Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Asociaţia furnizorilor de Internet: Tratatul transformă providerii în "Poliţia Internetului"
Oficiul Român pentru Drepturi de Autor afirmă că legislaţia românească este mult mai aspră decât ACTA

Aplicarea prevederilor Tratatului Comercial Anti-Contrafacere (ACTA) ar putea transforma furnizorii de servicii de acces la Internet în "Poliţia Internetului" şi va "încărca investiţional" bugetele operatorilor telecom, potrivit preşedintelui unei asociaţii de profil, Mihai Bătrîneanu.
Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor (ANISP) s-a constituit în 2001, pentru promovarea şi sprijinirea intereselor furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, inclusiv Internet. "Prin aplicarea prevederilor ACTA, există riscul ca ISP (Internet service provider, n.r.) să se transforme într-un fel de Poliţie a Internetului. De asemenea, noi nu dorim să încărcăm operatorii telecom cu investiţii enorme pentru a face faţă monitorizării, scanării şi stocării unui trafic uriaş", a afirmat Bătrîneanu, preşedintele ANISP, la o dezbatere pe tema ACTA. Acesta a adăugat că aplicarea ACTA poate avea ca efect "o mai mare permisivitate" în interceptarea şi intervenţia autorităţilor asupra datelor traficate şi stocate de clienţii unui furnizor servicii de acces la Internet.
Pe de altă parte, şeful Direcţiei Expertize şi Constatări din cadrul Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA), Răzvan Câşmoiu, a afirmat că ACTA nu va aduce prejudicii libertăţilor personale ale utilizatorilor de Internet şi nu va atrage măsuri suplimentare de monitorizare a utilizării Internetului.
"Legislaţia naţională conţine prevederi mai aspre în privinţa respectării drepturilor de autor. În acest context, ORDA consideră că ACTA nu va aduce prejudicii libertăţilor personale ale utilizatorilor de Internet şi nu va atrage măsuri suplimentare de monitorizare a utilizării Internetului", a spus Câşmoiu.

"ACTA nu aduce nimic nou"

Reprezentantul Business Software Alliance (BSA) în România, Magda Popescu, a afirmat că ACTA nu aduce nimic nou, în condiţiile în care, pe anumite zone, legislaţia naţională este "mai dură" decât prevederile tratatului.
"ACTA concentrează într-un document unic o serie de prevederi care există deja în legislaţiile mai multor ţări. În România, legislaţia privind drepturile de autor este mai dură decât prevederile ACTA. Nu văd ce aduce în plus ACTA", a spus Popescu.
Directorul general al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), Marcel Opriş, a declarat că "nu susţine ACTA, dar susţine dezvoltarea Internetului".
"Nu susţin ACTA şi cred că, pentru ideea de dezvoltare a educaţiei naţionale, trebuie răspândit Internetul către toţi cetăţenii României, prin orice mijloace. De altfel, creşterea accesului cetăţenilor la Internet este unul dintre principiile de bază ale Agendei Digitale 2020. Unul dintre pilonii dezvoltării Uniunii Europene este promovarea economiei pe Internet", a spus Opriş.
Directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI), Doina Banciu, a afirmat că, la nivelul Uniunii Europene, suma necesară pentru stocarea în format digital a cărţilor, revistelor, ziarelor, fotografiilor şi materialelor audio şi audiovizuale depăşeşte 100 miliarde de euro.
Potrivit datelor Romanian Network for Internet eXchange (RONIX), media volumului de date transferat prin RONIX, reprezentând interschimbul de date între reţelele membrilor comunităţii, depăşeşte 10 GB/s. La nivel naţional, traficul de date al operatorilor este de câteva zeci de ori mai mare, fără a lua în calcul şi transferul internaţional de date.

Scopul acordului (între UE, SUA, Australia, Canada, Japonia, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore, Coreea de Sud şi Elveţia) este, potrivit Parlamentului European, acela de a consolida respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv online, şi de a combate contrafacerea şi pirateria pentru bunuri precum haine de lux, muzică şi filme.
Statele semnatare ale ACTA vor trebui să aplice "sancţiuni juridice eficace" în cazul distribuirii, importului, radiodifuzării sau televizării, distribuirii unor opere, interpretări sau fonograme ştiind că informaţiile privind regimul drepturilor de autor în format electronic au fost eliminate.