nu este neapărat una de dată recentă, ci a demarat, dacă vreţi, cu mult timp în urmă, practic odată cu începerea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Probabil că ştiţi, dar, chiar şi în aceste condiţii, aş dori să precizez că statistica a fost unul din capitolele de aderare, şi anume capitolul XII, şi sub aspectul finalizării negocierilor s-a plasat printre primele şase capitole închise. Nu este mai puţin adevărat că momentul 1 ianuarie 2007, data la care România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, a însemnat o intensificare la o scară mult amplificată a procesului de integrare. Era şi firesc să se întâmple aşa. România ca stat membru nu se mai putea bucura de privilegiul de a i se acorda circumstanţe atenuante în ceea ce priveşte adoptarea plenară a standardelor şi normelor europene, a asigurării comparabilităţii datelor noastre cu cele ale celorlalte state membre, ci devenise obligatorie atingerea parametrilor de calitate în statistică şi furnizarea de informaţii pertinente la nivel naţional şi internaţional.  Am ţinut să explic mai pe larg aceste lucruri, atât pentru a arăta că statistica românească este în mod activ şi constructiv implicată în întregul proces de integrare în sistemul statistic european, cât şi pentru a releva, pentru cei, poate, mai puţin familiarizaţi, că datele pe care le producem sunt realizate în concordanţă cu standardele UE şi în condiţii de deplină comparabilitate.
Dintre preocupările de dată mai recentă, aş releva câteva dintre cele mai importante, unele dintre ele cu rezonanţă naţională. Între acestea se detaşează pregătirile demarate în vederea realizării în 2011 a Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor, în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului vizând efectuarea recensământului în toate statele membre, precum şi a Ordonanţei Guvernului României nr. 36/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 5/2008. În acelaşi context aş menţiona, de asemenea, organizarea în anul 2010 a Recensământului General Agricol, lucrare nu mai puţin importantă decât cea pe care am menţionat-o mai înainte. În altă ordine de idei, în acest an am supus Parlamentului o nouă lege a statisticii, care sperăm să fie adoptată până la sfârşitul acestei legislaturi. Noua lege a statisticii reprezintă un pas important pe calea a ceea ce numim integrarea în Sistemul Statistic European. Aceasta deoarece modificările pe care le conţine, faţă de reglementările actuale, sunt de natură să asigure un cadru mult mai larg de manifestare a principiilor fundamentale ale statisticii într-o societate democratică, a criteriilor prevăzute în Codul European de Bune Practici. Noul proiect de lege prefigurează constituirea unui Sistem Statistic Naţional care înglobează capacităţi şi capabilităţi suplimentare, în raport cu cele de care dispunem astăzi, de acoperire de către statistică a domeniilor activităţilor economice şi sociale.

2. În ce măsură organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică corespund cerinţelor amintite?

Cerinţele întotdeauna depăşesc posibilităţile existente, înţelegând prin aceasta resursele materiale umane şi financiare ce stau la baza realizării oricărui demers sau proiect iniţiat sau în perspectivă. Organizarea INS este fundamental legată de disponibilitatea resurselor. Trebuie să recunosc că ne confruntăm în prezent cu un deficit de personal, mai ales de personal calificat, atât pentru realizarea sarcinilor curente, dar mai ales în vederea satisfacerii noilor comandamente ce rezidă din amplificarea perpetuă a necesităţilor de date şi informaţii la nivel naţional şi european. Este de la sine înţeles că după adoptarea Legii statisticii vom recurge la proiectarea unei structuri îmbunătăţite a INS, în cadrul căreia să ţinem seama de o mai bună folosire a resurselor, de o prioritizare a activităţilor, în funcţie de resurse, de o alocare mai raţională a elementului uman de care dispunem şi, bineînţeles, de regândirea funcţionalităţii sistemului statistic în ansamblul său, a unui flux mai operaţional al informaţiilor în toate fazele procesului statistic care să conducă, în esenţă, la eficientizarea activităţii noastre.

3. Cunoaştem că în diferite prilejuri aţi amintit şi demonstrat necesitatea culturii statistice. Ce progrese s-au înregistrat în acest sens?

Aş dori, în primul rând, să menţionez că aceasta mi se pare una dintre cele mai provocatoare întrebări care mi-au fost adresate în calitatea mea de preşedinte al Statisticii. Lumea în general, dar poate şi unii dintre cei care cred că deţin secretele demersului statistic, s-a obişnuit şi chiar a inoculat larg ideea că statistica ar fi un domeniu relativ închis, complicat şi rigid prin natura riguros tehnică şi ştiinţifică a metodelor şi tehnicilor pe care le aplică, şi că, prin urmare, trebuie lăsată exclusiv pe seama celor ce s-au dedicat acestei profesii. Desigur, astăzi aproape oricine conştientizează nevoia de statistică pentru a-şi putea face ipoteze sau variante de abordare în cunoştinţă de cauză a unor demersuri, de optimizare a unor variante, proceduri şi acţiuni pe baza calculului probabilistic. Problema se pune, însă, că această nevoie poate fi satisfăcută într-un anumit fel prin preluarea din anumite surse a datelor statistice sau, într-o altă manieră, prin a pătrunde în esenţa modului în care informaţiile au fost colectate şi prelucrate, pentru ca, la rândul său, să-şi poată adapta informaţia propriilor cerinţe. Şi într-un caz şi în altul, dar mai ales în cel de-al doilea, este nevoie ca cel ce utilizează datele statistice să fie înarmat cu cunoştinţele necesare.  La prima vedere, s-ar părea că un asemenea obiectiv aparţine exclusiv celui ce utilizează datele statistice, întrucât el este direct implicat şi interesat în însuşirea şi valorificarea rezultatelor cercetării statistice. În realitate, însă, cineva trebuie să-l ajute în acest proces. Învăţământul universitar academic nu este abilitat încă şi, din păcate, nici suficient de aplecat spre nevoia de lărgire a culturalizării, să spunem, a maselor, recurgând la un termen, poate pe nedrept pus la index în ultimul timp. Rolul în această privinţă revine, prin urmare, Institutului Naţional de Statistică şi, posibil, în viitor, şi altor actori care îşi vor exprima şi, mai ales, îşi vor demonstra capacitatea de cunoaştere şi răspândire, în consecinţă, a tehnicilor cu care operează statistica. Mai concret, în ceea ce ne priveşte, dispunem de un Centru Naţional de Pregătire în Statistică. El este deschis oricui doreşte să înveţe ce înseamnă, cum se realizează şi, mai ales, la ce serveşte statistica. Avem un sistem de informare largă a cititorilor publicaţiilor noastre asupra metodologiei statistice, a conţinutului fazelor procesului statistic. Ansamblul explicaţiilor de natură metodologică referitoare la modul de determinare a indicatorilor statistici se regăseşte în sistemul de metadate, acţionând continuu pentru îmbunătăţirea acestui sistem. Nu mai departe, articolele, o serie de manuale pe care le elaborăm, la care aş adăuga conferinţele de presă, prezentările în mass-media, inclusiv interviurile şi, vreau să cred, chiar acest interviu, reprezintă o paletă largă de oportunităţi de însuşire şi răspândire a statisticii. În ultimă instanţă, nu numai noi, statisticienii, dar şi oricare om, aşa cum preconiza la începutul secolului XX un renumit scriitor englez, va fi în măsură să cunoască statistica, care îi va deveni o materie tot atât de familiară precum scrisul şi cititul. Noi, statisticienii, suntem extrem de interesaţi în a promova cultura statistică din cel puţin două puncte de vedere: în primul rând, cel al satisfacţiei personale, că profesia pe care ne-am asumat-o este una de largă respiraţie şi, în al doilea rând, că în calitate de proiectanţi şi producători ai statisticii vom fi mai bine înţeleşi, vom fi mai puţin suspectaţi prin acuzaţii vizând închistarea sau devierea de la principiile şi rigurozităţile pe care le presupune o abordare ştiinţifică; vom fi, prin urmare, mai credibili şi vom reuşi să impunem mai intens şi mai convingător recunoaşterea rolului important pe care statistica îl joacă în societate.

4. Institutul Naţional de Statistică este coordonatorul statisticii româneşti...

Într-adevăr, prin Strategie, prin Programul Multianual şi chiar prin programele anuale, ne fixăm, de fiecare dată, obiective şi ţinte corelate, aşa cum am mai menţionat, cu resursele disponibile. În orice caz, în cadrul obiectivelor ţinem seama de priorităţile de natură strategică, respectiv de cele pe termen lung sau cele pe termen mediu şi scurt. Avem în vedere sustenabilitatea sistemului statistic, asigurarea continuităţii seriilor de timp la principalii indicatori şi aş zice că, nu în ultimul rând, ţinem seama de nevoile curente şi de perspectivă, de informare în domeniul statistic la nivel naţional şi internaţional. O calitate deosebită a actului statistic în programarea, pe o perioadă sau alta a activităţilor, în fixarea obiectivelor termenelor, mijloacelor de realizare, oportunităţilor şi riscurilor, este dată de capacitatea proprie a sistemului de a anticipa nevoile de informare ale utilizatorului. Prin urmare, în fiecare an, programul cercetărilor statistice, supus sub formă de proiect unor dezbateri largi, este adoptat de către Guvern, după care îndeplinirea lui devine obligatorie. Pentru prima dată în acest an am adoptat şi un Program Multianual, al cărui rol constă în previzionarea acţiunilor statistice de mare amploare sau a celor ce pot fi preconizate în viitorul apropiat, cu scopul de a asigura un cadru propice dezvoltării sistemului statistic, în consens cu progresele vizibile ale societăţii şi cu dezvoltarea şi aplicarea noilor tehnologii de calcul statistic.

• Currently 3.00/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5